Gândurile lui Cristoiu: Pe Klaus Iohannis îl scoate din minţi că PSD-ul lui Marcel Ciolacu nu-i face jocul

Jurnalistul şi publicistul Ion Cristoiu analizează motivul ieşirii violente a preşedintelui Iohannis împotriva PSD şi ajunge la concluzia că discursul şefului statului face parte dintr-o strategie de a readuce partidul condus de Marcel Ciolacu în ipostaza de ţintă electorală, asupra căreia să se reverse ura românilor, în favoarea sa şi a PNL. 

Ion Cristoiu remarcă bizareria declaraţiei preşedintelui Iohannis de joi seara, marcată, în opinia sa de o violenţă isterică, descumpănitoare. Pentru a devoala motivele atacului virulent al şefului statului la adresa PSD, jurnalistul trece în revistă o serie de acţiuni al lui Klaus Iohannis de la instalarea sa la Cotroceni.

Ion Cristoiu subliniază că primul mandat al preşedintelui s-a remarcat doar prin vacanţe şi călătorii de lux, dar şi prin îmbogăţirea “camarilei generalilor”, iar al doilea, prin dorinţa de a-şi instala cu orice preţ Guvernul Meu la Palatul Victoria, şi nu prin implicarea directă bărbătească în bătălia contra PSD, ci prin poruncile date Sistemului de a lichida partidul.

Jurnalistul arată că, după ce şi-a instalat Guvernul meu, Klaus Iohannis nu s-a oprit, dorind toată puterea, la nivel local şi parlamentar, prin declanşarea alegerilor anticipate, şi, pentru a-şi atinge scopul, a sacrificat democraţia, statul de drept, ţara şi chiar guvernarea PNL. Ion Cristoiu susţine că, în plus, Klaus Iohannis avea nevoie şi de un PSD agresiv, dar venirea lui Marcel Ciolacu la conducerea partidului i-a stricat socotelile.

Prezentăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

"Despre discursul halucinant al lui Klaus Iohannis din seara lui 7 mai 2020, m-am pronunţat de îndată ce a fost încheiat pe cristoiuTv.

Am arătat că oricît m-aş strădui nu văd nici o raţiune politică a unei intervenţii dedicate în întregime PSD într-un moment cînd românii aşteaptă de la preşedinte un plan de relansare a vieţii şi a economiei, răspunsul la întrebarea ce vom putea face normal după 15 mai 2020. Mai sînt şapte zile pînă la anunţata încheiere a stării de urgenţă. În Europa se înregistrează o cascadă de măsuri de relaxare, de parcă valurile unui fluviu ar fi spart barajul unui rîuleţ. România stă însă în loc. Paralizată de neputinţa lui Klaus Iohannis, un fel de superpremier, de a lua o decizie panicat că orice decizie va nemulţumi pe toată lumea. Nici un român nu-şi poate face un plan minim pentru perioada de după 15 mai, deoarece abia pe 14 mai, aşa cum a anunţat premierul, se vor şti măsurile de relaxare. În aceste condiţii aşteptam cu toţii de la intervenţia lui Klaus Iohannis dacă nu un Plan măreţ de reînviere a României după Criză, atunci măcar noi amănunte practice despre relaxare. În locul acestor mult aşteptate lucruri, Klaus Iohannis a reiterat atacurile la PSD, fără a aduce măcar ceva nou. Părea că preşedintele s-a trezit brusc dintr-un vis urît despre PSD şi a simţit nevoia să se defuleze prin confesiune publică. Atacul a fost cu atît mai bizar cu cît a fost marcat de o violenţă isterică, descumpănitoare. În intervenţia mea de pe cristoiuTv susţin că nu găsesc nici un temei politic acestei ieşiri de om scos din minţi. După ce-am încheiat comentariul m-am mai gîndit puţin şi am descoperit temeiul acestei ieşiri din minţi a lui Klaus Iohannis.

Pe Klaus Iohannis îl scoate din minţi faptul că PSD-ul lui Marcel Ciolacu nu-i face jocul.
Cel de a-i da lui pretext să alimenteze ura împotriva PSD aşa cum s-a întîmplat în perioada Dragnea.

