Video INTERVIU: Baconschi: Ambasada pare optimistă privind o vizită a preşedintelui la Washington în 2010

Ministrul spune de asemenea că au început procedurile pentru numirea unui nou ambasador la Chişinău. Acesta a fost deja selectat, spune ministrul. Refuză să-i facă public numele însă îi realizează un portret-robot: "Noul ambasador trebuie să fie un european, un intelectual cu suprafaţă serioasă şi o persoană tânără, dinamică, de la care aşteptăm noi idei".

Ministrul spune că trebuie începută o nouă relaţie cu Rusia, fapt ce ar duce inclusiv la o creştere a acţiunilor României în cadrul UE, şi precizează că s-au început tatonări pentru contacte la nivel înalt - "fie o vizită a preşedintelui României la Moscova, ar fi de dorit, fie o vizită a preşedintelui Medvedev la Bucureşti".

Teodor Baconschi spune că nu a găsit "o situaţie instituţională admirabilă" la MAE şi adaugă că doreşte reorganizarea acestei instituţii pe probleme, nu pe arii de competenţă georgrafică.

Ministrul afirmă că, în ceea ce priveşte calendarul de măsuri pentru aderarea la Spaţiul Schengen, "MAE şi-a făcut temele" şi declară că în şase luni vor fi operaţionale şi consulatele de la Cahul şi Bălţi.

Întrebat la ce s-a referit când a spus că doreşte să verifice legalitatea achiziţionării imobilului care va servi drept centru de pregătire consulară în MAE, imobil pentru care ministerul va plăti 2 milioane de euro, ministrul a precizat că doreşte un preţ corect, la nivelul pieţei, adăugând că MAE nu-şi poate permite să cumpere la un preţ peste cel al pieţei.

Prezentăm integral interviul acordat de ministrul Afacerilor Externe, Teodor Baconschi, agenţiei MEDIAFAX.

Reporter: Cum catalogaţi situaţia în care aţi găsit MAE la preluarea mandatului?

Teodor Baconschi: Nu aş putea spune că am găsit o situaţie instituţională admirabilă. Am dat deja explicaţii pe subiectul acesta, au fost la şefia diplomaţiei româneşti nu mai puţin de cinci titulari succesivi în cinci ani, cu mandate din ce în ce mai scurte, ceea ce a dus la o slăbire a leadership-ului şi la o anumită dezarticulare instituţională dublată de până la urmă explicabila demotivare a diplomaţilor români care s-au aflat câteodată în centrul războiului politic intern, deşi vocaţia lor este aceea de a face politica externă a României.

Acestor împrejurări, pe care sper să le pot corecta, li s-au adăugat şi austeritatea bugetară, o planificare financiară probabil defectuoasă soldată cu restrângerea schemelor la principalele misiuni. Au fost suprimate anul trecut 59 de posturi în exterior şi cu mai puţini bani pentru acţiuni concrete, de la cele de reprezentare, până la investiţii şi cheltuieli materiale. Sigur că bugetul de anul acesta este asemănător cu cel din 2009, aşa încât vom lucra sub semnul aceleiaşi austerităţi.

Va trebui să strângem şurubul în prima parte a anului cel puţin, contând, împreună cu toţi concetăţenii noştri, pe relansarea economică şi sperând că în a doua parte a anului vom putea reveni la o situaţie ceva mai bună.

Rep. Speraţi într-o rectificare pozitivă în a doua parte a anului?

T.B.: Nu neapărat, noi facem toate calculele pe acest buget.

Rep. Eu v-am mai auzit exprimându-vă nemulţumirea, mai mult sau mai puţin direct, faţă de situaţia în care aţi găsit MAE şi vroiam să vă întreb în mod concret care sunt direcţiile din MAE sau departamentele unde aţi identificat probleme şi de fapt care sunt aceste probleme mai exact?

