Video INTERVIU - Creţu: Politica românească e tot mai misogină, dar nu trebuie să fie nici podium de modă

Reporter: Dar de ce credeţi că se încăpăţânează Adrian Severin să nu demisioneze din Parlamentul European, după ce i s-a cerut acest lucru inclusiv de către preşedintele PE?

Corina Creţu: Nu ştiu să vă spun. Mă depăşeşte pur şi simplu. Cred că nu va demisiona, dacă nu a făcut-o atunci când presiunea a fost maximă. Parlamentul European are posibilitatea, de pildă, dacă un comisar european greşeşte, să ceară demisia acestuia, dar un parlamentar european, odată ales, poate rămâne în funcţie. Probabil că i se va ridica imunitatea. S-a cerut ridicarea imunităţii, înţeleg că la sfârşitul lunii mai se va discuta în Comisia juridică, va veni apoi în plen această cerere, probabil că i se va ridica imunitatea, procesul va merge mai departe. Eu înţeleg că şi în condiţiile în care există sentinţe mandatul e mandat. E o chestiune care ţine de onoarea fiecărui om. În opinia mea, faptul că nu a demisionat mie mi se pare că a pus capăt carierei lui politice şi este foarte trist să ai aşa o viaţă, în care acumulezi atâtea succese şi atâtea realizări... Dar asta ţine de caracterul fiecărui om.

Noi am mai avut probleme în delegaţie, le-am ridicat la momentul respectiv în interiorul partidului, în interiorul grupului, în legătură cu gestionarea bugetului nostru. Deci, aveam semnale că ar vrea să ia din toate părţile.

Reporter: Deci, spuneţi că au fost probleme, şi până la apariţia acestui scandal, în relaţia cu domnul Severin...

Corina Creţu: Da, noi în delegaţia română am ridicat de mai multe ori problema bugetului nostru, dar noi eram priviţi ca nişte oameni..., adică cum să te pui cu un om ca Adrian Severin şi să îl suspicionezi. Noi eram văzuţi ca nebuni. Dar nu am nicio satisfacţie legată de faptul că aşa s-a terminat conflictul nostru cu domnul Severin, că nu mi-aş fi dorit să se termine aşa. Şi de aceea nici n-am vrut să ies public, pentru că am fost printre cei care au ridicat încă din mandatul trecut aceste probleme.

Reporter: Dar ce fel de probleme erau?

Corina Creţu: Legate de netransparenţă bugetului delegaţiei române.

Reporter: Care era gestionat de...

Corina Creţu: Care a fost gestionat personal de domnul Adrian Severin, atât timp cât a fost şeful grupului nostru român. A fost singura delegaţie română care, de pildă, nu a avut trezorier. Pentru trei ani de zile nu a avut trezorier.

Reporter: Şi lucrurile astea nu sunt verificate?

Corina Creţu: Probabil că da. Oricum, s-a făcut ordine, tocmai pentru că am ridicat această problemă în grupul socialist. Dar noi eram partea blamată din delegaţia română. Din păcate, el a venit acolo cu ideea de a intra într-un război cu noi, ne-a dispreţuit foarte tare, ne-a vorbit şi ne-a făcut foarte mult rău. Dar, aşa cum am spus, n-am nicio satisfacţie că s-a terminat aşa.

Reporter: Dar nu aţi ridicat aceste probleme şi în partid? Nu l-aţi întrebat direct de ce vă tratează aşa?

Corina Creţu: Ba da. Domnul Ponta a încercat de când a venit. Domnul Geoană, înainte, nu. A fost clar de partea domnului Severin şi n-am putut ridica această problemă. Dar de când s-au mai schimbat lucrurile şi la partid, domnul Ponta, domnul Dragnea s-au întâlnit cu noi toţi, au ascultat părerile, lucrurile au început să se limpezească, ne-am ales un trezorier, un nou şef de delegaţie.

Reporter: Era vorba doar de delegaţia PSD...

