În ţara românilor mândri, Sebastian Ghiţă îl face afiş pe Victor Ponta

Există însă şi zone împărţite între cei doi candidaţi. Este vorba despre Euromedia, cel mai mare operator de panotaj, de stâlpii RATB, puşi la bătaie de primării, şi de cei de electricitate negociaţi de Way Media. Prin Euromedia, cea mai importantă companie din outdoor, ACL şi-a asigurat expunerea pe câteva panouri din Bucureşti, dar mai ales pe drumurile naţionale. În Bucureşti, unde Euromedia are supremaţia, a intrat în forţă Victor Ponta. Cale liberă ar avea, susţin surse politice, şi Elena Udrea în virtutea unor vechi relaţii cu Sebastian Ghiţă cu care deputatul PSD s-a mândrit de-a lungul ultimilor ani. Terenul a fost pregătit din timp.

O jumătate din panotajul stradal din România, o piaţă totală de 30 de milioane de euro pe an, a fost preluată politic cu un an înainte de alegeri. Ca o coincidenţă, toţi marii jucători internaţionali care intraseră pe piaţa din România în primele trei companii de profil s-au retras, acestea fiind preluate fie de investitori interni, fie de un offshore cipriot. Rămaşi iniţial în umbră, noii acţionari principali ai celor mai importanţi operatori în publicitatea stradală sunt mai degrabă necunoscuţi în domeniu, vin fie din IT, fie din comerţul cu chimicale, profilându-se ca intermediari ai unor politicieni rămaşi în umbră. Vechile lor relaţii de prietenie îi recomandă ca fiind parte a anturajului unora dintre oamenii politici implicaţi în campania electorală. Este vorba, pe de o parte de Sebastian Ghiţă (PSD), sub influenţa căruia se află Euromedia şi Affichage România, primele două companii, însumând peste 40% din piaţă, dar şi despre Vlad Moisescu şi Dan Cristian Popescu, recent cooptaţi în PDL, prin fuziunea acestuia cu ILR şi FC.

În seria "Tu ştii ce mai fac banii tăi?", Gândul arată astăzi cine şi în ce condiţii a preluat controlul panotajului din România, esenţial într-o campanie electorală, iar în episoadele următoare veţi afla cum a favorizat de-a lungul timpului administraţia locală o parte dintre aceste companii care întorc la stat sume modice, deşi o bună parte din infrastructura prin care fac afaceri este pe domeniul public.

 Vizibile la scară mare încă din prima oră de campanie, panourile electorale de pe marginea marilor bulevarde sau drumuri naţionale, cele direcţionale care au umplut stâlpii, sutele de mii de bannere prinse în fiecare intersecţie, zecile de mii de panouri electronice sau de prisme gigant care ocupă rondurile din sensurile giratorii sunt imposibil de contabilizat la nivel naţional. Nicio instituţie din România nu le monitorizează şi nu urmăreşte volumul real al acestor cheltuieli, deşi reprezintă unul din cele mai mari costuri de campanie.

Niciuna dintre companiile care le expun nu dezvăluie nici sumele pe care campaniile publicitare politice le livrează spre outdoor, nici discounturile oferite clienţilor politici faţă de cei comerciali. Partidele, la rândul lor, fac, în cel mai bun caz, un contract naţional confidenţial şi mai multe locale, lăsând negocierea preţurilor în ţară pe seama primarilor, aceiaşi spre care distribuitorii de publicitate se îndreaptă atunci când vor un amplasament nou pe domeniul public sau un contract de asociere prin care, pentru un număr de 5-6 ani, aşa cum se întâmplă la Timişoara, să nu plătească chirie.

Spre deosebire de campania prezidenţială de acum 5 ani, când piaţa era controlată de câţiva mari jucători internaţionali, anul acesta primele două companii din top - aproape jumătate din outdoor - se află sub influenţa indirectă a unor oameni politici aflaţi în spatele celor mai importanţi trei candidaţi: Victor Ponta, Klaus Iohannis şi chiar Elena Udrea.

Citeşte continuarea materialului pe www.gandul.info.