Video INTERVIU - Marius Lazurca, ambasadorul României la Chişinău: Republica Moldova a trecut de pragul ireversibilităţii referitor la integrarea europeană - FOTO, VIDEO

Diplomatul a spus că organizaţiile politice de la Chişinău care pledează pentru parcursul european au câştigat "bătălia" şi că Republica Moldova a trecut de pragul ireversibiliţii evoluţiei sale.

Doar un accident istoric imprevizibil, cum ar fi un conflict armat, ar putea întrerupe parcursul european, iar în lipsa acestei situaţii de forţă Republica Moldova îşi va continua într-un ritm mai alert sau mai temperat drumul către integrarea europeană, este de părere ambasadorul României la Chişinău.

De asemenea, Lazurca spune că rezultatele alegerilor parlamentare, respectiv locale, arată că moldovenii au înclinat balanţa către partidele de orientare pro-europeană, în pofida unei situaţii economice dificile.

Ambasadorul a vorbit în interviul acordat MEDIAFAX şi despre implicarea României în reformarea sistemului de justiţie din Republica Moldova, spunând că România este printre statele europene cel mai implicate în acest proces.

De asemenea, Marius Lazurca a specificat că a fost creat un instrument instituţional bilateral care se ocupă preponderent de sprijinirea Republicii Moldova în procesul de reformă. Este vorba de o comisie mixtă interguvernamentală, care pune la aceeaşi masă mai multe instituţii în oglindă din România şi din Republica Moldova, cele mai multe fiind din domeniul justiţiei.

Diplomatul a vorbit şi despre Programul Operaţional Comun România-Republica Moldova, în valoare de 85 de milioane de euro, care vizează începerea unor proiecte transfrontaliere care cuprind judeţele de frontieră ale României şi toate raioanele Republicii Moldova. Banii vor fi folosiţi prioritar pentru proiecte de infrastructura transfrontalieră şi pentru priecte care să apropie oamenii din cele două state, însă pot fi investiţi şi în interconectarea energetică a Republicii Moldova la piaţa europeană sau pentru finanţarea studiului de fezabilitate pentru prelungirea gazoductului de la Ungheni la Chişinău.

Prezentăm interviul acordat MEDIAFAX de ambasadorul Marius Lazurca:

Reporter: Ce calificativ acordaţi relaţiilor bilaterale dintre România şi Republica Moldova în acest moment şi de ce?

Marius Lazurca: Întâi cred că se cuvine să cităm documentul sub egida căruia aceste relaţii stau şi s-au dezvoltat în ultimii ani, cel puţin începând cu 2010, după schimbările de regim din aprilie 2009, anul renaşterii raporturilor bilaterale. Acest document este declaraţia privind instituirea raporturilor strategice între România şi Republica Moldova vizând integrarea europeană a Republicii Moldova.

Aşadar, e vorba de o relaţie strategică, întemeiată pe un patrimoniu de valori comune, de natură culturală, de natură istorică, dar şi pe o aspiraţie comună, şi anume, a unei comuniuni, să folosesc termenul pe care îl foloseşte preşedintele Iohannis, a unei comuniuni regăsite în Uniunea Europeană.

Acesta pare un răspuns tehnic, avem o declaraţie privind parteneriatul strategic, aşadar raporturile sunt strategice. Nu este singurul parteneriat strategic pe care România îl are, însă e limpede pentru toată lumea în ce fel acest parteneriat strategic este deosebit de celelalte asemenea parteneriate pe care România le are.

Eu cred că şi Bucureştiul, şi Chişinăul au fost, cu suişuri şi coborâşuri, fideli acestei declaraţii de intenţii şi de ambiţii semnate de cei doi preşedinţi în 2010, astfel încât astăzi avem o relaţie bilaterală dinamică, ambiţioasă, care îşi propune lucruri, într-un fel, de nebănuit sau de neambiţionat în urmă cu mai mulţi ani. (Relaţia bilaterală – n.r.) construieşte nu numai în mod declarativ o relaţie strategică, ci şi un portofoliu de proiecte strategice, fie că e vorba de dosarul, într-un sens generic, al interconectării energetice a Republicii Moldova prin România la Uniunea Europeană, fie că este vorba de asistenţa, din nou, de natură strategică şi cu vocaţie strategică, pe care România o dă reformei în, practic, toate domeniile sociale, economice, politice ale Republicii Moldova.