Corina Creţu: De delegaţia PSD din Parlamentul European. E vorba de bugetul pentru conferinţe şi de care noi aflam de la colegii noştri - liberali, populari şi aşa mai departe. Noi nu am ştiut la început că avem asemenea drepturi. Dar n-aş fi vrut să intru în această bucătărie, pentru că nu mai era cazul. Eu, după ce s-a pornit acest scandal, am refuzat orice interviu pe această temă, tocmai pentru că era cunoscută şi la partid, şi în grupul socialist ca om care criticase aceste probleme legate de onestitate, de moralitate.

Reporter: Dar domnul Severin nu mai era şeful delegaţiei PSD de ceva vreme...

Corina Creţu: Dar era vicepreşedintele grupului S&D în schimbul unor puncte pe care noi le-am dat, nu pentru că era Adrian Severin. Noi, delegaţia PSD, fiind 12, aveam 12 puncte. Şi l-am votat, l-am susţinut. Tocmai de aceea ni s-a părut anormal ca dânsul să lucreze împotriva noastră încă de la venirea noastră acolo.

Reporter: Revenind la politică. În România, dialogul dintre putere şi poziţie putem spune că este inexistent. E caracterizat de atacuri reciproce, unele absolut deloc elegante. Această tensiune se translatează în delegaţia română din PE? Iar acolo, de multe ori sunteţi priviţi ca un ansamblu, indiferent de partidul din care faceţi parte. Plus că uneori călătoriţi chiar cu acelaşi avion, indiferent că sunteţi de la PSD, PNL sau PDL. Cum sunt relaţiile între europarlamentarii români de la putere şi de la opoziţie?

Corina Creţu: Mie mi se pare inevitabil ca disensiunile din ţară să se translateze în Parlamentul European. Pe de altă parte, cred că noi exagerăm puţin. Sigur, ţine de relaţiile umane dintre noi. Cu unii am reuşit să stabilim un dialog, cu alţii doar ne salutăm. Dar important ar fi ca în probleme de interes naţional să putem colabora şi au fost foarte puţine momentele când am reuşit să stabilim un dialog în interiorul întregii delegaţii române. A fost momentul acela legat de Italia, când colegii noştri de la PDL au evitat să avem o poziţie comună ca ţară, pentru că partidul domnului Berlusconi face parte din aceeaşi familie politică cu PDL. După care, în fine, am reuşit să avem o poziţie politică comună. A mai fost subiectul ridicării restricţiilor pe piaţa muncii pentru români şi bulgari, unde iar am reuşit să găsim un limbaj comun.

Dar e foarte greu să spui că susţii interesul naţional, în condiţiile în care acest interes naţional nu este definit în niciun fel. Noi nu ştim care este politica europeană a României, nu avem niciun fel de dialog pe probleme majore cu Guvernul României şi asta este foarte trist şi foarte grav. Eu nu cred că cineva din Guvernul României ştie fiecare dintre noi ce facem acolo. Deci, noi urmăm linia politică a grupului nostru şi, bineînţeles, atunci când simţim că linia politică a grupului nostru se contrapune interesului pe care îl au românii, avem... Domnul preşedinte Băsescu, când am fost aleşi prima dată, în 2007, ne-a chemat la Palatul Cotroceni, şi atunci vorbea despre o legătură directă cu parlamentarii europeni. N-am înţeles ce a fost atunci exact în mintea dânsului: să fie această legătură la Cotroceni sau la Ministerul de Externe. Ar fi fost bine, în orice caz, să fi existat vreo entitate. După care, pe vremea domnului Cristian Diaconescu, am avut o întâlnire la Ministerul de Externe, era vorba să se facă o direcţie de legătură cu Parlamentul European. Singurul nostru contact este misiunea României la Uniunea Europeană, pe care dacă am întreba-o, probabil că ne-ar ajuta. Dar, pe de altă parte, este clar că nu există niciun interes. Oamenii nu prea înţeleg ce am putea face noi acolo şi măcar la nivelul Guvernului ar trebui să se ştie că mai mult de 60% din legislaţia care se aplică în România este adoptată la Bruxelles, deci depinde foarte mult de poziţia noastră. După cum aţi văzut, domnul Severin şi mulţi dintre noi suntem abordaţi, nu pe bani, aici a fost o excepţie, dar sunt foarte multe discuţii, dezbateri pe legi. Noi nu ştim care a poziţia ţării noastre. Vin alte delegaţii din alte ţări, şi vedem, ne dăm seama că Ungaria vrea aşa, Bulgaria vrea aşa...

