ICCJ: Voiculescu a dat informaţii structurilor poliţiei politice şi a lezat drepturi fundamentale

Instanţa supremă a dat publicităţii motivarea deciziei irevocabile din 10 martie, prin care trei judecători ai Secţiei de Contencios Administrativ şi Fiscal a instanţei supreme au stabilit că liderul PC, Dan Voiculescu, a fost colaborator al Securităţii.

În preambulul documentului citat, instanţa reia apărările formulate de avocaţii lui Dan Voiculescu şi trece în revistă toate normele procedural legale care stau la baza acestui proces. În dispozitiv, instanţa arată, pe capitole, argumentele prin prisma cărora a ajuns la concluzia că Voiculescu a fost colaborator al fostei Poliţii politice.

La capitolul "Recurentul-reclamant a furnizat informaţii către structurile poliţiei politice comuniste", cei trei magistraţi notează că "înscrisurile invocate de recurent (Dan Voiculescu - n.r.), respectiv declaraţia acestuia şi declaraţia autentificată a numitului N.M. nu dovedesc contrariul".

"Prin Nota întocmită la 29 decembrie 1977 şi semnată cu numele conspirativ «Felix», se prezintă informaţia despre cetăţeanul austriac de origine română L.G., care este preocupat de defăimarea politicii şi metodelor comerciale folosite de România în relaţiile internaţionale. În cadrul acestor preocupări, L.G. practică atacuri vehemente deschise, cât şi tangenţe fine la probleme. Mai mult decât atât, în anumite situaţii, L.G. dă «soluţii originale» pentru rezolvarea unor aspecte care după opinia dânsului, nu sunt corecte. Este semnalată tendinţa lui L.G. de a atrage spiritual şi material anumiţi cetăţeni români la fuga din ţară sau luarea de poziţie revoluţionară faţă de legile ţării noastre", se arată în documentul citat.

În cuprinsul notei, precizează instanţa, se mai arată că "cetăţeanul austriac lucrează ca intermediar pentru exportul românesc de geamuri, bitum, materiale izolatoare şi importul prin Forexim a diverselor articole de sculărie şi a dat de înţeles că ar fi dispus să sprijine orice «intenţie» salvatoare". Informaţiile rezultă din discuţiile purtate în perioada 1974-1977 şi, în finalul notei, se face o remarcă că este "posibilă abordarea de către noi a lui L.G.”, mai notează judecătorii în motivare.

Conţinutul notei, arată magistraţii, contrazice declaraţia lui Dan Voiculescu dar şi pe cea a lui Marin Nicula.

"Aceştia fac referire la celelalte informări date de recurent (Dan Voiculescu - n.r.), semnate cu numele real şi adresate conducerii întreprinderii sau ofiţerului de securitate care răspundea de întreprindere. Într-adevăr, aceste ultime note, declaraţii, informări, au fost făcute în conformitate cu atribuţiile de serviciu ale recurentului-reclamant şi cu legislaţia aplicabilă privind apărarea secretului de stat şi relevă date despre relaţiile comerciale în care era implicat recurentul, ca reprezentant al întreprinderii unde era angajat", mai arată judecătorii care menţionează că "în schimb, conţinutul Notei din 29 decembrie1977 nu are caracter tehnic, ci vizează informaţii despre atitudinea lui L.G., potrivnică regimului comunist".

"Colaborarea recurentului cu Securitatea este înscrisă în fişa personală a acestuia (probă nouă în prezenta cauză) ce emană de la Ministerul de Interne – Direcţia a III-a. Potrivit fişei personale, recurentul-reclamant a fost recrutat ca informator de către fostul serviciu 7 (Comercianţi) şi în timpul colaborării a purtat numele conspirativ «Felix». Înscrisul, chiar şi în ipoteza în care nu este semnat de un ofiţer de securitate a fost extras dintr-un dosar ce aparţinea fostei Securităţi – Direcţia a III-a, astfel încât prezumţia de veridicitate este pe deplin aplicabilă. Potrivit articolului 5 alineatul 3 din Legea nr 187/1999, existenţa calităţii de colaborator al poliţiei politice comuniste este determinată de furnizarea sau înlesnirea transmiterii de informaţii sub orice formă ce denunţă activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, nefiind impuse şi alte condiţii, precum un angajament scris sau recompense, astfel cum pretinde recurentul-reclamant", se mai arată în documentul instanţei.

Informaţiile au vizat denunţarea unor atitudini sau acţiuni potrivnice regimului comunist, notează în continuare judecătorii instanţei supreme care arată că, "analiza relevanţei conţinutului Notei din 29 decembrie 1977 se realizează nu prin raportare la alte înscrisuri, ci chiar prin însăşi elementele ce se pot extrage din act". Notele au existenţă independentă, de sine stătătoare, fiind importante conţinutul fiecăreia şi concluzia ce se poate desprinde în raport de dispoziţiile articolului 5 alineatul 3 din Legea 187/1999, menţionează instanţa.

Prin Nota din 29 decembrie 1977, notează judecătorii, s-au furnizat informaţii despre activităţile şi atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist de un cetăţean austriac, de origine română, L.G., care şi-a exprimat dezacordul cu politica comercială a regimului, a încercat să atragă spiritual şi material anumiţi cetăţeni români la fuga din ţară sau luarea de poziţie revoluţionară faţă de legile comuniste şi a dat de înţeles că ar fi dispus să acorde sprijin unei "intenţii" salvatoare.

"Atitudinea potrivnică şi activităţile cetăţeanului austriac nu pot fi considerate a fi împotriva legilor ţării, dar nu împotriva regimului totalitar comunist de la acea vreme. Cum legile adoptate făceau parte şi erau în concordanţă cu regimul comunist, orice acţiune/ atitudine împotriva acestora era considerată a fi îndreptată împotriva regimului", se mai arată în motivare.

Despre faptul că "furnizarea de informaţii a fost de natură să aducă atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului", magistraţii notează că dispoziţiile articolului 5 alineatul 3 nu cer ca activităţile sau acţiunile contrare regimului comunist denunţate de colaborator să fi fost făcute în scopul de a aduce atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale, sub forma vinovăţiei exprimată a intenţiei calificată prin scop.

"Textul urmăreşte numai ca informaţiile furnizate să fie apte să aducă atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, neinteresând aspectul formei vinovăţiei, nefiind o acuzaţie penală. De asemenea, nu interesează nici dacă informaţiile furnizate au adus atingere în concret unei anumite persoane a drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Informaţiile furnizate de recurentul-reclamant cu referire la opiniile şi preocupările cetăţeanului străin se încadrează la încălcarea unui drept fundamental prevăzut în Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice (articolul 17) şi în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (articolul 12), la care România aderase în acea perioadă şi anume, dreptul la viaţă privată", mai notează judecătorii în documentul citat.

Prin decizia irevocabilă din 10 martie, judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au confirmat hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, conform căreia Dan Voiculescu este fost colaborator al fostei Securităţi, cu numele conspirativ "Felix" .

În august 2006, CNSAS a decis că Dan Voiculescu a colaborat cu fosta Securitate, numele conspirativ fiind "Felix". Voculescu a contestat această soluţie la Curtea de Apel Bucureşti.

Dan Voiculescu a fost, în perioada 1970-1982, şeful Departamentului Comerţ Exterior - Vitrocim, iar între anii 1982-1992 general manager al Biroului Bucureşti şi coordonator al proiectelor Internationale - Crescent Commercial& Maritime Ltd. Cyprus.