Rep.: În ce măsură sunt aceste relaţii influenţate de viaţa politică de la Chişinău?

M.L.: Nu am spus-o eu, a spus-o Titulescu cândva, adresându-se politicienilor vremii, cărora le cerea să le ofere o viaţă politică internă puternică pentru ca el să le ofere în schimb o politică externă puternică a României. Fără îndoială, nu se poate fixa un hiatus, nu se poate rupe politica internă de politica externă, nu putem elimina din calculele de oportunitate de politică externă, de pildă, ciclurile electorale din ambele state.

Pe de altă parte, există şi un element de stabilitate, mai cu seamă, mi-e teamă că trebuie să fac această precizare din partea României, din raţiuni pe care le pot explica. Acest factor de stabilitate se poate enunţa în termeni foarte simpli - indiferent de cine câştigă alegerile la Bucureşti, acest învingător nu va modifica datele esenţiale ale politicii externe a României, în raport cu Republica Moldova.

De altfel, cred că aş putea formula în termeni încă mai generali ceea ce am spus adineauri - politica extenă a României este predictibilă în toate câmpurile importante şi în raport cu toate obiectivele importante pe care decidenţii români le-au fixat, cu atât mai mult în raport cu Republica Moldova.

Sigur că la Chişinău, unde se câştigă încă voturi printr-un discurs anti-românesc, unde există încă partide care au în AND-ul constitutiv un soi de aversiune programatică, de multe ori complet artificilă împotriva României, sigur că la Chişinău, în aceste condiţii de politică internă, există o dependenţă mai mare a politicii externe, a atitudinii Chişinăului în raport cu Bucureştiul, de rezultatele alegerilor şi de dinamica vieţii publice politice interne din Republica Moldova. Însă, văzute lucrurile dinspre Bucureşti, am ajuns, slavă Domnului, la o maturitate a atitudinii noastre şi a obiectivelor noastre de politică externă în raport cu Republica Moldova.

Rep.: În domeniul justiţiei, în Republica Moldova se face o reformă. În ce măsură se poate implica România, având în vedere că imediat după alegerile de anul trecut, din noiembrie, liberalii susţineau că vor un procuror european, inclusiv din România. Există această posibilitate, să fie numit la Chişinău un procuror de la Bucureşti?

M.L.: Într-un fel, mă puneţi într-o situaţie ingrată, fiincă nu pot răspunde eu în locul autorităţilor de la Chişinău, ele sunt singurele în măsură să-şi selecteze procurorul general cel mai potrivit, cu planul de reformă şi intenţiile de creare a unei justiţii independente şi în slujba deplină a cetăţeanului în Republica Moldova.

Mai întâi, România nu numai că poate să se implice în asistarea Republicii Moldova în reforma sistemului de justiţie, dar o şi face. Mai mult decât atât, a fost creat un instrument instituţional bilateral care se ocupă preponderent, nu exclusiv, dar preponderent, de ajutarea Republicii Moldova în acest proces. Este vorba de o comisie mixtă interguvernamentală, care s-a reunit de mai multe ori până acum, ultima dată în luna martie a acestui an. Urmează să se mai reunească o dată până la sfârşitul acestui an.

Este o comisie care pune la aceeaşi masă mai multe instituţii în oglindă din România şi din Republica Moldova. Cele mai multe dintre instituţiile care au dialogat prin intermediul acestui instrument fac parte din sistemul de justiţie fie din România, fie din Republica Moldova. Am avut la aceeaşi masă procuraturile generale din cele două state, institutele naţionale de justiţie, comisiile naţionale pentru integritate. Nu întotdeauna instituţiile se cheamă la fel, dar numele sunt foarte similare. Ceea ce noi facem este să solicităm, noi adică Ministerul de Externe, care tutelează acest instrument, să solicităm tuturor acestor instituţii partenere să îşi definească programe anuale de colaborare, să ne comunice obiectivele acestor programe, astfel încât să putem monitoriza aplicarea, ducerea la îndeplinire a acestor obiective.

Aşadar, suntem deplin implicaţi în reforma justiţiei din Republica Moldova. De altfel, cred că nu o să consideraţi o infatuare gratuită dacă voi spune că România este între statele europene cel mai implicate în reforma justiţiei din Republica Moldova, aşa cum este, probabil, statul european cel mai implicat, în general, în Republica Moldova. Datele statistice prezentate de partenerii noştri de la Chişinău sunt găitoare în acest sens. În 2014, România a fost principalul donator în Republica Moldova.