Reporter: Dar nici când sunt probleme majore, de mare interes pentru România, nu vi se transmite vreun mesaj?

Corina Creţu: Nu. Noi discutăm în grupul PSD în fiecare luni problemele majore legate de voturi şi hotărâm cum votăm. Au fost multe teme, recent cu centralele nucleare, foarte multe teme şi ne gândim cum ar fi mai bine pentru ţară. Dar ne gândim noi. E păcat că noi nu existăm. Noi facem cât putem pe cont propriu, dar, dacă am funcţiona ca o echipă într-adevăr, ar fi mult mai bine. Din păcate, nu văd această perspectivă. La anul vor fi alegeri în ţară şi, în mod automat, tensiunile între noi vor fi şi mai mari. Sunt chestiuni politice care ne afectează, este foarte clar. Eu cred că România în general nu are o politică externă foarte clară, nu are obiective pe termen mediu, pe termen lung. În general, politica externă a României este în derivă. După revoluţie, o perioadă a fost foarte clar că urmărim să intrăm în NATO şi UE şi acesta era, ca să zic aşa, firul roşu al politicii externe româneşti. Din 2007, de când noi am intrat în UE, eu nu mai ştiu care este care este politica externă a României, care este politica europeană, pentru că ne-am putea ghida în funcţie de obiectivele majore. Sigur, nu e vorba despre directive pe care să ni le traseze partidul de guvernământ, pentru că identitatea noastră politică e aceeaşi, dar în materie de politică externă se presupune că ar exista un consens, nu avem, ca în alte ţări, forţe politice care să fie flagrant de altă parte. Deci, s-ar putea găsi un consens dacă, de pildă, cel responsabil cu politica externă în România, care potrivit Constituţiei e şeful statului... Dacă vă amintiţi, a fost acea chestiune cu consensul de la Snagov, legat de integrarea în UE şi atunci s-a făcut un calendar în legătură cu integrarea în UE. Aşa ceva cred că ne-ar trebui: toate minţile, foşti miniştri de Externe, parlamentari europeni, comisiile de politică externă, să vedem care sunt obligaţiile noastre.

Eu sunt în Comisia de dezvoltare regională a PE şi e o mare dezamăgire. Nu avem numai drepturi în UE, avem şi obligaţii. De pildă, de a contribui la politica de dezvoltare, de ajutorare a celor mai sărace ţări. Există acest obiectiv stabilit de ONU de a acorda, până în anul 2030, 0,7% din PIB pentru ţările în care se trăieşte cu mai puţin de un dolar pe zi. Deci, nu avem nicio şansă să acordăm această sumă în timp util. Nu ne îndeplinim obligaţiile. Au fost calamităţi, în Haiti de exemplu. Am văzut liste întregi cum au reacţionat alţii la aceste calamităţi, inclusiv Bulgaria sau alte ţări sărace, până şi Republica Moldova a reacţionat, noi nu. Dar, în schimb, când am avut noi inundaţii, au fost foarte multe ţări care au sărit în ajutorul nostru, dar nu poţi la infinit doar să primeşti şi să nu dai nimic. Aceste lucruri nu le discută nimeni, nu există o politică externă coerentă, care să includă şi această latură.

Reporter: Trecând în alt registru. Cum e să fii femeie în politică? E mai uşor la Bruxelles decât la Bucureşti?

