Indiferenţa ne ucide naţia

1195 afișări

Imaginea articolului Indiferenţa ne ucide naţia

De Paşti, agresiunea rusă împotriva naţiunii ucrainene a intrat în a treia lună de oroare. Sunt zile care au înghiţit fulgerător zeci, sute de ani de viaţă şi de acumulări. Sunt zile de pe urma cărora lumea liberă a aflat situaţia din teren cu o mai mare exactitate şi apropiere de adevăr, comparativ cu populaţia Federaţiei Ruse. Armata acestei ţări se acoperă nu cu glorie, ci cu o lipsă de onoare şi cu o eternă anatemă, pentru toate crimele de război şi distrugerile provocate în Ucraina.

Rusia vrea securitate fără morală

Anunţul făcut de Putin în 24 februarie 2022 ne-a aruncat pe toţi în terenul războiului. Mulţi au fost luaţi prin surprindere şi au avut ezitări, la început, în legătură cu justeţea deciziei luate la Kremlin. Azi, la şaizeci şi şase de zile de la declanşarea „operaţiei militare speciale”, informaţiile pe care le ai la dispoziţie sunt suficiente ca să îţi faci propriul raţionament, propriile judecăţi de valoare. Poţi să îţi dai seama ce este bine şi ce este rău, poţi să faci diferenţa între cine este de partea binelui şi cine este de partea răului. De Paşte, Putin şi armata lui nu s-au oprit.

Ţi se pare că este bine ca să porneşti cu forţă brută împotriva unui vecin, să intri neinvitat pe teritoriul acestuia, să-i distrugi locuinţe, spitale, şcoli, rezervoare de petrol şi de apă, să omori civili, să siluieşti femei, copile, să furi din proprietatea privată sau din avutul obştesc? Ţi se pare că masacrele din Bucha, Borodyanka, Mariupol sunt un lucru bun? Nu pot enumera aici toate lucrurile care sunt documentate şi mărturisite de victimele acestei agresiuni...dar te poţi întreba singur: ce e bine şi ce e rău? Orb de-ai fi şi tot ai auzi ţipetele copiilor, bătrânilor şi femeilor din aşezările ucrainene. Surd de-ai fi şi tot ai vedea ceea ce se întâmplă. Mut de-ai fi şi tot poţi scrie cum vezi tu lucrurile! Simţurile îţi aduc această agresiune în minte non stop.

Şi, atunci, de ce ne este frică?

70% din cetăţenii Bulgariei consideră că neutralitatea este postura pe care ţara lor ar trebui să o adopte faţă de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, postură pe care preşedintele Rumen Radev a evocat-o prin opoziţia sa faţă de furnizarea de ajutor militar bulgăresc pentru Ucraina şi prin apelul la pace între două naţiuni slave înfrăţite, Rusia şi Ucraina. Premierul bulgar, în schimb, format într-o lume occidentală, anunţă formule practice de sprijin pentru armata ucraineană, dar şi pentru economia Ucrainei.

În România, lucrurile sunt un pic mai nuanţate, dar nu sunt cu mult mai departe. Un sondaj de opinie efectuat în martie 2022 de Centrul de Sociologie Urbană şi Regională (CURS) arată că 63% din cetăţenii României nu sunt de acord ca ţara lor să acorde ajutor militar Ucrainei pentru a se apăra de invazia rusă. Şi, în timp ce doar 8% credeau în alt sondaj, din luna ianuarie 2022, că guvernul de la Bucureşti ar trebui să se ocupe de situaţia externă şi de prevenirea unui război (a patra prioritate, în ordinea importanţei, după creşterea pensiilor/alocaţiilor/salariilor, limitarea preţurilor la energie şi combaterea pandemiei), două luni târziu, în martie 2022, 18% dintre români puneau pe locul al doilea al priorităţilor Guvernului războiul, armata şi siguranţa naţională, după limitarea inflaţiei şi a preţurilor la energie.

Fixarea temelor privind apărarea şi războiul pe locul al doilea al priorităţilor de care ar trebui să se ocupe executivul a rămas valabilă şi în sondajul CURS din martie-aprilie. Mai mult, însă, 93% dintre cetăţenii României au îngrijorări faţă de războiul din Ucraina, iar 89% se tem de extinderea acestuia în ţara noastră.

