INTERVIU: Ilie Sârbu: Dacă trece moţiunea, Băsescu nu pune premier PSD-PNL, dar îl sacrifică pe Boc

Reporter: Tot în acea şedinţă de la Senat Victor Ponta a spus că funcţia cea mai dificilă pe care a ocupat-o a fost cea de ginere al lui Ilie Sârbu. Dumneavoastră cum vi se pare „funcţia” de socru al lui Victor Ponta?

Ilie Sârbu: El se referea la exigenţa mea şi recunosc, sunt un tip exigent. În schimb, nu sunt un om rău, nu sunt pătimaş. Am fost preşedinte la Consiliul Judeţean Timiş, am fost la Ministerul Agriculturii şi când am plecat toată lumea a regretat. În 2004, când am plecat, tot ministerul a plâns în hol. Asta nu înseamnă că nu am fost exigent, însă nu rău şi ei ştiau asta. Acelaşi lucru s-a întâmplat în relaţia noastră de familie. Eu am avut nişte principii la care nu am vrut să renunţ, dar dragostea este mai puternică decât suntem noi, oamenii, iar copiii sunt întotdeauna mai puternici decât suntem noi, părinţii. Dar vreau să spun că sunt mândru că am o un asemenea ginere, sunt mândru că am o asemenea familie şi nu mi-e ruşine de ea. Există comentarii răutăcioase, dar ce să facem acum, dacă eu am fost în politică, el a fost în politică, Daciana a fost în politică din liceu şi nu i-am recomandat eu în niciun caz? Putea să facă altceva, la vremea respectivă eram la o firmă care mergea foarte bine, am fost preşedinte la CJ Timiş, am fost ministru, copilul meu putea să îşi găsească alt rost în viaţă. Acum să o condamnăm de ce a vrut politică? Însă, baza discuţiei e alta: dacă Victor Ponta a ajuns ce a ajuns prin fraudă, dacă Daciana Sârbu a ajuns prin fraudă ce a ajuns. Până la urmă şi pe mine şi pe ei ne-au votat membrii PSD şi electoratul şi aşa a câştigat Daciana mandatul de europarlamentar. Acolo ne face ea de râs? În viaţa ei particulară aţi auzit despre ea lucruri care nu sunt onorabile? Eu am o familie onorabilă la care ţin şi asta este forţa noastră, dincolo de răutăţile care apar şi, câteodată, de invidie. Pentru că toţi avem această particularitate păcătoasă a naturii umane, deşi e păcat de moarte, dar câteodată când zici că Sârbu e ministru, Ponta e ministru, fiica e europarlamentar, pe unii chiar îi apucă o invidie care le distruge şi le otrăveşte viaţa.

Reporter: Apropo de aceste relaţii de familie, nu credeţi că este un punct vulnerabil pentru Victor Ponta faptul că dumneavoastră, socrul lui, sunteţi lider de grup, Daciana, soţia lui, este europarlamentar, iar fina lui este secretar general la TSD?

Autoritatea Electorală Permanentă îl reclamă la Parchet pe Nicuşor Dan. Candidatul nu a declarat donaţii de sute de mii de euro

Ciolacu: Candidatura lui Ponta, fostul meu coleg, e de orgoliu personal. Nu are nicio șansă

Ilie Sârbu: Nu, din ce am văzut din contră, e un atu. Mă raportez la actuala putere, hai să luăm încuscririle de acolo şi vedeţi că grija românilor nu este asta, ci ceea ce faci tu pentru ei. Din cercul acesta al puterii, nici soţia preşedintelui, nici socrul, logic şi firesc, nu pot fi excluşi. Ce ar trebui, să îi împuşcăm ca să nu mai fie? Asta e o iluzie, că nu se întâmplă. Se întâmplă şi atunci mai bine o faci vizibil. E dorinţa lui Victor, a Dacianei, dacă în continuare ei vor mai activa în viaţa politică. Ea nu cred că şi-ar dori vreun post guvernamental, crescând copilul, mai vrea unul… În ceea ce mă priveşte, nu văd care este problema. Victor Ponta nu m-a făcut ministru în nicio situaţie, ci eu i-am făcut pe mulţi, prin negocierile pe care le-am purtat atunci.

