INTERVIU: Gunter Verheugen: Mecanismul de Cooperare şi Verificare a fost necesar, dar nu este corect

El spune că acest mecanism a fost necesar pentru că altfel nu ar fi existat unanimitatea necesară admiterii României în Uniunea Europeană.

Fostul comisar european pentru Extindere mai spune că a crezut că acest mecanism înseamnă că instituţiile europene trebuie să susţină România şi că instituţiile europene "nu vor fi doar un fel de observator neutru care monitorizează ceea ce se întâmplă şi apoi scriu un raport negativ". În acest context, fostul înalt demnitar european îşi doreşte un rol mai activ al UE în susţinerea României.

Vă prezentăm integral interviul acordat agenţiei MEDIAFAX de către fostul comisar european pentru Extindere, Gunther Verheugen:

Reporter.: Aţi fost vocal în ceea ce priveşte România de-a lungul timpului (...) Aş vrea să vă întreb, cu experienţa dumneavoastră, ce le răspundeţi celor care spun că România nu merita să fie în Uniune şi că admiterea sa în Uniunea Europeană a fost o greşeală?

Gunter Verheugen: Ceea ce spuneţi dumneavoastră reprezintă o opinie frecvent întâlnită în UE, dar profund greşită. Decizia de a invita România să adere la UE a fost luată în 1999 (n.red.- Fostul comisar se referă la decizia de a invita România să înceapă negocierile pentru aderare) pentru că liderii au înţeles că altfel nu vor exista o securitate şi o stabilitate de durată în această parte a Europei, în această parte crucială a Europei.

Cred că este foarte important să stabilim lucrurile corect aici şi să respingem cu fermitate această opinie foarte oportunistă, cum că a fost vorba despre o greşeală să admitem România în UE. Decizia a fost luată în 1999 - cu unanimitate - pentru că liderii au înţeles că nu va exista securitate şi stabilitate de durată în această zonă crucială a Europei fără o Românie pe deplin ancorată în instituţiile europene şi în tot procesul pe care îl presupune integrarea.

România a fost invitată - nu a fost rezultatul vreunui lobby puternic al diplomaţilor sau politicienilor români - a fost invitată pentru că liderii europeni au înţeles că este în interesul Uniunii Europene ca România să fie membră.

Şi toată lumea era conştientă de faptul că ţara avea handicapuri, că avea un trecut foarte foarte dificil.

Rep: Care erau cele mai mari handicapuri atunci?
G.V.: Cred că cel mai mare handucap al acestei ţări era lipsa unei culturi politice şi a unei experienţe democratice

Rep. Asta era în 1999. Dar acum, care sunt handicapurile acum?
G.V.: Cred că trebuie să ne întoarcem în timp mai mult. Sistemul românesc din perioada comunistă a fost de departe cel mai rău. Da, a fost cel mai rău, dictatura lui Ceauşescu a fost cea mai rea. Omul acesta a fost nebun şi a fost aproape de a distruge toată naţiunea română. A fost foarte aproape de a face acest lucru. Astfel că, moştenirea pe care o are această ţară este, de departe, cea mai dificilă şi acest lucru trebuie înţeles, acceptat şi respectat.

Părerea mea a fost întotdeauna că trebuie să fii foarte clar şi să spui unde sunt punctele slabe. Pe de altă parte, trebuie să înţelegi şi să încerci să ajuţi. Nu este rolul instituţiilor europene să învinovăţească alte state, ci, dacă sunt puncte slabe, să ajute. Şi eu nu sunt mulţumit de modul în care acest lucru a fost făcut în anii de după aderare.

Da, slăbiciunile încă există. Dacă vreţi să le nominalizez, problema reală este, repet, lipsa unei culturi politice şi a unui consens democratic orientat astfel încât interesul societăţii în sine să fie mai important decât interesul unui individ sau al unui partid.

Rep.: Acestea sunt în opinia dumneavoastră lipsurile României de acum...
G.V.: Da, cu singuranţă. Dar nu numai ale României. Este însă o chestiune de timp şi care nu se poate rezolva peste noapte.

Revenind la întrebarea dumneavoastră, să ştiţi că sunt lucruri care nu se pot negocia în negocierile pentru aderarea la UE. Nu poţi să negociezi cultura politică, este un lucru imposibil. Singurul lucru pe care îl poţi face este să creezi mediul în care cultura politică se poate dezvolta.

Eu sunt absolut convins că apartenenţa la UE ajută România să îşi depăşească propriile slăbiciuni şi cred că a fost un pic nedreaptă învinovăţirea României pentru slăbiciuni care există şi în alte state. Dar celelalte state europene nu sunt monitorizate, de exemplu.

Rep. : Vă referiţi, de exemplu, la Mecanismul de Cooperare şi Verificare?
G.V.: Exact.

Rep: Consideraţi că nu este corect?
G.V.: Da, exact. Nu este corect pentru că scoate în evidenţă România şi dă impresia că România este singura ţară unde sunt probleme cu sistemul judiciar, cu o administraţie slabă, cu corupţie şi crimă organizată. Iar acest lucru este pur şi simplu greşit.

Rep.: Dar toată lumea în Uniunea Europeană a fost de acord atunci cu impunerea acestui mecanism, inclusiv dumneavoastră, care eraţi comisar european atunci...
G.V.: Da, aşa este. Era însă absolut necesar. Era condiţia clară pentru aderare. Altfel nu ar fi existat majoritatea necesară.

Dar credinţa mea a fost că acest mecanism va însemna că instituţiile europene trebuie să susţină România, că va fi stabilită o politică pentru a depăşi aceste slăbiciuni şi că (instituţiile europene, n.red.) nu vor fi doar un fel de observator neutru care monitorizează ceea ce se întâmplă şi apoi scriu un raport negativ. Nu este suficient. Eu mi-aş dori să văd un rol mai activ al UE în susţinerea României.

Rep.: Credeţi, practic, că nu este o suficientă implicare a Uniunii Europene şi că instituţiile europene nu înţeleg nici slăbiciunile şi nici sensibilităţile românilor?
G.V.: Haideţi să zicem aşa: cred că ei ştiu unde sunt punctele slabe, dar nu înţeleg istoria din spatele acestora. Nu înţeleg de unde vin şi nu înţeleg că sunt lucruri care nu se pot schimba peste noapte. Ei îi învinovăţesc pe cei responsabili pentru politici, mediul de afaceri, pe oricine, dar asta este puţin cam prea facil.

Rep.: Aţi spus mai devreme că nu s-ar fi realizat majoritatea necesară. Cine n-ar fi fost de acord?
G.V.: Statele membre

Rep.: Care dintre ele?
G.V.: Este vorba despre ceva ce încă nu pot să dezvălui. Dar ştiţi statele membre care sunt foarte critice şi astăzi...

Rep.: Inclusiv ţara dumenavoastră (n.red.-Germania)?
G.V.: Inclusiv ţara mea

CITEŞTE ÎN CONTINUARE...