COMENTARIU Lelia Munteanu: Butonul de resetare pe care-l caută Preşedintele nu se mai află în România

Cazul Caracal nu e doar şi nu trebuie să rămână povestea macabră a unui criminal în serie. Se vor mai găsi victime, personajul nu acţionează din luna aprilie.

Înţelegem acum de ce autorităţile nu s-au sinchisit să-l prindă: pentru că râmarul trăia într-unul dintre fiefurile proxeneţilor, unde dispariţia unei fete e un fapt banal, imediat acoperit de complicii interlopilor – poliţişti, procurori, judecători şi, cu voia dumneavoastră, nu ultimii pe listă, politicieni.

Sub umbrela acestei realităţi, pe care o cunoaştea la fel de bine ca toţi membrii comunităţii, a putut numitul Dincă să-şi materializeze fantasmele sinistre, să-şi cultive patologia. Telefoanele date de el părinţilor stau mărturie: fata e bine, plecăm la produs.

Elena Lasconi: România lipseşte de la masa la care se iau decizii

COMENTARIU Lelia Munteanu: Aşteptându-l pe Roşcovan

Acum, când mincinile şi ştirile manipulatorii încep să se destrame, e clar de ce grija poliţiştilor, când au înţeles că lucrurile dau în clocot mediatic, a fost să alerteze clanurile interlope. E clar de ce judecătorul şi procurorul au decis că trebuie aşteptat în faţa porţii, până să se asigure că e o speţă care nu-i priveşte pe complicii lor, proxeneţii. E clar de ce tot vârtejul destituirilor, bun să ne stârnească praful în ochi: ca să nu se ajungă la politicieni – fără ei, reţelele crimei organizate şi-ar pierde oxigenul.

Adevărata problemă, care trebuie acum ascunsă îndărătul arzătorului lui Dincă (cum funcţiona şi la câte grade) e faptul că autorităţi ale Statului s-au predat în mâna reţelelor interlope, iar Caracal e doar un exemplu şi nu cel mai spectaculos.

Mă tem că butonul de resetare pe care îl caută Preşedintele nu se mai află în România, ci la Bruxelles.