T.B.: Oricât m-ar anima dorinţa unei relaţii parteneriale cu presa şi ambiţia de a schimba comunicarea instituţiei nu pot intra în detalii care privesc managementul intern al MAE, în acest moment. Nu sunt direcţii care funcţionează şi altele care nu funcţionează ci mai degrabă aş vrea să fac un nou design instituţional printr-o nouă organigramă care va fi promovată cât de curând prin hotărâre de guvern şi care se inspiră din organigramele ministerelor de externe din Germania şi Franţa în special. Aşa cum am mai spus e vorba de a stabili o legătură vizibilă, uşoară, între diversele departamente, compartimentele ministerului şi cele din ministerele de externe ale altor state.

Rep.: În ce mod concret veţi face acest lucru, schimbaţi organizarea în, nu ştiu, secretar 1, secretar 2, secretar 3 sau ce aveţi în vedere?

T.B.: Nu. Ierarhia diplomatică este stabilă în timp, nu putem să inovăm chiar atât de mult.

Rep: Atunci, organizarea departamentelor?

T.B.: Nu, va fi o organizare mai raţională, mai degrabă pe un decupaj problematic decât pe criteriul geografic şi sigur că sediul fiecărei materii va fi concentrat într-un mod mai raţional. Urmează să fie făcută publică după adoptarea ei această organigramă, nu va fi o revoluţie, pur şi simplu încercarea de a raţionaliza şi pe orizontală legătura dintre diferite direcţii şi ierarhia ministerului.

Rep.: Aţi vorbit de multe ori despre reforma ministerului, bănuiesc că organigrama face parte din această intenţie de a reforma ministerul. Este una dintre priorităţile dumneavoastră din ce am înţeles. Vă rog să-mi spuneţi care sunt celelalte, să-mi spuneţi cele trei mari priorităţi ale mandatului?

T.B.: O reformă retorică a statului, a Ministerului de Externe ca parte componentă a administraţiei publice centrale a fost evocată de foarte mult timp şi n-aş vrea să anunţ lucruri nerealizate mai apoi. O să facem analize sectoriale pe fiecare segment al ministerului şi vom încerca să dinamizăm şi Institutul Diplomatic Român, să creăm o revistă de studii de relaţii internaţionale, de nivel european, să facem parteneriate cu principalele multinaţionale prezente în România, să stabilim un set de parteneri din zona ONG-urilor specializate în relaţii internaţionale şi studii strategice. Adică până la urmă ideea dominantă pentru a face lucrurile să evolueze un pic este aceea de deschidere, de dialog, de transparenţă.

Am de gând să comunicăm informaţii concrete presei, să schimbăm şi stilul de comunicare cu presa şi stilistica tuturor instrumentelor pe care ne bazăm - interviuri, conferinţe, evenimente publice sau simple comunicate de presă. Deci e un proces de reflecţie, am nevoie de câteva luni pentru a lua deciziile cele mai potrivite dar cred că experienţa mea ca ambasador şi faptul că am trăit mai mulţi ani în diverse alte state membre mă va ajuta sa copiez inventiv, ca să zic aşa, diverse modele.

Rep.: Hadeţi să "inventăm" acum. În ultima zi a mandatului dumneavoastră veţi spune: "În aceşti - dumneavoastră completaţi ani sau luni - de mandat, am realizat aceste principale trei lucruri" şi completaţi dumnevoastră...