24 noiembrie 2019. Klaus Iohannis cîştigă al doilea mandat cu o victorie zdrobitoare împotriva Vioricăi Dăncilă, după o campanie în care el nici nu s-a trezit din somn, Sistemul instituţiilor de forţă, în frunte cu SRI, aranjîndu-i succesul cu mult înaintea campaniei. Într-un comentariu de pe cristoiublog.ro dedicat rezultatelor din cel de-al doilea tur al prezidenţialelor, postat chiar după anunţarea exit-poolurilor, am trecut în revistă principalele momente ale Operaţiunii prin care Generalii din instituţiile de forţă i-au dat un al doilea mandat lui Klaus Iohannis:

„– Condamnarea lui Liviu Dragnea.
– Refuzul Vioricăi Dăncilă de a demisiona din funcţia de premier după dezastrul din 26 mai 2019.
– Păstrarea Coaliţiei PSD-ALDE înaintea Moţiunii de cenzură din iunie 2019. Dacă trecea atunci Moţiunea de cenzură, intrat în Opoziţie din iunie, PSD avea mari şanse să crească electoral pînă la alegerile prezidenţiale.
– Alegerea Vioricăi Dăncilă ca preşedinte al PSD.
– Desemnarea Vioricăi Dăncilă drept candidat la prezidenţiale şi nu a lui Călin Popescu Tăriceanu sau Mircea Diaconu.
– Ruperea Coaliţiei de guvernare în apropierea momentului de debut al campaniei.
– Căderea Guvernului Dăncilă şi investirea Guvernului Orban. S-a urmărit prin aceasta abaterea atenţiei de la campania electorală, dar şi tuflirea primarilor şi baronilor locali PSD în sprijinirea Vioricăi Dăncilă.
– Scoaterea din cursă a lui Dan Barna prin Diversiunea de duminică, 10 noiembrie 2019, ora 18: luarea cu asalt în satele patriei a urnelor de către PSD-işti şi pensionari.
– Parazitarea perioadei dintre cele două tururi cu Dezbaterea despre dezbatere.
– Aranjarea parodiei de dezbatere a candidatului Klaus Iohannis cu «Jurnaliştii Mei».
De observat că Generalii au avut drept misiune şi crearea unor diversiuni pentru evitarea oricărei discuţii publice despre candidatul Klaus Iohannis, după modelul din 2014. ”

După anunţarea exit pool-urilor, fără a mai aştepta confirmarea prin primele rezultate oficiale, Klaus Iohannis ţine la sediul PNL Discursul învingătorului.
Klaus Iohannis obţinuse o victorie zdrobitoare. Primul mandat, cel de cinci ani, a fost un veritabil pustiu pentru preşedintele Klaus Iohannis. Nici un proiect naţional sau măcar regional n-a fost iniţiat. Un proiect pompos intitulat România educată a eşuat în rutina menţionării din cînd în cînd în cuvîntările de la Cotroceni. E drept Camarila generalilor a înflorit şi s-a îmbogăţit ca niciodată în istoria postdecembristă. Toţi cei care-l putea concura pe Klaus Iohannis pe scena politică prin personalitate au fost arestaţi sau scoşi din joc de Servicii. Singurele momente mai deosebite din mandatul de cinci ani au ţinut de consumarea funcţiei de preşedinte ca un spaţiu de vacanţe şi călătorii de lux. Dacă n-ar fi fost Carmen Iohannis, cu mania sa proverbială de a trece drept zvîrlugă la o vîrstă la care multe femei se ocupă de nepoţi, poate că nici nu ne-am fi dat seama că Klaus Iohannis, soţul lui Carmen Iohannis, a fost preşedinte. Pe 24 noiembrie 2019 Klaus Iohannis începea al doilea mandat în condiţii deosebite. Victoriei zdrobitoare i se adăuga existenţa unui Guvern al Meu, şi acesta pus pe tavă preşedintelui de Sistemul instituţiilor de forţă, şi un PSD grav compromis prin campania de prezentare a Vioricăi Dăncilă drept Proasta satului. Erau tot atîtea condiţii pentru înflorirea speranţei că, în fine, măcar acum în al doilea mandat, cu o scenă politică pustiită de DNA şi DIICOT, compromisă de Servicii, Klaus Iohannis va iniţia şi va duce la capăt măcar un Proiect de interes naţional dintre acele proiecte pe care doar şeful statului le poate asuma.