În ceea ce priveşte procurorul european/român în Republica Moldova, eu cred că toată lumea admite că este nevoie de mai multă Europă în justiţia din Republica Moldova, chiar şi cei care au viziune, să spunem, ceva mai puţin critică despre felul în care funcţionează ea. Cred că ceea ce este esenţial este tocmai acest lucru, nu persoana sau naţionalitatea unui slujitor al justiţiei, să folosesc un termen general din Republica Moldova, ci asumarea deliberată, cotidiană a practicilor şi standardelor europene în domeniu.

Or, există semnale promiţătoare în acest sens şi cred că Uniunea Europeană şi în conceptul european România, într-un mod foarte activ, vom reuşi să punem la dispoziţia Republicii Moldova cele mai potrivite mijloace, cele mai potrivite persoane, de asemenea, pentru ca Republica Moldova să ducă la bun sfârşit acest proces.

Rep.: În ultima vizită a premierului Victor Ponta la Chişinău acesta a spus că România va ajuta Republica Moldva să găsească responsabilii pentru furtul miliardului de dolari. De asemenea, premierul a spus că România, prin Guvern şi BNR, poate să ofere asistenţă Republicii Moldova pentru reforma din sistemul bancar. Cum poate România să ofere această asistenţă?

M.L.: În mai multe feluri. Mai întâi, da-ţi-mi voie să mă disociez puţin de expresiile pe care le-aţi utilizat. Eu n-aş vorbi niciodată despre furt în ceea ce priveşte problemele din sistemul bancar în Republica Moldova. Există o problemă cronică de credite neperformante care nu pot fi toate explicate prin utilizarea frauduloasă a instrumentelor de creditare. În al doilea rând, nici nu pot asuma, în lipsa unor date confirmate de organele de anchetă, volumul fraudei sau a creditelor neperformante din Republica Moldova -că e un miliard, că e mai puţin de un miliard. Cred că vă amintiţi că în mod public premierul Valeriu Streleţ a afirmat, în conferinţa de presă cu premierul Victor Ponta, că ar fi vorba de o sumă mai mică decât un miliard de euro/dolari. Suntem într-un domeniu în care s-ar cuveni să fim precişi şi totuşi nu putem să fim precişi.

Există o colaborare foarte vie, foarte concretă, pe cazuri, între instituţii de anchetă din Republica Moldova şi din România. Există dosare de anchetă care sunt urmărite, fiindcă sunt dosare internaţionale, atât de organele de anchetă din Republica Moldova, cât şi de cele din România, prin instrumentele acestei colaborări bilaterale, comisii rogatorii, corespondenţă.

Aşadar, România deja este, în mod natural aş spune, angajată în anchetarea problemelor din sistemul bancar din Republica Moldova şi suntem în această situaţie la solicitarea colegilor şi partenerilor noştri de la Chişinău.

România poate furniza, într-un fel, ceea ce îi este cel mai la îndemână în acest domeniu al Republicii Moldova, şi anume propria experienţă. România a trecut ptin poveşti răsunătoare, din păcate, de asemena natură, cu bănci care s-au prăbuşit după ce arătau foarte bine, cu instrumente de investiţii care s-au prăbuşit după ce păreau indestructibile.

Asta este prima lecţie pe care, într-un fel, o putem furniza foarte uşor prietenilor noştri de la Chişinău. Am trecut şi noi. În fond, toate statele din centrul şi estul Europei au trecut prin asta. România este astăzi o economie dinamică, cu un sector bancar solid şi în plină expansiune. Am ajuns la această situaţie de astăzi, deşi am avut aceleaşi necazuri, cum sunt cele prin care trece astăzi Republica Moldova. Trebuie să le explicăm partenerilor noştri de la Chişinău cum am ajuns de la credite neperformante, de la falimente răsunătoare la situaţia foarte bună de astăzi. Şi, în acest sens, am şi creat un asemenea instrument.