B.: Păi sunt lucruri de bun simţ, suntem stat membru în Uniunea Europeană şi avem obligaţia de a ne consolida profilul de ţară în cadrul Uniunii. Obligaţia de a face lobby mai eficient pe proiecte şi dosare care ne interesează pe obligaţia de a articula alianţe ad-hoc cu geometrie variabilă de la caz la caz cu toţi partenerii noştri sau cu anumiţi parteneri pe anumite subiecte, e un sport de echipă apartenenţa la Uniunea Europeană şi trebuie să ieşim din izolare, dintr-un anumit provincialism intelectual şi din capacitatea asta remarcabilă de a rămâne limitaţi la subiecte româno-române. Trebuie să ne dăm seama că suntem acum într-o mare organizaţie internaţională de care depinde dezvoltarea economică a României, progresul ei social, vizibilitatea ei internaţională şi că trebuie să fructificăm această şansă la nivelul întregului Executiv, bineîneţeles cu vârf de lance în Ministerul Afacerilor Externe. Dar într-un fel afacerile europene sunt afaceri interne de acum şi trebuie să le tratăm ca atare. Acesta este un obiectiv.

Apoi am vorbit despre o serie de parteneriate strategice, sigur expresia riscă se se devalorizeze pentru că s-a abuzat de ea. Dar o să facem un inventar şi vom încerca să consolidăm ce avem până acum. Am anunţat deja două noi deschideri la acest nivel, relaţia privilegiată cu Polonia şi cu Turcia...

Rep.: .... Cu Polonia ştiu că este şi semnat actul de bază.

B.: Da, s-au făcut demersurile preliminare, există voinţa politică pentru a avansa. Deci avem dimensiunea europeană de consolidat şi breşa pe care am făcut-o în noua Comisie Barosso este dovada faptului că putem avea un nivel de ambiţie mai ridicat.

Bineînţeles, avem nevoie de români în ansamblul structurilor comunitare şi al instituţiilor de la Bruxelles, deci va trebui să îmbunătăţim un pic prezenţa românească, nu numai în serviciul european de acţiune externă, dar şi în tot felul de organisme europene sau din sistemul ONU, unde n-am reuşit să facem un lobby eficient pentru că, în general, apare un candidat spontan din sistem sau din afara sistemului şi ambasadele primesc târziu un simplu CV, dublat de instrucţiunea de a face ceva pentru acea candidatură. În general, candidatura respectivă este transmisă la Ministerul de Externe al statului-gazdă, după care dosarul se închide. Ca să obţinem poziţii importante pentru români în sistemul internaţional va trebui să avem o strategie de comunicare, de PR, de marketing în jurul unui CV, mult mai ofensiv, mai inteligent, mijloace mai moderne şi mai diversificate, deci cultura instituţională trebuie să evolueze un pic.

În rest, sigur că ne vom ocupa de vecinătatea României, pentru că este un subiect de perenă actualitate. Avem interesul de a consolida schimbările democratice, nu numai din Republica Moldova, dar să vedem ce se întâmplă după alegerile din Ucraina. Va trebui să continuăm acest bun exerciţiu al şedinţelor comune de guvern, cel puţin cu Ungaria, şi, probabil, cu Republica Moldova în acest an. Va trebui să facem mai departe pledoarii consistente pentru accelerarea calendarului de integrare a statelor din Balcanii Occidentali. Va trebui să ne îmbunătăţim relaţia şi cu vecinii bulgari, deci cu toată lumea avem un spaţiu de cooperare nu numai transfrontalier, ci şi de la stat la stat, de la guvern la guvern, de la societate civilă la societate civilă. Sunt toate aceste paliere care trebuie umplute cu proiecte, cu oameni care se pot ocupa, la înaintare, de noi contacte, de noi idei. Avem nevoie dramatică de idei şi de resurse umane calificate. Eu cred că ele există în societatea românească, trebuie căutate şi mobilizate.

Şi al treilea orizont, obligatoriu pentru orice diplomaţie naţională, este acela legat de securitatea naţională. Deci toate problemele care vor permite cetăţenilor români să trăiască într-un mediu economic, social, cultural şi geo-politic stabil, predictibil, astfel încât să putem conserva toate progresele pe care le-am făcut în ultimii ani şi pe care le continuăm.