Discursul învingătorului a fost aşteptat astfel nu numai cu o curiozitate legitimă, dar şi cu speranţa că în fine Naţiunea se va ocupa de mari proiecte şi nu de răfuieli politice mărunte. Spre stupoarea celor care mai credeau într-o tresărire de înţelepciune a biruitorului, Klaus Iohannis a anunţat Naţiunea că al doilea mandat al său va fi unul consacrat luptei împotriva PSD. Împotriva PSD luptase Klaus Iohannis timp de cinci ani. Nu atît prin implicarea directă bărbătească în bătălie, ci prin poruncile date Sistemului de a lichida PSD. PSD era acum înfrînt. Nu mai avea nici măcar guvernarea. Ca să nu mai vorbim de dezastrul alegerilor prezidenţiale. Şi cu toate acestea, în discursul Învingătorului, cel care desluşeşte naţiunii marile proiecte la care se angajează să trudească preşedintele în al doilea mandat, Klaus Iohannis acordă o atenţie ieşită din comun luptei cu PSD:

„Este o înfrângere semnificativă pentru PSD, dar trebuie să fim realişti, am cîştigat o lupta importantă, dar războiul încă nu a fost cîştigat. Este nevoie să mergem la vot şi la locale şi la parlamentare, abia atunci cînd PSD-ul este trimis în opoziţie vom putea face ce ne-au cerut astăzi românii, abia atunci vom putea să facem România normală, România aşa cum ne-o dorim noi cu toţii. În România normală vor fi şi trebuie să fie alegătorii liberali, în România normală vor trebui să fie alegătorii USR-PLUS, în România normală vor trebui să fie alegătorii PMP, UDMR şi da, în România normală trebuie să fie şi alegătorii PSD-ului. Eu nu am un război cu alegătorii PSD-ului, eu am un război cu PSD-ul, care încearcă să se cramponeze de putere în judeţe, în comunităţi, şi de aceea va invit dragi români, rămîneţi conectaţi, mergeţi în continuare la vot în număr mare, este extrem de important. (...) cu toţii trebuie să punem umărul pentru a construi România normală. Şi ne vom implica cu toţii şi vom crea o nouă majoritate parlamentară împreună cu toate partidele democratice, şi vă promit că vom crea împreună România normală pe care şi-o doresc toţi românii”.

Ce ne spune discursul?
Că Klaus Iohannis nu se mulţumea cu victoria strălucită, cu existenţa Guvernului Meu, cu slujirea sa de către cel mai puternic Sistem al instituţiilor de forţă din postdecembrism. El voia acum şi primăriile, şi consiliile judeţene, şi majoritatea parlamentară. Alegerile anticipate au devenit chiar de a doua zi principalul şi singurul obiectiv al lui Klaus Iohannis. Pentru aceasta Klaus Iohannis a sacrificat totul: democraţia, statul de drept, ţara şi chiar şi guvernarea PNL. În loc să se ocupe de buna guvernare, PNL s-a ocupat cu trucurile menite a provoca alegerile anticipate. Pentru realizarea obiectivului vieţii sale, singurul de care e capabilă inteligenţa sa fără orizonturile unui minim om de stat, Klaus Iohannis avea nevoie de un PSD agresiv, ca pe vremea lui Liviu Dragnea, un PSD care să pară periculos prin vorbe, prin ieşiri violente, prin ameninţări. Un PSD cu imaginea, repet, cu imaginea, de Pericol, de forţă care scoate din sărite pe TeFeLiştii din Piaţa Victoriei. Un PSD care să poată fi prezentat oricînd drept Ciuma Roşie, drept duşmanul de moarte al Dreptei, drept partidul care trebuie scos de pe scena politică a ţării, era partidul de care Klaus Iohannis avea nevoie. Din motive care-mi scapă, în fruntea PSD a ajuns Marcel Ciolacu. Orice poate stîrni Marcel Ciolacu pe lumea asta, dar ură în nici un caz. Am impresia că Marcel Ciolacu a dibuit un adevăr:
Strategia antiPSD a lui Klaus Iohannis pariază pe un PSD care să stîrnească ură, un PSD care să pară mult mai puternic decît e în realitate.