Trădarea naţiei creşte în neutralitate

Când ai fi zis că orice politician care este patriot, care îşi cunoaşte mandatul şi care citeşte cu atenţie sondajele, va înţelege pulsul alegătorilor şi va merge în direcţia aşteptărilor exprimate de majoritatea populaţiei, se trezesc câţiva reprezentanţi ai clasei politice să îţi demonstreze că nu este chiar aşa şi că Rusia are şansa ei, atât în Ucraina, cât şi în România.

Pe 30 martie 2022, patru membri ai Parlamentului au ajuns în audienţă la Valeri Kuzmin, ambasador al Federaţiei Ruse la Bucureşti, pentru a-i transmite propunerea de poziţionare a României în neutralitate faţă de războiul distrugător pe care Rusia l-a montat împotriva Ucrainei. Diana Şoşoacă, Mihai Lasca şi Francisc Tobă – parlamentari aleşi pe listele Alianţei pentru Unitatea Românilor (AUR) – şi Dumitru Coarnă, parlamentar al Partidului Social Democrat, s-au pronunţat cu uşurinţă şi fără prea multă cântărire în sprijinul agresiunii ruse împotriva Ucrainei. Demersul lor nu are vreun sens. S-a dus fiecare precum o râmă leşinată de frică, gata să lingă bocancii unui ocupant. Atât au putut.

Este inacceptabil! În general, cum ai putea să fii neutru – adică indiferent – faţă de ceea ce se întâmplă în Ucraina? Ce le lipseşte acestor oameni care clamează neutralitatea drept calea de a trata cele mai crunte încălcări ale drepturilor omului, ale regulilor războiului şi ale dreptului internaţional? Dacă tot te gândeşti să fii neutru, cum de nu reuşeşti să comunici cu ambele părţi? Îndată ce ai ales să te duci în faţa agresorului, de ce nu ai făcut acelaşi lucru cu victima?

Tovarăşi! Aţi rămas tovarăşi, v-a plăcut tovărăşia sovietică şi vreţi să mai mergeţi o staţie cu agresorul. Vă urez să rămâneţi cu agresorul în ultimul tren, până la capăt! Păi, cum rămâne cu jurământul pe care l-aţi depus în Parlament? Unde au dispărut onoarea şi conştiinţa? Cum rămâne cu demnitatea umană? Unde s-au topit informaţiile despre tot ceea se întâmplă?

Conspiraţiile ne scutesc de răspundere

Mă revoltă şi mai mult să mă gândesc la faptul că, deşi sunt expresia unor cetăţeni care i-au votat, aceşti patru „muschetari” nu au sentimentul că trebuie să dea socoteală alegătorilor. Nu arată că sunt preocupaţi în vreun fel de răspunderea pentru consecinţele actelor săvârşite, care se apropie de trădarea intereselor naţiunii române. Aici am ajuns. Câţi ca ei mai sunt, oare? Este groaznic să văd această decădere. De eşti printre cei care i-au votat pe Şoşoacă, Lască, Tobă sau Coarnă, ce faci? Îţi pui toată greutatea ta cetăţenească şi electorală în spatele lor sau al celor care gândesc aidoma? Îţi faci curaj să le spui măcar că te-au făcut de râs? Le ceri socoteală, în vreun fel? Nu m-ar mira să văd că, pe lângă cei care sunt ferm convinşi sau care acceptă să fie plătiţi pentru ca să popularizeze argumentele agresorului şi să dea vina pe victimă, există oameni dezorientaţi, uşor de păcălit, care aplaudă şi care promovează conspiraţii.

Există bine şi există rău. Atât. Nu am învăţat că între bine şi rău ar mai exista ceva. Între cele două categorii, starea de neutralitate nu are unde să se nască şi să existe. Indiferenţa faţă de rău este la fel de rea ca răul în sine.

Dacă României i s-ar întâmpla, mâine, acelaşi fel de agresiune, cum am dori să se poziţioneze ceilalţi? Ideea că vine cineva şi ne salvează ţara de la rău, în timp ce noi ne luăm paşapoartele şi plecăm către orizonturi neclare este falimentară din start. Faceţi un exerciţiu de proiecţie şi enumeraţi vecinii sau ţările pe care i-aţi dori neutri. Dacă Bulgariei i s-ar întâmpla, mâine, acelaşi fel de agresiune, cum ar dori cei 70% dintre bulgari care azi votează pentru neutralitate ca să fie reacţia aliaţilor, a vecinilor sau a altor state membre ale ONU? Vă doriţi ca, stând pe margine şi, eventual, întorcând spatele, să aşteptaţi ... ce? Aici nu este o competiţie de ridicat greutăţi, în care să spui „cel mai puternic să câştige!”. Credeam că am ieşit din perioada în care statele mai slabe militar erau periodic supuse rapturilor teritoriale din partea celor puternici.