Rep: Nu e prima oară când există la dumneavoastră o uşoară nemulţumire, apropo de ceea ce n-am realizat şi am fi putut realiza în interiorul Uniunii Europene. Este o idee pe care, mai mult sau mai puţin aţi exprimat-o şi dumneavoastră şi, cred, şi domnul preşedinte. Spuneţi-mi dacă există în MAE o parte din vină pentru aceste nerealizări, şi, mă rog, în afară de problema cu agenţia (europeană care să fie găzduită la Bucureşti, n.red.), care sunt celelalte?

T.B: Sigur că n-are rost să personalizăm culpa, să personalizăm MAE ca vinovat ca şi cum am vorbi despre o vină individuală. Guvernele noastre succesive au încercat prin implementarea acquis-ului, prin interacţiuni la Bruxelles, printr-o deschidere internaţională tot mai pronunţată, să evolueze, să intre într-o practică instituţională post-modernă, flexibilă, transparentă. Sigur că intrăm într-o analiză - până la urmă - istorică, legată de mentalitatea noastră colectivă. N-am avut până acum parte decât de forme fără fond - ăsta e adevărul! N-am interiorizat reflexul european, sentimentul că suntem parte dintr-o organizaţie dinamică, în care fiecare dintre statele membre se influenţează reciproc şi permanent. Există un deficit de atitudine europeană în societatea românească, în presa românească.

Vă dau un exemplu, nu pentru a sugera o critică la adresa breslei. Ieri (luni,n.red.) a fost la Bucureşti, în prima sa vizită, preşedintele Consiliului European, domnul Van Rompuy. Este un eveniment important în ordinea aplicării Tratatului de la Lisabona, a interacţiunii între statul roman şi titularul acestei noi funcţii în arhitectura comunitară. Citeam astăzi dimineaţă revista presei ca să constat că "flacăra violetă" a ajuns şi în "New York Times". Deci noi nu înţelegem că proiectăm în afară dezbaterile, subiectele şi atitudinile pe care ni le îngăduim înăuntru. Dacă ne limităm la acest tip de pseudo-dezbatere marginală, vom proiecta şi în exterior - pentru că toţi suntem agenţi ai imaginii României - nu numai pentru există atâtea ambasade la Bucureşti, care monitorizează viaţa publică din România, dar şi pentru că noi înşine ratăm dezbateri, mize, teme, idei, preferându-le tipului acestuia de problematică secundară.

Cu alte cuvinte, e uşor de spus că MAE a greşit sau ar fi putut face mai bine. Este cert că ar fi putut face mai bine, ca orice instituţie. Dar cred că, dacă într-adevăr ne dorim intrarea într-un nou ciclu istoric, adică cu adevărat închiderea perioadei de tranziţie, avem nevoie de schimbări reale, sincere şi colective, care să ne permită acest lucru.

Rep.: Spuneaţi, apropo de criza politică şi de subiectele interne care au afectat demersuri în exterior, spuneaţi că eforturile pentru aderarea la Spaţiul Schengen au fost oarecum afectate de criza politică internă. Această critică are în vedere inclusiv Ministerul de Externe?

T.B.: Nu e o critică. Este o temere sau, mai exact, dorinţa ca martie 2011 să rămână data la care vom adera într-adevăr la spaţiul Schengen. Pe partea MAE ne-am făcut temele. Ce înseamnă politica de vize sau evaluări, la Chişinău şi Istanbul am ieşit foarte bine. Prin facilitatea Schengen urmează să facem investiţii suplimentare de infrastructură şi de actualizarea standardelor într-o serie de alte consulate din reţeaua noastră externă. Bineînţeles că este un efort inter-instituţional, aplicarea completă a acquis-ului se va face numai după integrare, deci după martie 2011.

Dar există partea de frontieră, de gestionarea securităţii frontierei, partea de cooperare poliţienească, partea de protecţia datelor personale, în care sunt implicate alte ministere. Eu sunt convins că în format interministerial, prin coordonare continuă, vom reuşi să menţinem acest termen, pentru că este extrem de important pentru noi toţi. Integrarea va fi completă doar cu această etapă şi cu adoptarea euro.