Corina Creţu: Da. E mult mai uşor la Bruxelles decât la Bucureşti.

Reporter: De ce?

Corina Creţu: Pentru că e o luptă mult mai onestă şi care se bazează mult mai mult pe ceea ce poţi să faci profesional. Aici depinde foarte mult de sfori, de aranjamente şi aşa mai departe. E greu să fii femeie în politică. Nu e atât de greu să ajungi, cât e greu să te menţii. Eu am deja 20 de ani de politică şi am luat-o de foarte tânără, am profitat de acel vid şi viaţa m-a ajutat. Nu înţelegeam atunci. Acum, privind retrospectiv, îmi dau seama că am avut o oportunitate - partidele politice îşi doreau tineri, îşi doreau femei - şi am folosit-o.

Rolul femeilor în politica românească a scăzut foarte mult, mai ales din 2004. În Parlamentul naţional, pe vremea când eu eram senator, erau 12% femei, acum sunt sub 9%. Sunt parlamente în ţările arabe care au un procent mult mai mare. Eu cred că ţine şi de modul de selecţie din partide, de luptele interne din partide, dar ţine şi de mentalitatea noastră ca societate. Este foarte trist că politica românească este tot mai misogină şi mai discriminatorie faţă de femei. Suntem în secolul XXI şi pur şi simplu este jenant în Uniunea Europeană să mergi cu un guvern care până mai ieri avea doar un ministru femeie, Guvernul Tăriceanu aproape patru ani de zile a funcţionat fără nici un ministru femeie. Sunt guverne în UE, în ţările nordice, Guvernul Zapatero, Guvernul Papandreou, care au majoritate femei şi se vede că funcţionează mult mai bine. Deci, până şi în practică se vede că un guvern în care predomină femeile funcţionează mult mai bine. Eu nu am prejudecăţi. Nu ştiu dacă neapărat femeile fac diferenţa, dar cred că ar fi un guvern mult mai onest şi mai implicat spre acţiunea socială, exact ceea ce ar avea nevoie o societate ca România.

Mie mi se pare însă că unele dintre femeile care sunt astăzi în politică discreditează rolul femeilor în politică, dar nu asta justifică actuala stare de fapt. Faptul că doar doamna Elena Udrea îşi face auzită vocea sau doamna Roberta Anastase este o tristeţe pentru o ţară ca România.

Reporter: Şi atunci ce ar trebui să facă femeile ca să aibă succes în politică, dacă bărbaţii care fac politică nu le promovează?

Corina Creţu: Eu n-am susţinut introducerea acestui prag de reprezentare în politică, dar cred totuşi că până nu se atinge un anumit număr minim, 20% măcar, în politica românească nu se vor schimba lucrurile.

Reporter: Deci, ar trebui stabilit prin lege să existe un prag. Sulfina Barbu propune 40% din candidaţii la parlamentare să fie femei.

Corina Creţu: Da, şi ce faci? Şi la partid aceşti candidaţi vor fi plasaţi pe locuri neeligibile unde nu au nicio şansă. Nu ştiu, poate e mai bun modelul francez: un bărbat, o femeie, un bărbat, o femeie. Modelul francez are această paritate, sunt obligaţi pe listă să pună... Nu ştiu, poate că asta e prea mult. Bărbaţilor din România oricum li se va părea o anomalie. Dar România este o ţară cu majoritate femei, ca multe alte societăţi. Deci, aşa cum spuneam, iniţial nu am fost adepta unei cote de reprezentare, dar privind aceste discriminări care sunt în interiorul partidelor, cred că se impune. Este clar că trebuie. Dar acuma această cotă e respinsă deocamdată. Femeile în politică nu sunt moft, nu sunt un lux, nu poţi într-o ţară în care femeile sunt majoritare reprezentarea lor să fie puternic discriminatorie. Deci, încălcăm toate legile bunului simţ.

CITEŞTE ÎN CONTINUARE...