Îmi pare bine să spun că ambasada a fost foarte implicată în crearea acestui intrument, şi anume un program de înfrăţire instituţională între, pe de o parte, două bănci centrale europene, Banca Naţională a României şi Banca Centrală a Olandei şi, de cealaltă parte, Banca Naţională a Republicii Moldova, care este, într-un fel, în centrul sistemului bancar din Republica Moldova. Este instrumentul prin care statul se asigură de sănătatea acestui sistem bancar. Iată câteve elemente dintr-un răspuns care poate fi mai complex, aşa cum complex este şi domeniul pe care l-aţi invocat.

Rep.: Cât de convingător este ataşamentul cetăţenilor Republicii Moldova faţă de integrarea europeană, având în vedere că aţi declarat într-un interviu că, în contextul eforturilor pro-europene ale Republicii Moldova, sloganul oricărei autorităţi publice, nu doar a Guvernului de la Chişinău, tebuie să fie "grăbeşte-te încet", referitor la cererea de aderare. Nu ar fi bine să fie depusă din timp cererea de aderare la Uniunea Europeană?

M.L.: Cererea ar trebui depusă la timp, la momentul oportun. E un pas politic foarte important care nu poate fi luat cu ochii închişi şi care nu poate fi luat fără consultarea tuturor celor de care succesul acestei iniţiative depinde. Aceasta era pledoaria mea inclusă în dictonul latin pe care l-am invocat în interviul pe care l-am dat Europei Libere.

Referitor, mai întâi, la ataşamentul pro-european al cetăţenilor din Republica Moldova, există, dincolo de ce ne spun sondajele, care dezvăluie multe şi ascund la fel de multe, cred că avem şi nişte indicatori mai subtili cu privire la orientarea de fond a cetăţenilor Republicii Moldova. Un asemenea indicator este capacitatea sau nu a partidelor care-şi fac campanie electorală promovând Uniunea Europeană şi ideile de integrare europeană, capacitatea acestor partide de a convinge, capacitatea lor de a aduna voturi.

În ciuda unei situaţii economice dificile, explicată, în bună măsură, prin vulnerabilităţile esenţiale ale Republicii Moldova, ca economie mică, expusă, dar explicată şi de contextul general, e criza din Rusia, de pildă. Într-un context dificil şi în urma ultimelor două runde de alegeri, alegerile generale de la sfârşitul anului trecut, alegerile locale din primăvara acestui an, publicul a înclinat balanţa totuşi, trăgând linie, către partidele de orientare pro-europeană.

Noi nu putem să ignorăm acest semnal, fiindcă până la referendumul virtual - "Vă doriţi să faceţi parte din Uniunea Europeană sau din Uniunea Euroasiatică?" - este o întrebare recurentă în sondajele de opinie care se tot fac. Până la acest referendum, noi avem nişte exerciţii în care cetăţenilor li se cere părerea. Aceste exerciţii sunt alegerile. Eu, personal, dau mai multă importanţă votului real decât opiniilor exprimate într-un anumit sondaj de opinie. Există o realitate de multe ori ignorată, cu privire la orientarea generală de fond a populaţiei din Republica Moldova. Această realitate este foarte grăitoare, mai grăitoare decât sondajele de opinie. Aici este vorba de două elemente. Întâi, unde doresc cetăţenii Republicii Moldova să-şi petreacă concediile. În al doilea rând, unde doresc cetăţenii Republicii Moldova să-şi trimită copiii la studii. Cred că răspunsurile sunt absolut evidente. Cetăţenii Republicii Moldova care îşi permit îşi petrec concediile în Italia, România, Franţa, pe scurt, în Europa şi îşi doresc ca copiii lor să-şi desăvârşească educaţia în instituţii de învăţământ, de asemenea, europene.

Aceşti doi indicatori care nu apar nicăieri în sondaje sunt mai grăitori decât sondajele care par catastrofale şi care par să indice o răsturnare a situaţiei şi un scor uluitor de mare pentru Uniunea Euroasiatică. Asta mă face să fiu optimist, să cred că de fapt partida pro-europeană, aici vreau să includ toate organizaţiile politice care pledează pentru integrarea europeană, a câştigat bătălia şi că Republica Moldova a trecut de pragul ireversibilităţii evoluţiei sale. În lipsa unui accident istoric imprevizibil, de pildă un conflict armat, în lipsa acestei situaţii de forţă, a situaţiei grave, Republica Moldova îşi va continua într-un ritm mai alert sau mai temperat drumul către integrarea europeană.