Şi de aceea, cred, sfătuit sau din proprie iniţiativă, Marcel Ciolacu a evitat să angajeze PSD în războaie publice răsunătoare cu Preşedintele. Diversiunea PSD - partid forţos, duşman care trebuie să stîrnească ură, e pe placul lui Klaus Iohannis, pentru că nu-l costă nici un efort. PSD hămăie la el, îl ameninţă cu suspendarea. El, prin Divizia Presă, prin maşinăria SRI de pe reţele sociale şi mai nou prin Presa Miluită, nu trebuie să facă altceva decît să arate cu degetul la PSD.

Mulţi dintre confraţii aflaţi pe baricada luptei cu Klaus Iohnnis îmi spun că Marcel Ciolacu a vîndut PSD-ul lui Klaus Iohannis, că Marcel Ciolacu a făcut din PSD un căţel fără dinţi. La atacurile în serie din ultima vreme ale lui Klaus Iohannis ei ar vrea ca Marcel Ciolacu, liderii PSD să iasă pe televiziuni şi să răspundă la fel de violent, la fel de isteric, în emisiuni poreclite de televiziunile de ştiri cu sînge pe pereţi. Mai tinerii mei confraţi aduc drept argument transformarea PSD într-un instrument al Cotroceniului faptul că PSD a votat Guvernul Orban. Eu însă întreb:
Putea să nu-l voteze?

Putea din punct de vedere constituţional. Din punct de vedere politic ar fi fost exact ceea ce şi-ar fi dorit Klaus Iohannis. Cu o României în buza Crizei de coronavirus e lesne de imaginat spectacolul pe care l-a fi dat Klaus Iohannis. PSD ar fi fost acuzat de moartea a mii de români, de sacrificarea ţării de dragul intereselor politice. Sînt sigur că TeFeLiştii ar fi dat buzna în Piaţa Victoriei pentru a protesta împotriva Ciumei Roşii. PSD a fost acuzat de antiIohannişti c-a votat Starea de urgenţă cînd, avînd majoritatea în Parlament putea să respingă Decretul. Păi asta şi dorea Klaus Iohannis. Cum s-ar fi dezlănţuit el împotriva PSD-ului care se dovedeşte încă o dată Duşmanul Poporului, care sacrifică milioane de români! Dacă acum, cînd PSD-ul nu face nimic deosebit ca partid de Opoziţie Klaus Iohannis îl atacă isteric, gen bale la gură, uimind pe oameni normali prin seria de atacuri la PSD, ce-ar fi făcut el dacă PSD ar fi făcut ceva. PSD-ul lui Marcel Ciolacu stîrneşte suspiciuni în rîndul gazetarilor cinstiţi, luptători cu Puterea, pentru că în timpul stării de urgenţă a stat pitit. Putea fi însă altfel? În toate ţările democratice Opoziţia a evitat în această perioadă să denunţe Puterea. Peste tot, Opoziţia a lăsat Puterea să se prăbuşească singură în sondaje.

Putea PSD să critice zi şi noapte aberaţiile Guvernului? Putea. Numai că nu văd folosul politic. În vremea Pandemiei românii, ca toţi cetăţenii Europei, s-au strîns în jurul Puterii. Orice critică venită dinspre PSD (precizez, dinspre PSD, pentru că acesta e partidul cel mai uşor de transformat într-un Duşman al Poporului) ar fi fost taxată drept răfuială politică într-o vreme cînd lumea moare.

Spre deosebire de mai tinerii mei confraţi eu cred că strategia PSD de acum e cea de care PSD are nevoie pentru a face faţă Campaniei angajate de Klaus Iohannis pentru a stîrni din nou împotriva PSD ura ca instrument electoral facil, dar imbatabil în România.

Ieşirea de joi, 7 mai 2020, a lui Klaus Iohannis e concretizarea unei ieşiri din minţi.
Cel face pe Klaus Iohannis să-şi iasă din minţi?
Faptul că PSD-ul condus de Marcel Ciolacu nu mai stîrneşte ură.
Tare mă tem că Sistemul lucrează la debarcarea lui Marcel Ciolacu din fruntea PSD şi înlocuirea sa cu un lider violent, pus pe harţă, care să facă din PSD un partid intrat în strategia lui Klaus Iohannis".