Video INTERVIU Cătălin Ivan: Din 6.000 de posturi de rezervişti, sunt ocupate 300. Polonia are 54.000 | Conferinţa MAS

Cătălin Ivan a declarat, într-un interviu acordat Monitorului Apărării şi Securităţii, că în România nu a fost făcută o analiză strategică a apărării, pentru a şti exact ce capabilităţi şi infrastructură avem, guvernanţi limitându-se la a "bifa" alocarea de două procente din Produsul Intern Brut către Apărare, în 2015 şi că aceasta este absolut necesară.

Candidatul la alegerile prezidenţiale a mai spus că viitorul şef de stat, în calitate de şef al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT), ar trebui să solicite această analiză şi a menţionat ca soluţie pentru implicarea cetăţenilor în politica de apărare trupele de rezervişti, despre care a spus însă să sunt insuficiente în momentul de faţă.

Redăm integral interviul acordat de Cătălin Ivan:

Reporter: Ce instituţii credeţi că trebuie prioritar consolidate în următorii cinci ani pentru a se întări securitatea şi apărarea la nivel naţional?

Cătălin Ivan: Principala instituţie care trebuie consolidată este Parlamentul. În Parlament, ar trebui să avem dezbateri mult mai consistente, mult mai solide despre ceea ce înseamnă securitatea naţională, despre ceea ce înseamnă o strategie naţională de apărare, cred că în Parlamentul naţional ar trebui să luăm decizia dacă rămânem pe această doctrină de apărare colectivă sau reintroducem ideea doctrinei de apărare teritorială în cadrul unei apărări colective. Cred că, în acest moment, poate din lipsă de înţelegere, dar eu cred că mai mult din dezinteres sau incompetenţă, cum a reieşit şi din dezbaterile de astăzi, nu se discută absolut deloc despre o analiză strategică a apărării. Nu ştim, în acest moment, cum stăm ca ţară din punct de vedere al infrastructurii de apărare, al capacităţii noastre de a ne apăra teritoriul naţional.

Am hotărât într-un pact în 2015 că dăm 2% din PIB pentru Apărare, dar de aici înclo, ca să ştii pe ce dai banii respectivi, care sunt domeniile prioritare, ar trebui să avem o analiză strategică a Apărării, care nu există. Poate o primă analiză a fost făcută în momentul în care am intrat în NATO, dar oricum a fost o analiză superficială. Noi nu avem o analiză strategică, astfel încât să ştim dacă infrastructura face faţă transportului de trupe dintr-o parte într-alta? Cât durează să transporţi trupe din Vest în Est? Din Nord în Sud, să treci munţii? Care sunt cele mai bune modalităţi de apărare a ţării? Aceşti 2% pe ce ar trebui să-i investim prioritar? Şi sigur, vorbim despre legea offset-ului, despre industria de apărare a României, care este pusă pe butuci, deci eu cred că în Parlament ar trebui să aibă loc aceste dezbateri mult mai consistent, cred că Preşedinţia, Guvernul ar trebui să fie parteneri în această dezbatere, dar atâta timp cât noi avem o dezbatere politică sterilă pe subiecte mai mult de monden decât subiecte solide, importante pentru ţară, sunt slabe şanse, deocamdată.

Reporter: Dumneavoastră ce strategie aţi aborda pentru consolidarea securităţii naţionale?

Cătălin Ivan: Imperios necesară este această analiză strategică despre care am vorbit. Noi nu ştim în acest moment cum stăm. Starea drumurilor, starea podurilor, situaţia Armatei. Până să hotărâm ce investim, unde investim, unde ne întărim, ce achiziţionăm, ce producem prin industria noastră, trebuie să ştim unde suntem. O analiză strategică presupune că cineva îşi asumă o stare de fapt actuală, clasa politică, Parlamentul, Guvernul ar trebui să-şi asume că suntem unde suntem, că dezastrul actual trebuie decontat undeva. Eu cred că aici este principala reticenţă, de asta nu vor să facă o analiză strategică, pentru că cineva trebuie să-şi asume dezastrul în care suntem.

Dăm 2% din buget pentru Apărare, dar nu este suficient pentru că dăm mai mult după urecehe, nu avem în acest moment o strategie proprie a României de apărare sau de securitate. Eu cred că orice discuţie, orice analiză trebuie să plece de la o situaţie de fapt, de la o situaţie concretă: Care este punctul zero? Unde suntem acum, ca să putem să vedem care este pasul următor. Noi nu ştim azi, în România, unde ne aflăm.

Reporter: Consideraţi că lipsa investiţiilor în companii şi instituţii esenţiale pentru securitate a slăbit capacitatea de răspuns a statului în situaţii de criză?