R.: Care au fost aspectele procesului de aderare la Schengen care au fost întârziate de această criză politică?

T.B.: Sunt nişte teme de făcut, pe care criza politică le-a amânat. Pur şi simplu, dacă întreaga viaţa instituţională internă a fost mai mult sau mai puţin afectată de această electoralizare excesivă, am avut - e adevărat - foarte multe scadenţe electorale apropiate una de alta şi probabil că aşa s-ar fi întâmplat în orice ţară supusă unui calendar electoral atât de strâns. Dar important este să recuperăm, să ne întoarcem efectiv la treabă, pentru că e un efort tehnic complex. Toate aceste standarde nu se pot atinge prin simple enunţuri retorice. Trebuie, la nivelul infrastructurii, la nivelul adaptării legislaţiei interne, făcute nişte eforturi - încă o dată - de echipă şi eu sunt convins că această miză va preocupa întregul guvern al României.

Rep.: Câte consulate mai aveţi de modernizat anul acesta?

T.B.: Toate trebuie mai mult sau mai puţin. În UE sunt, în general, aduse la zi. O să mai deschidem la Almeria şi Ciudad Real în Spania, la Bologna, avem Cahul şi Bălţi, care se vor inaugura în câteva luni - ne găsim acum sediile, le vom echipa. Deci lucrurile, din punctul de vedere al Ministerului de Externe, sunt în grafic. Nu mă îngrijorez.

Rep.: La Cahul şi Bălţi când estimaţi că terminaţi lucrările de amenajare şi când puteţi deschide consulatele?

T. B.: Cred că-n maximum şase luni o să fie operaţionale, echipate.

Rep.: Deci în vară vom avea consulate în aceste localităţi.

T.B.: Da. Sper că în şase luni să le putem operaţionaliza. Vor fi primele instituţii al unui stat membru UE, în afara capitalei Republicii Moldova şi cred că vor juca şi rolul de releu pentru ambasadele altor state.

Rep.: Aş vrea să rămânem la problema cu Republica Moldova. Recent făceaţi o declaraţie că există o listă de posibile nume pentru funcţia de ambasador în Republica Moldova şi o să vă rog frumos de data asta să-mi spuneţi concret, care sunt aceste nume?

T.B.: Numirile de ambasador nu se fac aşa, cu presa. Trebuie să ai o listă de candidaturi eligibile, trebuie să ai pe tot lanţul decizional de politică externă, deci ministrul de Externe propune, primul-ministru avizează, preşedintele numeşte - prin decret. După aceea trebuie să obţii agrementul statului în care vrei să trimiţi un ambasador. Toate lucrurile acestea fiind relativ delicate, nu pot să vă dau acum nume.

Dar persoana a fost aleasă, i-am făcut portretul-robot (...), am spus că noul ambasador trebuie să fie un european, un intelectual cu suprafaţă serioasă şi o persoană tânără, dinamică, de la care aşteptăm noi idei.

R.: Este un diplomat de carieră?

T.B.: E din sistem, ca să spun aşa. Este un diplomat care are deja experienţă şi va fi anunţat în curând, probabil în contextul vizitei domnului preşedinte Traian Băsescu la Chişinău.

Rep.: Şi dumneavoastră când vă duceţi? Că spuneaţi că veţi avea şi dumneavoastră o vizită acolo.

T. B.: Cred că-l voi însoţi pe domnul preşedinte şi voi lua probabil un avion pentru Londra, unde a doua zi ar trebui să fiu prezent - e o foarte importantă conferinţă internaţională pe Afganistan, şi-a confirmat participarea şi secretarul de stat american, doamna Clinton, şi va trebui să rămânem prezenţi şi pe acest front.