Românii nu mai au compas moral

Mă întristează să nu văd un compas moral la vârful societăţii politice, în general. Din ianuarie până în aprilie, încrederea în Preşedintele României s-a prăbuşit, de la 30% la 17%. În aceeaşi perioadă, cota de încredere în Parlamentul României a urcat de la 11% la 16%, cea în partidele politice a scăzut de la 12% la 10%, iar cea în Guvernul României a crescut de la 15% la 18%. Toţi cei care deţin puterea legislativă şi cea executivă sunt în josul clasamentului. Românii nu îşi mai pun speranţele în politicieni, pentru că nu mai sunt autentici. Este o gaşcă de plagiatori, indiferenţi faţă de societate, faţă de consecinţele imposturii lor. Singurele organizaţii care rămân sus în clasamentul încrederii – până când? – sunt Armata României (totuşi, cu o cădere a încrederii de la 72% la 64%) şi Biserica Ortodoxă Română (cu o creştere a încrederii, de la 63% la 67%).

Cutremurul provocat de agresiunea rusă împotriva Ucrainei este un nou episod în istoria post-decembristă, când elitele sunt puse în situaţia de a distinge între bine şi rău şi de a se plasa într-o tabără clară. Aceste elite ezită să facă distincţia şi nici nu comunică foarte clar alegerea pe care o au de făcut, iar acest lucru ţine majoritatea captivă în conspiraţiile care abundă în online şi care sunt adesea îmbrăţişate în discursurile offline şi off-the-record. Când aleşii ori numiţii în funcţii sunt presaţi să ia atitudine, îi vezi cum multora li se încovoaie verbul, scrierea şi coloana vertebrală pentru a evita să facă alegerea dreaptă. Îi vezi sau îi auzi cum ne aruncă tuturor în faţă spaime ale trecutului, pseudo-argumente îmbibate de perioadă sovietică, frici de viitor, capcana lui Tucidide şi orice altceva, pentru a justifica rămânerea în zona gri, prelinsul pe lângă ziduri, statul la umbră, izolarea şi, în cele din urmă, mersul cu gloata.

Neimplicarea, neutralitatea, fuga de răspundere, amânarea confruntării cu rădăcina războiului ne vor bântui în continuare, dacă nu ne scuturăm de mediocritatea care s-a instalat confortabil la putere şi care, făcându-ne cu ochiul, vrea să ne spună că ştie ea mai bine cum sunt aranjate lucrurile „mai sus” ori „peste gârlă” sau, oricum, în altă parte şi că noi suntem prea mici, prea neimportanţi, pentru a putea avea o părere. Avem decidenţi de mâna a doua, auto-suficienţi şi auto-satisfăcuţi cu multe privilegii, grase beneficii. Pentru abuzurile comise, sunt nedemni de respect. La rândul lor, cei ce trec sub tăcere abuzurile, sunt nedemni de respect, pentru că adaugă pasiv la indiferenţa faţă de soarta propriei naţiuni. Este acelaşi tip de indiferenţă la care se adapă şi atitudinea pro-agresor.

Suntem prea mici pentru a ne permite să fim indiferenţi.

ULTIMELE ȘTIRI

Vezi mai multe articole din categoria politic

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Taguri:: rusia,; putin,; razboi,; ucraina,; romani,; armata,; romania

Citește pe alephnews.ro: EXIT POLL Alegeri prezidențiale 2024, turul 1: Marcel Ciolacu – 25%, Elena Lasconi 18%, Călin Georgescu 16%, George Simion 15%

Citește pe www.zf.ro: Cutremur pe piaţa imobiliară: ”Preţurile se vor duce la cer în perioada următoare. Realitatea e că cei care nu îşi vor mai permite să cumpere vor sta cu chirie, cum se întâmplă şi în străinătate“ VIDEO

Citește pe www.zf.ro: Black Friday-ul care sparge toate recordurile. Cum s-a ajuns aici

Citește și: Strănepoata lui Hruşciov, despre invazia Rusiei în Ucraina: Suntem mai aproape de război nuclear decât am fost în timpul crizei rachetelor din Cuba. Ucraina este „într-o oarecare măsură un pion”

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.