Şi pe Mircea Geoană l-am făcut preşedinte al Senatului, ca să clarificăm şi aspectul acesta, pentru că nu s-a făcut singur, ci cu ajutorul meu. Nu m-a făcut Victor Ponta nici a doua oară ministru, nici senator, eu am alergat prin comunele din Timiş, am ajuns pe munca mea senator. Altfel, puteau spune oamenii de acolo că nu mă votează, că sunt tatăl Dacianei. Sau că nu o mai votează pe Daciana, că e fata lui Sârbu. Când se va întâmpla asta şi vom primi această sancţiune din partea oamenilor, atunci în mod firesc va trebui să ne retragem, dar oamenii de acolo nu asta ne întreabă, ci ce am făcut pentru ei. Dacă ai argumente şi eşti credibil, te votează. Dacă nu, atunci nu.

Reporter: În privinţa modificărilor aduse Statutului PSD, credeţi că e benefic pentru partid ca alegerea preşedintelui PSD să se facă de la bază, de către toţi membrii?

Ilie Sârbu: Dacă lucrurile s-ar desfăşura cum am văzut în alte ţări, ar fi benefică. În acest moment, personal, din punctul meu de vedere, nu cred că este benefică, în sensul că noi ştim cum se fac aceste alegeri la nivelul de bază.

Reporter: Cine ar fi mai avantajat de acest gen de alegeri, Victor Ponta, Mircea Geoană, Adrian Năstase, Liviu Dragnea?

Ilie Sârbu: Nu cred că e cineva avantajat. S-ar produce o împărţire în grupuri şi s-ar repeta ce am văzut la ultimul congres, dar la nivelul din teritoriu, unii cu unul, alţii cu altul şi nu ar putea nimeni miza pe faptul că va câştiga.

Reporter: Nemaifiind vicepreşedinte PSD şi cumva detaşat de disputele din BPN, percepeţi un conflict între sferele de influenţă ale domnului Adrian Năstase şi ale domnului Liviu Dragnea pe lângă preşedintele partidului?

Ilie Sârbu: Nu, nu mi-am dat seama de când particip eu la şedinţe în calitate de lider de grup. Sigur, într-un partid mare ca al nostru întotdeaun vor exista grupuri de simpatie, că nu le pot numi de interese. Sunt grupuri politice, mie îmi e simpatic un anumit om din partid, colaborăm, avem afinităţi, suntem prieteni. Dar asta nu înseamnă că la un moment dat, dacă se pune problema unei candidaturi, nu l-aş susţine dacă în realitate suntem apropiaţi. Ştiţi bine că eu l-am susţinut cel mai mult pe Mircea Geoană. De orice pot fi acuzat numai de faptul că nu am fost alături de el în cele mai grele momente ale lui. Sigur, în final, când a apărut candidatura lui Victor, am fost corect, am spus în BPN că în aceste condiţii îl susţin pe Victor şi nimeni nu a avut atunci un atac de inimă.

Reporter: Dacă ar fi alegeri interne în partid, aţi vota un fost pedist în funcţia de preşedinte al PSD?

Ilie Sârbu: Înţeleg direcţia întrebării şi nu vreau să mă pronunţ, fiindcă eu, în orice etapă ar fi acum alegeri, aş vota tot pe Victor Ponta.

Reporter: Cu foştii membri ai Grupului de la Cluj aţi mai vorbit?