Rep.: Spuneţi-mi, mai la est de Moldova, în legătură cu Rusia - o ţară cu care am avut relaţii tensionate, cel puţin asta a apărut din presă, nu ştiu dacă în lumea diplomatică este aceeaşi senzaţie. Care sunt planurile dumneavoastră pentru întreţinerea relaţiilor cu Rusia?

T.B.: În primul rând, trebuie să spun, cu titlu personal, că sunt un admirator al culturii ruse, dimensiunii europene a sufletului Rusiei. Eu cred că trebuie să începem o nouă relaţie cu Rusia. E important să nu rămânem la clişee legate de Războiul Rece, cu care, de altfel, eram aliaţi în cadrul Pactului de la Varşovia. Trebuie să privim lucrurile aşa cum sunt. Rusia e o putere regională, în acelaşi timp un furnizor strategic de materii prime pentru o mare parte a statelor europene. Intuiţia mea este că o ameliorare a relaţiei româno-ruse ne-ar creşte acţiunile în Uniunea Europeană şi trebuie să vedem ce putem face pentru convenirea unor contacte politice la nivel înalt - fie o vizită a preşedintelui României la Moscova, ar fi de dorit, fie o vizită a preşedintelui Medvedev la Bucureşti.

R.: Asta urma să vă întreb. Există planuri pentru a se întâmpla acest lucru anul acesta?

T.B.: Vom tatona disponibilitatea părţii ruse în această direcţie. Desigur că trebuie să facem o agendă a acestor contacte, cât mai substanţială. Există deschideri economice pe care domnul ministru Videanu le-a făcut deja în trecut pe foarte multe subiecte comune. Important este să n-ajungem în situaţia de a nu mai vedea pădurea din cauza copacilor. Vorbeam de nişte teme de blocaj, care nu trebuie să blocheze ansamblul relaţiei. Dacă avem anumite subiecte în litigiu sau ceva mai sensibile, le putem pune la frigider, măcar un an-doi, pentru a evolua în schimburi economice, în marile contracte economice, în apropierea celor două comunităţi de afaceri, a celor două culturi, societăţi. Trăim în secolul 21 şi Rusia e un partener inconturnabil atât al Uniunii Europene, cât şi al NATO, care au subiecte comune, atât pe securitate globală cât şi în termeni economici.

Va trebui, cred, să reevaluăm cu tot realismul această relaţie, fără prejudecăţi, ostile sau favorabile, fără prea multe sentimente, pentru a vedea ce-i de făcut. În acelaşi timp, suntem un stat membru în Uniunea Europeană, deci ne putem proclama deschiderea, disponibilitatea, putem veni cu idei şi iniţiative, propuneri...Dar aşteptăm reacţia Moscovei.

Rep.: Deci există o serie de demersuri făcute deja către Moscova?

T.B: Sigur, da.

Rep.:Invitaţii?

T. B.: Nu, n-am ajuns încă acolo. Pentru că domnul Putin a fost la Summit-ul NATO de la Bucureşti.

Rep.: Şi atunci rămăsese stabilit că urma să aibă loc o întâlnire cu preşedintele, care n-a mai avut loc...

T.B.: Vom căuta să reluăm subiectul aşa, pentru că în afara unei vizite de nivel înalt e greu de presupus că vom relansa relaţia. Adică trebuie, la cel mai înalt nivel, să se găsească baza unui consens politic minimal pentru a redemara toate proiectele aflate acum pe rol.

Rep.: O altă ţară, foarte sus pe agenda preocupărilor, Statele Unite şi, evident, problema vizelor. Ce plan de acţiune aveţi pentru a scăpa cât mai repede de vize?

T.B.: Relaţia cu SUA este absolut fundamentală. Cum spuneaţi, nimic nu se va schimba în această privinţă. Am relaţionat bine cu echipa preşedintelui Obama.