Rep.: Cum apreciaţi curentul unionist de la Chişinău? Rămâne mai curând prezent în elite sau a căpătat suficienţi adepţi în publicul larg?

M.L.: Eu cred că unionismul reprezintă o felie destul de substanţială din întreaga societate moldovenească de astăzi. Nu priveşte numai elitele cultivate. Sigur, ele reprezintă o proporţie importantă dintre unionişti şi asta face, în fond, forţa şi prestigiul unionismului. Găsim unionişti convinşi în număr foarte mare în Academie, în universităţile importante, între dascălii de la şcolile prestigioase din Republica Moldova, între oamenii cu o pregătire profesională superioară, între cei mai buni studenţi. Portretul robot al unionismului conţine toate aceste elemente de prestigiu şi de elită.

Pe de altă parte, nu putem, şi asta este experienţa mea, nu putem reduce unionismul la un fenomen elitar, fiindcă, dacă ar fi fost aşa, el nu ar fi supravieţuit atâţia ani şi nu ar fi crescut, fiindcă sentimentul meu este că, din raţiuni poate conjuncturale, poate totuşi mai importante decât simpla conjunctură, acest curent de opinie este într-o fază de creştere în momentul de faţă, în Republica Moldova. Iau act de existenţa lui, e o voce a societăţii libere din Republica Moldova care nu poate fi ignorată. De altfel, nu o ignoră nici cei mai importanţi decidenţi din România. La toate vizitele, fie la vizita oficială a preşedintelui Iohannis la Chişinău, fie la ultima vizită a premierului Ponta, au existat cel puţin simple intersectări între delegaţia oficială şi un grup de tineri unionişti care s-au plasat pe traseul vizitei. Nu putem ignora această voce a societăţii libere din Republica Moldova şi exigenţele de reformă de europenizare a vieţii publice din Republica Moldova, de accelerare a unor proiecte importante, fiindcă, în fond, dincolo de idealul unirii, curentul unionist ne aduce aminte de lucrurile importante pe care le avem de făcut şi pe care trebuie să le facem în relaţiile bilaterale.

Rep.: Cum este privită la Chişinău reforma constituţională de la Kiev, care acordă mai multă autonomie regiunilor separatiste?

M.L.: Deocamdată nu am înregistrat reacţii foarte elaborate ale autorităţilor sau ale societăţii civile, ale analiştilor de la Chişinău în raport cu aceste propuneri de amendare a constituţiei ucrainene. Fără îndoială, ceea ce pot să spun este că se ia notă de aceste propuneri şi se analizează la Chişinău, după cum se poate constata o dinamizare a dialogului politic bilateral între Chişinău şi Kiev în ultima vreme şi o consolidare a sentimentului de solidaritate europeană dintre aceste două state.

Rep.: România şi Republica Moldova au primit recent 85 de milioane de euro de la Uniunea Europeană, a anunţat premierul Ponta în ultima sa vizită la Chişinău pentru cooperare transfrontalieră. Despre ce proiecte transfrontaliere este vorba?

M.L.: Întâi o precizare de natură tehnică - este vorba de Programul Operaţional Comun România-Republica Moldova, un program al Uniunii Europene pus la dispoziţia României şi Republicii Moldova pentru următorul ciclu financiar. E vorba de proiecte transfrontaliere, de proiecte care cuprind judeţele de frontieră ale României şi toate raioanele Republicii Moldova.

Ceea ce noi ne dorim este, aşa cum s-a întâmplat în exerciţiul financiar precedent, în cadrul aceluiaşi Program Operaţional Comun, ca autorităţile locale, pe baza unor priorităţi definite prin consultare, să fie capabile să genereze idei, să genereze proiecte, astfel încât populaţia de la nivel local să fie cât mai bine slujită de aceste proiecte.

De pildă, una dintre priorităţile în cadrul acestui program se referă la infrastructura transfrontalieră. Noi ne-am dorit foarte mult să creştem posibilitatea unei circulaţii de mărfuri, de persoane, la valori mai mari între România şi Republica Moldova şi ne-am dorit să sincronizăm politicile noastre naţionale referitoare la creşterea numărului de poduri sau la modernizarea podurilor existente, sincronizarea acestor intenţii naţionale cu posibilităţile pe care le oferă programul operaţional comun.