Ilie Sârbu: Da, eu sunt prieten cu ei dinainte de Grupul de la Cluj şi am rămas şi după aceea. A fost atunci o idee a noastră, nu mă dezic de ea, dar la un moment dat nu a mai funcţionat. Atunci am spus public, am fost sincer chiar dacă pe moment colegii mei de la Cluj s-au supărat. Dar când nu a mai fost să fie nu a mai fost şi am spus că suntem aici, alături de Mircea Geoană, cum am fost până în ultimul moment, când şi-a anunţat Victor candidatura. Am fost loial şi corect cu toţi colegii din BPN până când a apărut candidatura lui Victor, nu puteam să nu votez propriul copil, dincolo de speculaţiile ce se puteau spune. Eu am văzut şi văd în continuare în Victor Ponta alternativa care poate să ducă partidul acolo unde ne dorim cu toţii, la putere. Acum rămâne ca şi partidul să îl crediteze şi să îi dea energia necesară pentru asta. Dacă partidul îi va pune mereu frâne, cum se întâmplă în viaţa politică, dacă partidul va încerca în permanenţă, cum a încercat şi cu Mircea Geoană, şi cu Adrian Năstase, să fie în dezacord cu preşedintele, de dragul unei idei sau al unui interes, şi nu va privi interesul partidului, atunci cel care va pierde, sigur într-o proporţie mai mică va fi Victor, dar vor pierde cel mai mult acei sute de mii de membri şi milioanele de români care îşi doresc alternativa. Nu cred că liderii, mai mult sau mai puţini importanţi, îşi vor permite să încerce jocuri de genul acesta. Pentru că o putere care ar reuşi acum să se ranforseze, să intre din nou în ce a vrut să fie în aceşti ani, nu ştiu dacă va fi extrem de binevoitoare şi de comodă cu foarte mulţi dintre noi. Trebuie să fim realişti, cunoaştem stilul, modul de acţiune şi de asta trebuie să ne ferim. Dar în special trebuie să ne ferim oamenii, populaţia, care a ajuns la limita rezistenţei, unii chiar sunt distruşi, disperaţi. Nu vreau să fiu demagog să arăt că îmi curg lacrimi pe obraz, dar în suflet îmi curg. Este o expresie clasică, pentru a încheia, că acest guvern le-a luat oamenilor papucii şi i-a lăsat desculţi, iar acum vrea să le taie şi picioarele.

Tot pe scenariul adoptării moţiunii de cenzură, Sârbu apreciază că Băsescu s-ar putea folosi de situaţie pentru a „scăpa” de premierul Emil Boc. Senatorul PSD avansează ca posibile soluţii pentru propunerea de nou premier persoane fie din instituţii financiare internaţionale, fie dintr-o „bancă renumită”, fie cu succes în afaceri.

El spune că singura şansă ca PSD şi PNL să formeze guvernul după eventuala adoptare a moţiunii de cenzură este ca parlamentarii PDL care o vor vota să se declare transparent împotriva actualei majorităţi guvernamentale, situaţie în care opoziţia ar putea trece, dacă va fi cazul, şi la suspendarea preşedintelui.

Sârbu mai afirmă că, deocamdată, partidele din opoziţie nu au deschis discuţia despre posibilii miniştri şi premierul unui eventual guvern de criză.

Despre afirmaţiile preşedintelui Băsescu şi ale unor lideri UNPR, că Victor Ponta ar fi negociat trecerea la independenţi în ajunul Congresului PSD din februarie, Ilie Sârbu declară că sunt parte a unui „scenariu” pentru a decredibiliza liderii PSD.

El menţionează că nici el, nici Ponta nu au mai discutat cu preşedintele de când s-a rupt guvernul PDL-PSD, în septembrie 2009.

Sârbu admite că intrarea la guvernare a PSD, alături de PDL, a fost o greşeală şi îşi asumă propria responsabilitate pentru a fi negociat în acest sens. El apreciază, pe de altă parte, că o greşeală şi mai mare a fost decizia de a ieşi de la guvernare, cu puţin timp înainte de alegerile prezidenţiale.

Fostul vicepreşedinte al PSD spune că, deşi este blamat acum că a negociat guvernul cu PDL, mulţi s-au ales cu funcţii de pe urma acestor negocieri, inclusiv Mircea Geoană, care a ajuns preşedinte al Senatului cu ajutorul lui.

El afirmă că nu mai este interesat nici de funcţia de ministru, nici de cea de preşedinte al Senatului, acceptând cu greu şi funcţia de lider al senatorilor PSD.

Sârbu a comentat şi relaţia politică între el şi Victor Ponta, ginerele său, precizând că nu a fost ajutat de acesta să obţină funcţia de lider al senatorilor, aşa cum nu a fost ajutat nici să devină ministru sau senator. Fostul vicepreşedinte menţionează că este mândru de ginerele său şi spune că relaţiile familiale în politică sunt normale atâta vreme cât funcţiile sunt obţinute corect.

Sârbu mai afirmă că ar renunţa la politică în favoarea pasiunii pentru vânătoare, întrucât, în timp ce a ajuns în politică, în 1992, printr-un „accident”, vânătoarea este pentru el un lucru „serios”.

Reporter: Domnule Ilie Sârbu, aţi mai fost la vânătoare în ultima vreme?

Ilie Sârbu: Da.

Reporter: Când aţi fost ultima dată?