Ambasada noastră la Washington pare optimistă cu privire la realizarea unei a doua vizite în SUA a preşedintelui Băsescu anul acesta şi am şi eu speranţa că voi putea pregăti respectiva vizită prin propria mea vizită la Washington, poate în primul trimestru.

Rep.: Deci urmează o vizită a dumneavoastră şi e de sperat, de aşteptat, a preşedintelui.

T.B.: Aceasta e procedura uzuală. Şeful statului, într-un stat democratic normal, stabileşte agenda politică de nivel înalt. Primul-ministru, cu o trenă de oameni de afaceri, el având responsabilitatea economică a ţării, iar ministrul de Externe pregăteşte sau asigură follow-up pe toate relaţiile bilaterale. Cred că lucrul acesta de echipă va intra într-un tempo normal, în următoarea perioadă, spre binele României.

Rep.: Foarte mulţi opozanţi ai preşedintelui Traian Băsescu au vorbit despre o izolare diplomatică a României tocmai din absenţa unor vizite ale şefului statului. Este într-o oarecare măsură vina predecesorilor dumneavoastră?

T.B.: Vă daţi seama că aş face dovada unei lipse totale de diplomaţie dacă m-aş apuca acum în mod nedelicat şi nedrept să-mi critic predecesorii. Fiecare ministru de Externe îşi asumă mandatul într-un context politic dat, niciodată acelaşi, şi ceea ce contează este să fim atenţi la ce se întâmplă, pentru că vicepreşedintele american Biden era de curând la Bucureşti, pe 18 mai 2009, preşedintele Traian Băsescu a făcut o foarte substanţială vizită la Paris. Acum important este şi cât mediatizăm, ce vedem, dacă vedem că domnul van Rompuy a trecut pe aici sau nu...

Dar mi se pare o teză un pic hilară. Deplângem ipocrit presupusa izolare a României, ca stat membru UE şi NATO. Deja ne-am îmbarcat într-un destin de cu totul altă anvergură şi pot să vă garantez că statutul însuşi de stat membru al UE ne-a făcut mult mai atractivi în foarte multe arii geografice. Şi vom profita de această apartenenţă la cel mai privilegiat grup politic pe plan mondial. Urmăriţi, vă vom transmite în timp, cu toată transparenţa, programul de vizite externe. N-are rost să fac un inventar anticipativ cu privire la destinaţiile pe care le vizez.

Rep.: Nici nu vroiam să vă întreb acest lucru pentru că îmi dau seama că ţine de regulile meseriei dumneavoastră să nu puteţi comunica aşa ceva. Aţi menţionat de vizita de anul trecut a preşedintelui la Paris. Ieri scria presa că urmează o vizită a domnului Sarkozy la Bucureşti. Puteţi confirma?

T.B.: Nu, nu pot confirma. Cred că realist şi dezirabil ar fi să avem o vizită a primului-ministru francez, domnul Francois Fillon, la Bucureşti, anul acesta, pentru a putea aduce la zi foaia de parcurs a parteneriatului strategic într-un fel de mini-seminar interguvernamental

Rep: Dacă sunteţi dispus să povestiţi pe tema aceasta, ce agendă a vizitelor externe aveţi dumneavoastră în calitate de ministru? Înţeleg din ce aţi spus că Washington, Londra...

TB: Sunt exerciţii impuse multilaterale sau bilaterale legate de calendarul unor întâlniri alternative sau al unor evenimente din sistemul ONU, NATO sau UE, consiliile şi aşa mai departe. La astea oricum trebuie să te duci. Mă voi duce. Voi avea pe lângă domenii le de interes legate de vecinătatea UE şi de propria noastră vecinătate, prezenţe în Asia Centrală, în zona sub-caucaziană, în Balcani, în Magreb. Aş vrea să am timpul pentru a revitaliza un pic şi relaţia cu Brazilia şi alte câteva ţări latino-americane pentru că acolo nu s-a mai întâplat nimic de foarte mulţi ani.

Rep: Cum vi s-a schimbat viaţa de când sunteţi ministru?

