Iliescu a vorbit, la împlinirea a 81 de ani, despre soţie şi viaţă, regrete şi uitare

Fostul şef de stat le-a spus, joi seară, glumind, jurnaliştilor care îl intervievau, că priveşte viaţa ca pe un nou început, având în vedere că a depăşit, la 81 de ani, primul an dintr-un nou deceniu. "Am un an din cel de-al noălea deceniu. Este un început. Mă simt bine deocamdată, sper să-mi menţin tonusul în acest deceniu în care am intrat", a spus Iliescu.

Preşedintele de onoare al PSD a spus că a ajuns la această vârstă având o viaţă echilibrată, în ciuda tensiunilor prin care a trecut: "Am avut o viaţă tensionată. Dar, dacă ştii să-ţi echilibrezi resursele de care dispui, cred că poţi să treci prin viaţă inclusiv în perioadele dificile".

El a menţionat că şi-a început ziua, de dimineaţă, alergând pe banda rulantă de acasă, pe care a denumit-o "covor".

Fostul şef de stat a precizat că soţia sa nu este alături de el întrucât, după 1989, i-a spus că nu îl va însoţi la acţiunile de protocol şi s-a ţinut de cuvânt.

"Ea a fost o fată şi o femeie activă, dar, după 1989, mi-a spus că e cu mine sufleteşte, dar să nu am pretenţia să fie la acţiuni de protocol. Şi şi-a ţinut cuvântul şi a fost bine, a făcut bine, mai ales că erau antecedente care trebuiau uitate".

"Am avut multe nopţi albe în viaţa mea, dar acum încerc să menţin un echilibru, la care soţia mă ajută foarte mult. Am o viaţă echilibrată, caut să-mi respect somnul. De-a lungul vieţii am avut foarte multe nopţi albe şi asta se resimte. Acum, la această vârstă, e nevoie să-şi respecţi somnul", a spus Iliescu.

El s-a referit şi la regimul alimentar, spunând că "soţia este factorul decisiv". "Ea e forte strictă şi disciplinată. Ea e în familia noastră spiritul german, eu sunt mai meridional ca mentalitate, caracter. Dar ea e foarte riguroasă, foarte strictă, disciplinată, ordonată, şi are spriritul critic foarte activ", a spus Iliescu.

Fostul preşedintele a arătat că în 2011 împlineşte 60 de ani de căsătorie şi că afecţiunea dintre el şi soţia sa, Nina, a rămas intactă: "Important e că suntem împreună şi că afecţiunea care ne-a călăuzit 60 de ani e la fel de prospătă. Noi aparţinem unei generaţii care a avut o anumită stabilitate. Şi părinţii, şi bunicii, şi cei din generaţia noastră au avut de regulă, o anumită statornicie în relaţiile acestea de cuplu. Acum tineretul e mult mai dinamic, se plictiseşte repede, caută senzaţii noi. E greu să judeci la global".

El a admis că are regrete, dar a arătat că, în opinia sa, omul are calitatea esenţială de a uita ceea ce nu îi convine.

"Omul are o mare calitate: uitarea. Uită ce nu-i convine şi rămâne în amintire cu ceea ce l-a hrănit de-a lungul vieţii. Asta e calitatea umană esenţială, apropo de secretul vieţii: să ştii să uiţi ceea ce trebuie să laşi uitării şi să reţii din viaţă ceea ce te-a menţinut, te-a susţinut", a spus Iliescu.

El a arătat că uitarea l-a ajutat de-a lungul vieţii, care nu a fost una uşoară, dimpotrivă: "Am avut o copilărie fără părinţi, fără mamă, fără tată, la bunicii după tată. La 15 ani am rămas orfan de tată, am rămas singurul bărbat în familie. Am fost patru fraţi, eu cel mai în vârstă. Sunt singurul care a rămas în viaţă, ceilalţi trei - unul a murit înainte de 89, ceilalţi doi în anii următori. Nu a fost o viaţă numai cu plăceri, din contra".