Ilie Sârbu: Cred că în urmă cu o săptămână sau două.

Reporter: La ce vânat?

Ilie Sârbu: Acum se vânează la vânat mare. Este o perioadă în care a început recoltatul la cerb, şi comun şi carpatin, şi la cerb lopătar.

Reporter: L-aţi convins cumva şi pe Victor Ponta să treacă la acest sport?

Ilie Sârbu: Nu, el este ecologist convins. Şi el, şi Daciana (soţia lui Ponta şi fiica lui Sârbu – n.r.) şi soţia mea. Probabil şi Irina (fiica lui Victor şi a Dacianei Ponta – n.r.). Aici va trebui să mai vedem, poate apar şi surprize de genul acesta, când toată familia este împotrivă, câte un moştenitor să facă exact lucrul acela. Asta este o glumă, fireşte. Dar fiecare are pasiunea lui, convingerile, trăirile lui. Este prea mult să intri în viaţa omului şi să îi spui să nu mai facă lucrul acesta. Nici mie nu mi-a plăcut să îmi spună cineva că neapărat dă bine din punct de vedere politic să nu mai merg la vânătoare. Nu pot să fiu nici demagog, să spun: vai de mine, mă las de vânătoare. Nu, atunci mai bine mă las de politică, dacă ar fi condiţionate cele două. Asta o practic de mic copil, din tată în fiu şi chiar este un lucru serios pentru mine. Politica a fost un accident, pe care, sigur, l-am dus mai departe din 1992 încoace, până atunci nu am mai făcut politică.

Reporter: Dar vânătoarea de voturi pentru moţiunea de cenzură cum merge? Acum două săptămâni spuneaţi că nu aveţi voturile necesare.

Ilie Sârbu: Este foarte greu să tragi linie şi să aduni, în momentul în care majoritatea celor cu care noi avem discuţii sunt încă sub această frică pe care a instaurat-o în rândul senatorilor şi deputaţilor actualul regim. Oamenii îşi manifestă nemulţumirile, spun foarte multe lucruri despre ceea ce se întâmplă în partidul lor, nu sunt de acord, nu le aprobă, dar este mai greu să vină pe faţă să spună că nu sunt de acord şi pleacă din partid pentru că nu acceptă ceea ce se întâmplă cu pensionarii, cu medicii, cu profesorii. Dar mizăm şi pe faptul că mulţi dintre ei, în faţa urnei şi a conştiinţei proprii, vor face ceea ce trebuie să facă.

Reporter: Dumneavoastră personal discutaţi cu vreun parlamentar PDL pentru votul la moţiune?

Ilie Sârbu: Da, şi de la PDL şi de la UNPR, e firesc când eşti lider de grup. Dar este foarte greu să faci o afirmaţie concretă, clară. De aceea am avut întotdeauna această rezervă, că încă nu avem voturile necesare.

Reporter: Credeţi că la un eventual succes al moţiunii de cenzură preşedintele Traian Băsescu va numi un prim-ministru propus de PSD şi PNL?

Ilie Sârbu: Nu, asta nu cred. Ar face ceea ce a mai făcut şi ştim. Ceea ce cred eu este că acum l-ar sacrifica pe Boc. Este tot mai evidentă această tendinţă a domnului Traian Băsescu, dar este o problemă a partidului. Domnul Băsescu este un om imprevizibil, nu putem noi să spunem ce va face mâine, cred că nici dânsul nu ştie astăzi dacă îl întrebaţi ce face mâine. Dânsul ia decizii, sigur de foarte mult ori a reuşit prin modul acesta de a acţiona, chiar a ajuns preşedinte de două ori. Ţine de convingerile dânsului, de experienţa pe care o are în viaţă şi în politică. Însă aici intuim şi noi, pe baza unor discuţii pe care le avem şi noi cu unii colegi din PDL, care ne transmit genul acesta de mesaje, că la ora actuală nu mai sunt relaţiile aşa cum au fost. A spus-o şi tatăl domnului Boc, e importantă această confesiune, dar se vede şi de la o poştă. Şi criticile pe care le-a făcut permanent în ieşirile din ultima perioadă domnul Băsescu. Pe lângă asta, au fost abordări şi mai dure între cei doi, de care aflăm şi noi, sigur, din direcţia Cotroceniului, că de la Palatul Victoria cred că e un act de smerenie şi supuşenie pe care puţini ar putea să îl îndure.