De asemenea, ne-am dori ca în cadrul acestui program să dăm posibilitatea oamenilor să se cunoască mai bine, fiindcă acesta e unul dintre paradoxurile raporturilor dintre Chişinău şi Bucureşti. Dacă dăm la o parte entuziasmul şi afecţiunea, fără îndoială reale şi publice care caracterizează raporturile dintre noi, şi dacă coborâm în straturile adânci ale societăţilor din România şi din Republica Moldova, observăm că gradul de cunoaştere scade.

De pildă, ştiţi că doar 15% din cetăţenii Republicii Moldova au călătorit, fie şi măcar o singură dată în România? E foarte puţin şi noi sperăm ca şi prin intermediul acestui program operaţional comun România să fie mai bine cunoscută cetăţenilor Republicii Moldova, prin proiecte care aduc împreună comunităţile, dar de asemenea şi Republica Moldova să fie mai bine cunoscută în România.

Rep.: Aceşti bani pot fi folosiţi şi pentru interconectarea energetică?

M.L.: Există posibilitatea în cadrul proiectelor de natură strategică, aşa cum s-a întâmplat şi în exerciţiul financiar precedent, ca aceşti bani să fie utilizaţi şi pentru proiectele de natură energetică.

Rep.: Ar putea fi prelungit gazoductul de la Ungheni până la Chişinău cu aceşti bani?

M.L.: După estimările iniţiale, care nu sunt definitive, valoarea acestui gazoduct depăşeşte cifra de 70 de milioane de euro. Nu putem dedica 90% din bugetul Programului Operaţional Comun unui singur proiect. Aşadar, nu putem finanţa magistrala Ungheni - Chişinău din programul operaţional comun, mai cu seamă că e un gazoduct intern în Republica Moldova, nu este transfrontalier, însă putem dedica sume din acest buget al Programului Operaţional Comun unor studii de fezabilitate pentru reţele interconectate de energie din România şi Republica Moldova sau altor proiecte.

Rep.: Ce sectoare ale economiei din Republica Moldova sunt atractive pentru investitorii din România?

M.L.: Mai multe. Există proiecte de investiţii în stadii de maturizare diferite, care mi-au ajuns la cunoştinţă. Ele privesc domenii variate şi importante din Republica Moldova. De pildă, vă dau un exemplu la întâmplare, există intenţia unei importante companii româneşti din domeniul materialelor de construcţii de a investi o sumă importantă în Republica Moldova pentru crearea unei capacităţi de producţie de materiale de construcţii la Chişinău, materiale de construcţii moderne, ecologice şi energetic eficiente.

De asemenea, aş menţiona şi interesul unor companii din domeniul propriu-zis al energiei, fie e vorba de companii de proiectare, fie că e vorba de companii care se ocupă nemijlocit de producţia sau distribuţia sau de distribuţia sau de transportul energiei de a pătrunde pe piaţa din Republica Moldova, care este pentru noi o piaţă pe care o cunoaştem şi care poate fi într-un mod foarte simplu o piaţă de export pentru noi.

De asemenea, cunosc companii din domeniul industriei telecomunicaţiilor şi al software-ului care sunt de asemenea interesate să creeze capacităţi de producţie în Republica Moldova. Un răspuns mai bun la această întrebare îl puteţi găsi uitându-vă la structura comerţului bilateral dintre România şi Republica Moldova, care e o structură complexă şi în care se poate vedea că schimbăm între noi mărfuri cu o importantă valoare industrială adăugată.

Rep.: Piaţa din România este atractivă pentru oamenii de afaceri din Republica Moldova?

M.L.: Este atractivă fiindcă e o piaţă mare, e o piaţă care permite trecerea de la o piaţă relativ mică, puţin, deocamdată, supusă normelor şi standardelor europene, la o piaţă mai mare, mai reglementată şi mai exigentă.

De pildă, cea mai importantă companie din domeniul prelucrării laptelui din Republica Moldova a cumpărat o capacitate de producţie din România, la Braşov, şi şi-a extins nu numai capacitatea de producţie, ci şi diversitatea produselor, astfel încât în momentul de faţă prin fabrica de la Braşov această companie exportă din România în Republica Moldova anumite produse care nu pot fi fabricate în Republica Moldova, cel puţin deocamdată, datorită unui nivel tehnologic mai scăzut acolo.