TB: Ce să vă spun?! Este mult mai greu să fii ministru decât să fii ambasador chiar şi într-o ambasadă de primă linie. Este o responsabilitate uriaşă aceea de a încerca să încarnezi vocea externă a ţării tale. O abordez deci cu toată seriozitatea şi responsabilitatea. Voi vedea cu echipa mea, cu toţi partenerii externi ai ministerului, cu toate forţele inteligente active modernizatoare din societatea românească ce putem face pentru ca la plecare să pot spune lăsăm ceva mai mult decât am găsit.

Rep.: Cu privire la accidentul din Singapore şi situaţia lui Silviu Ionescu. Ştiu că există o anchetă începută de Parchetul ICCJ la solicitarea MAE, însă presa singaporeză a scris insistent despre acest subiect, iar Jonathan Eyal a făcut o analogie cu cazul Teo Peter. Cum veţi gestiona această situaţie din punct de vedere al imaginii şi al relaţiilor cu Singapore?

T.B: Deocamdată, aţi văzut ce gesturi mi-am asumat. Întrucât cazul depăşea competenţa MAE am sesizat Parchetul. Justiţia română se va pronunţa. Am trimis inspecţia generală internă din MAE la Singapore pentru a coopera cu autorităţile de acolo în desfăşurarea propriei lor anchete. Sper ca acest incident tragic să nu afecteze relaţiile bilaterale. Şi sper că justiţia să poată stabili adevărul faptelor pentru că deocamdată Silviu Ionescu se află la dispoziţia Centralei MAE şi beneficiază ca orice alt cetăţean de prezumţia de nevinovăţie.

Rep: În domeniul consular vreau să vă întreb despre centrul de pregătire consulară de 2 milioane de euro pentru că aţi făcut o declaraţie care vă pot spune că în rândul ziariştilor a atras atenţia. Aţi spus: "Am cerut o notă cu privire la procedura de achiziţionare a imobilului. Sper ca totul să se fi desfăşurat legal. Voi verifica legalitatea acestei proceduri de achiziţie". La ce v-aţi referit?

T.B: Da, e foarte simplu: vreau să cumpărăm clădirea respectivă la preţul pieţei.

Rep: Există clădirea deja?

TB: Da, a fost identificată, e în derulare procedura de achiziţie. Trebuie doar să vedem pe baza unor evaluări obiective (...) cum să spun, nu ne putem permite să o cumpărăm peste preţul pieţei. Trebuie pur şi simplu să fie o operaţiune legală, transparentă şi până la urmă raţională în termenii bugetului.

Rep.:Deci la asta v-aţi referit cu legalitatea? La faptul că vi s-a părut un preţ mai mare decât cel care vi s-a părut realist.

T.B: Da,da. Aş vrea să fie preţul corect.

Rep.: Postul de la Paris este vacant. Lista înţeleg că n-o puteţi da, dar poate puteţi face portretul viitorului ambasador de la Paris?

T.B.: Da. Trebuie să fie fie o personalitate politică, fie o personalitate intelectuală, academică de prim plan, fie un top-diplomat, un senior-diplomat cu fapte în CV, cu experienţa unor ambasade importante. Deci, negăsind o persoană care să reunească toate aceste trei dimensiuni, va trebui să alegem dintr-unul sau altul din aceste registre. Dar vă asigur că întrucât sunt ataşat de relaţia româno-franceză voi căuta să propun un ambasador de cel mai bun nivel

Rep.: Deci în privinţa ambasadei de la Paris nu există încă o propunere

T.B.:Suntem în căutarea unor figuri eligibile

Rep: În schimb în privinţa Chişinăului l-aţi găsit?

T.B.: Da

Rep.: Şi aţi transmis deja propunerea ?

T.B: Am demarat procedurile.

(Interviu realizat de Miruna Badea, miruna.badea@mediafax.ro)