Cătălin Ivan: Sigur că da. Uitaţi-vă că noi nu ştim în acest moment care sunt priorităţile sau cum prioritizăm ameninţările, care ar putea fi cea mai gravă ameninţare la securitatea naţională ca să ştim care sunt instituţiile care ar trebui să reacţioneze în timp real la pericolul iminent. Dacă am avea o prioritizare, o strategie făcută în urma unei analize strategice, am şti şi cum alocăm fondurile, cum alocăm resursele bugetare, logistice şi de resursă umană astfel încât să facem faţă oricărui scenariu în viitorul apropiat. În acest moment, ne bazăm pe faptul că suntem într-o familie selectă, că facem parte dintr-o apărare colectivă, dintr-o gândire militară colectivă, dar nu este nici pe departe suficient. Eu cred că România trebuie să-şi gândească o strategie proprie de apărare, paşi concreţi în consolidarea acestei strategii în cadrul parteneriatului NATO şi nu să se bazeze exclusiv pe reacţia partenerilor.

Reporter: Viitorul preşedinte ce ar trebui să facă? Spuneaţi că parlamentarii ar trebui să pornească o analiză pentru a vedea care este starea de fapt. Preşedintele ce ar trebui să facă ?

Cătălin Ivan: Ar trebui să ceară această analiză. S-a bifat pur şi simplu acel pact pentru 2% în 2015, dar a fost doar o bifă pusă pe o foaie de parcurs. Nimic după acest moment nu a însemnat o consolidare a capacităţii de apărare teritorială a României. Eu cred că, dincolo de bifele pe care le punem şi pe lângă faptul că ieşim public şi ne asumăm anumite merite, în urmă trebuie să rămână ceva concret, ceva consolidat. Preşedintele, ca şef CSAT, poate să ceară această analiză strategică, poate impune pe agenda publică această analiză, sigur că nu o face Preşedinţia ca instituţie, dar, aşa cum s-a semnat acel pact, foarte bine putea să urmeze această analiză strategică şi, sigur, legea offset-ului, legea apărării, care trebuie amendată în puncte esenţiale.

Preşedintele are un rol activ în ceea ce priveşte gândirea strategică de apărare a României sau de securitate naţională, iar în acest moment, nu cred că avem un preşedinte care să-şi fi asumat acest rol. Avem un preşedinte care a bifat un moment la presiune externă, acel moment 2015 venea pe fondul unor dezbateri în interiorul NATO, cine şi cu cât contribuie la bugetul Alianţei şi erau nemulţumiri în principal din partea Statelor Unite că state membre nu contribuie suficient la bugetul Alianţei şi că America n-ar mai fi dispusă să dea cât a dat până atunci şi atunci şi-au asumat toate statele membre să contribuie cu minim 2% din bugetul naţional. Deci la presiune externă s-a bifat acest pact, dar după acest pact nu a mai urmat nimic concret.

Reporter: Cum pot fi implicaţi mai mult cetăţenii într-o strategie pentru asigurarea securităţii naţionale? Ce ar putea face politicienii să anime mai mult cetăţenii?

Cătălin Ivan: Educaţia privind Apărarea ar trebui să înceapă din liceu. Se întâmplă în tot mai multe state şi dăm exemplul facil - Polonia pentru că pe flancul estic, ei sunt în Nord-Est, noi suntem în Sud-Est, cumva similare ca situaţii. Uitaţi-vă situaţia rezerviştilor în Polonia şi în România. În Polonia, în acest moment, există 54.000 de rezervişti care oricând pot interveni în situaţii de calamitate, în situaţii neprevăzute, dar şi în situaţii de conflict militar, au pregătire permanentă, sunt posturi bugetate de la bugetul naţional, eu beneficiază de un anumit sprijin financiar.

În România au fost bugetate câteva mii, cred că 6.000 de posturi, dar în condiţii total sau deloc motivante pentru cei care ar fi intrat în acest trupe de rezervişti. Gândiţi-vă că din 6.000 de posturi de rezervişti, în acest moment sunt ocupate 300. Comparăm 300 de posturi în România cu 54.000 în Polonia. Vorbim nu doar de situaţii de război, ci şi de situaţii de calamitate, de situaţii de urgenţă când aceştia intervin în timp real şi salvează vieţi, salvează situaţii. Asta ar fi o soluţie pe care o avem la îndemână, o lege care să fie mult mai favorabilă pentru cei care vor să se înroleze ca voluntari rezervişti şi care să contribuie real la viaţa de zi cu zi a societăţii.