Reporter: Din aceste discuţii informale pe care le evocaţi, aveţi idee ce propunere de premier ar putea face preşedintele, dacă trece moţiunea?

Ilie Sârbu: Nu, este foarte greu să intuieşti. Putem merge pe unele soluţii pe care le-am mai văzut, un tehnocrat, un om dintr-o anumită instituţie internaţională, poate să fie un om dintr-o bancă renumită, poate să fie un om de afaceri de succes. Dar până la urmă, indiferent pe cine ar numi domnul Băsescu, are nevoie de susţinerea partidului şi a grupărilor care îl susţin şi va fi foarte greu să o facă singur. Dacă suntem (în Parlament – n.r.) la o diferenţă de câteva voturi, fără sprijinul celor care la ora actuală sunt în coaliţia guvernamentală, doar dictatul domnului Băsescu nu ajunge.

Reporter: PSD are un plan de acţiune politică dacă moţiunea trece şi preşedintele nu va numi premierul propus de PSD şi PNL?

Ilie Sârbu: Dacă am avea o majoritate clară, în mod firesc urmează să intrăm în etapa a doua – suspendarea. Liderii noştri, şi de la PSD, şi de la PNL, şi de la PC, au spus clar că, dacă vom avea o majoritate clară, care să se declare, nu din ce ne spun nouă pe coridoare că vor vota moţiunea, deci o majoritate declarată, atunci are o mare problemă.

Reporter: Cine credeţi că ar fi mai potrivit ca premier al unui eventual guvern de criză? Un social-democrat, un independent, un liberal?

Ilie Sârbu: Cred că aici discuţiile au rămas deschise şi este un lucru bun. Nu trebuie să ne cramponăm acum în scaunele de premier, de miniştri pentru o perioadă pe care noi o dorim determinată, de trei sau şase luni, până la anticipate. După aceea discuţiile vor intra într-o cu totul altă logică. Normal, dacă se va ajunge la o alianţă, partidul cu cele mai multe voturi va da prim-ministrul. Dacă nu se ajunge la o coaliţie, în ritmul în care merge PSD, cu 40-42%, s-ar putea să facem singuri guvernul. Dar acestea sunt doar supoziţii şi scenarii pe care le facem cu toţii. Nu trebuie să ne ferim de ele, dar nu trebuie să ne aducă în situaţia în care să înceapă în interiorul partidului anumite dispute şi răfuieli pe anumite posturi. Acestea trebuie decise în structurile de partid care au încărcătura tuturor membrilor din teritoriu şi nu mai sunt comentarii după. Dacă anticipăm, se deschide o cutie a Pandorei şi vom rămâne să dăm explicaţii, să justificăm de ce un anumit coleg, de ce nu altul, care este cel mai bun şi pierdem din energia de care avem nevoie pentru a realiza ce ne-am propus: să ajungem în etapa să dăm un guvern nou.

Reporter: Credeţi că l-ar avantaja pe Victor Ponta în cariera politică un eventual post de premier al unui guvern de criză?

Ilie Sârbu: Nu ştiu dacă Victor Ponta s-a gândit la lucrul acesta…

Reporter: Nu a negat.

Ilie Sârbu: Eu cred că în discuţiile care au avut loc s-au ferit de nominalizarea unuia dintre cei trei lideri de partid. Cam toţi, inclusiv Victor Ponta, au mers pe ideea că lucrul acesta se va decide atunci. Este greu să spun ce gândeşte Victor Ponta sau Crin Antonescu sau Daniel Constantin.

Reporter: Dată fiind situaţia politică în care s-a ajuns acum, regretaţi negocierile pe care le-aţi dus acum doi ani pentru formarea guvernului PDL-PSD?

