Instantanee urbane de 1 Mai social-democrat

Minune într-un oraş drogat de poluare, aerul din parc miroase ameţitor a iarbă cosită, mesele şi scaunele de plastic se înşiră cuminţi, la fel ca legiunea grătarelor pentru mititei, distribuită strategic pe alei.

Deocamdată, animaţia este în parcarea de la Hilton - bătrânul hotel boieresc doarme încă, în spatele draperiilor bine trase - locul de plecare stabilit de noua stea organizatorică a partidului, Marian Vanghelie. Cetăţeni de toate vârstele şi condiţiile se zoresc să se aşeze pe căprării: puştime, pensionari, familii tinere cu copilaşii din dotare, căţei, "forţele" de la salubritate, "băieţii veseli" de la forţele mai absconse şi nelipsiţii apărători vizibili ai ordinii: poliţiştii şi jandarmii, prietenii sinceri ai mitingistului român.O bătrânică tuciurie, "jumătate de buletin", târăşte după ea un clan oacheş, ocărând de zor şi morfolind cu dibăcie un ciot de ţigară ieftină.

Se împart frenetic tricouri şi şepcuţe roşii, se fac liste pentru bonurile de mici şi bere. Cuprinşi de hărnicie, vidanjorii se apucă să golească toaletele ecologice din mijlocul mulţimii care, asaltată de mirosuri, se ofileşte instantaneu. Toată lumea îl aşteaptă cu răbdare pe Mircea Geoană. Care nu mai apare. Neaşteptat, oamenii se pun în mişcare şi îi prind pe picior greşit pe reporteri, care aleargă după coada coloanei.

Marşul face o pauză după câteva minute, lângă magazinul Muzica. Şi Geoană nu mai vine. În schimb, prin raza camerelor de luat vederi se fâţâie "graţiile" partidului: Magda Bistriceanu şi Oana Mizil. Animatorii mulţimii fac repetiţii: "Geoană, Geoană", "Geoană preşedinte" (nu prea rimează) şi "Vanghelie, Vanghelie", "PSD, PSD" (aici cadenţa curge firesc). Plictisit de vocalize, un grup indignat vrea să evadeze din pluton, ceva neobişnuit în rânduielile PSD. Sunt aduşi la bune sentimente, arătându-li-se obrazul. Un nene cu o navetă de covrigi agăţată de gât face "13-14" de-a lungul coloanei încercând să-şi vândă marfa.

În cele din urmă, vedeta momentului, Mircea Geoană, îşi ia locul, cu întârziere de aproape o oră, în fruntea marşului, moment salutat cu aplauze şi fluierături, cele din urmă aparţinând probabil celor scoşi din răbdări. Este cam palid, echipat cu pereche de jeanşi Boss şi o bluză elegantă în roşu reglementar, dar cu guler bleu-ciel cu dunguliţe (un fel de compromis între un tricou de iarbă verde şi o cămaşă de diplomat).

Animaţi de prezenţa şefului, oamenii o iau repejor la picior, în formaţie, către punctul terminus: parcul. Unii, mai inspiraţi şi nu foarte pătrunşi de disciplina de partid, o taie spre destinaţie pe străduţe mai umbroase.

În parc, deja antrenul e în toi. Ştefania Rareş cântă melodii vioaie moldoveneşti. Se încing câteva hore. Grătarele afumă revoluţiile de la cozi. Berea ieftină se răceşte în frigidere.Un ins înţolit într-o uniformă zdrenţuită a Armatei române, cu trese de colonel şi cărând un diplomat scrutează mulţimea din spatele unor ochelari-oglindă,cu gura pungă şi desprins de lumea reală. Un Huskie jucăuş se smuceşte din lesă către un pechinez zglobiu, gătit cu şepcuţă roşie.

Totuşi, parcul nu mai are "magnetul' de anul trecut. După prânz, combatanţii încep să se retragă spre case. În troleibuzul 66 se suie vesel un grup mai smead, cărând triumfător un bax de bere "pe bon". Trei scaune mai încolo, un bătrân singuratic duce o punguţă albastră în care se întrezăreşte "suvenirul" zilei: trei cutii de bere şi un tricou roşu cu "1 Mai românesc".

(Material realizat de Indira Crasnea, indira@mediafax.ro)