Ilie Sârbu: Da, într-un anumit sens, că nu am crezut ceea ce ne-au spus colegii noştri care au experienţe directe şi cu domnul Băsescu şi cu PDL. E ca şi cu copiii, dacă văd un cuptor aprins şi e roşu, ei se duc să pună mâna acolo fără să îşi dea seama că e un pericol. Îi captează imaginea. La vremea respectivă, lucrurile au fost discutate în partid în repetate rânduri, eu eram doar exponentul unui scenariu. Şi atunci erau două scenarii, domnul Iliescu şi o parte din colegii noştri înclinau spre liberali. Cei mai mulţi, dovadă că şi Comitetul Executiv a spus că e bine, înclinau spre guvernare cu PDL. Dacă ne întoarcem în timp, să ne gândim şi la presiunea extraordinară a colegilor din teritoriu ca să intrăm la guvernare, ne-au cerut-o concret, nu mai rezistau. Acum e uşor să spui că a fost o greşeală. Eu îmi asum partea mea, dar eu nu puteam decide singur, pentru că aveam doar un vot, iar colegii mă puneau la punct în secunda următoare. Acum toţi au spus că a tratat Sârbu. Nu am negat lucrul acesta, nu mi se pare corect, când un adevăr e deja relevat să vin să mint. A fost, dar a fost cu acordul tuturor colegilor. Da, părerea mea este că greşeala cea mai mare pe care am făcut-o a fost atunci când am ieşit de la guvernare, când am început luptele în interiorul coaliţiei şi până la urmă guvernarea nu-şi mai avea raţiunea. Noi le făceam dosare, anchete pentru unii miniştri, la guvern stăteam la masă cu ei, iar în Parlament se vota cum se vota. De aici a plecat această dezbinare pe care nu am mai putut-o controla, iar în prag de alegeri a fost o greşeală extraordinară să pleci de la guvernare, când aveai şi tu jumătate din structuri, cele mai importante. Să venim apoi să plângem că au fost fraudate alegerile şi că ministerul de Interne şi-a făcut, cu ghilimemele de rigoare, datoria… Vedeţi că nimeni nu a adâncit acest subiect, Curtea Constituţională s-a bazat pe rezultatul votului, nu a făcut anchete, dar nimeni nu a făcut mai mult, erau dovezi şi casete, nu s-a vrut, pentru că instituţiile puternice ale statului dacă ar fi fost la noi nu că lucrau pentru noi, dar măcar se respecta o disciplină. Aşa s-a întâmplat la europarlamentare. Într-un fel răspundeau cei de la Poliţie când eu sunam să reclam vreo fraudă la vreo secţie şi în alt fel au răspuns în toamna trecută. Dar acestea sunt decizii pe care tot împreună le-am asumat, iar eu nu le comentez, nu le critic, doar fac o analiză post-mortem. Iar colegii care au insistat atunci pentru ieşirea de la guvernare ar trebui, aşa cum eu mi-am asumat greşeala că am intrat – şi recunosc că nu am crezut ce mi se spunea atunci despre Traian Băsescu – la fel să îşi recunoască şi ei greşeala.

Reporter: Şi cine au fost cei care au insistat cel mai mult pentru ieşirea de la guvernare?

Ilie Sârbu: Nu fac nominalizări, e un eveniment care deja e istorie. Dar se ştiu ei, în stenogramele mentale sunt suficiente argumente, că cele scrise au dispărut de mult.

Reporter: Dacă tot am ajuns la trecut, credeţi că ar fi fost mai bine pentru PSD să accepte propunerea pe care o făcea Viorel Hrebenciuc în 2007, pentru un parteneriat strategic cu PNL pe şase ani?

Ilie Sârbu: Păi, cu PDL stabilisem un parteneriat strategic pe opt ani, noi nu am mers să fim repede la guvernare ca să nu se întâmple o tragedie să ne pierdem toţi funcţiile de teamă că vin colegii din judeţe să aplice regula „Confort”. Nimeni la ora respectivă nu a avut alt punct de vedere, iar domnul Hrebenciuc a mers doar până la un punct pe varianta liberală. Când ne-am dat seama că nu putem să ne armonizăm, am depus moţiunea de cenzură care a căzut tot din cauza unor colegi de-ai noştri, care apoi nu au fost stigmatizaţi. Unii au fost excluşi, dar s-a revenit ulterior. Şi atunci era vorba de disciplina de partid. Dar cred că era bine dacă se întâmpla (să cadă guvernul Tăriceanu – n.r.) pentru că era înainte de alegeri, ne cunoşteam, vedeam atunci că nu putem merge împreună şi mergea fiecare pe drumul lui. Dar asta e viaţa, e foarte greu să reproşezi ceea ce de fapt ai făcut tu şi noi toţi, singuri, am luat acea decizie cu PDL.

CITEŞTE ÎN CONTINUARE…