INTERVIU: Vanghelie: De 1 Mai USL trebuie să dea un mesaj de speranţă. Speranţa nu stă într-un mic

Reporter: Aţi agreat ideea de a avea un candidat comun la Primăria Capitalei?

Marian Vanghelie: Da. Nu am avut niciodată nimic împotriva acestei idei. Pe fond, dacă tot se întâmplă toate lucrurile în baza acestui protocol de la prima comună până la preşedintele României, despre ce discutăm? Se învârte rotund.

Reporter: USL are după câte se pare trei pretendenţi la Primărie: dvs, Popescu Piedone şi Chiliman. E greşit să afirmăm asta?

Marian Vanghelie: Eu nu ştiu de colegii mei exact, nu vreau să vorbesc în numele lor.

Reporter: Ce v-ar avantaja faţă de dânşii dacă ar fi să candideze?

Marian Vanghelie: Nu intru în acest joc. Sunt colegii mei. Sunt primari de sector, sunt primari buni. Nu am de ce. Pe fond, dovada a fi un posibil candidat sau a candida pentru o anumită funţie, inclusiv pentru cea de la Sectorul 5, ţi-o dă greutatea pe care o ai tu în faţa oamenilor. Restul sunt poveşti. Nu trebuie să mă bat cu nimeni, pur şi simplu. Am o formulă: eu mă numesc Marian Vanghelie, atât. Cu rele, cu bune, asta e viaţa. Fiecare avem şi bune şi rele, dar pe fond cred că trebuie să luăm de la fiecare şi dvs de la mine părţile bune şi dacă alea sunt consistente trebuie să lăsaţi pe google, pe gaogăl, pe celelalte lucruri.

Reporter: Deci veţi candida la Primăria Generală?

Marian Vanghelie: Asta aţi spus dvs ca să fie ca închidere. Nu. Nu se pune problema a candida la Primăria Capitalei doar pentru că vreau să candidez. V-am explicat şi vă spun încă o dată. Cred în aceste lucruri. Şi vă mai spun şi cu asta am închis: până la urmă ai grijă ce-ţi doreşti ca să nu cumva să ţi se îndeplinească. Dacă va fi să fie, va fi. Eu, dacă am 43 de ani, nu e o grabă, Oprescu are şaizeci şi ceva de ani. Despre ce discutăm? Dacă va fi să fie, va fi, dacă nu va fi să fie, nu va fi. Eu nu mă grăbesc. Sunt atent la toate lucrurile.

Reporter: PSD are datorie de 6,6 milioane de Euro. V-aţi gândit să daţi mână de ajutor la redresarea partidului? Financiar?

Marian Vanghelie: Eu dau câte o mână de ajutor numai prin simplul fapt că exist în PSD.

Reporter: Asta e simbolic, dar financiar?

Marian Vanghelie: În funcţie de posibilităţi...Numai prin faptul că pot să corelez şi să coordonez unele lucruri, chiar prin atragerea unor fonduri. Vedem că voi face şi voi duce lucrurile întotdeauna într-o chestie pozitivă. Dacă va fi nevoie, nu sunt singur, sunt mulţi colegi care pot. Va trebui să vedem, că, până la urma urmei, e ca şi o familie, dacă ai o problemă, trebuie rezolvată.

Reporter: Sunteţi de acord ca în perioada de criză PSD să contracteze un credit şi să achiziţioneze sediul central din Kiseleff?

Marian Vanghelie: Dacă fac o analiză economică asupra prezentării făcute de domnul Stanciu de la Brăila, care e preşedintelui Comitetului economic, şi a spus că creditul luat pe 7 ani ar însemna aproape 15.000 Euro pe lună şi ducându-mă la cât plătim chiirie acum până la urmă e evident că în şapte ani, cu banii pe care îi dăm acum pe chirie, în şapte ani devenim proprietari. Evident că sunt de acord.

Reporter: Apropo, v-a afectat criza?

Marian Vanghelie: Criza te afectează nu numai financiar. Bineînţeles că şi financiar ne afectează fără să vrem pe toţi indiferent pe ce scară a societăţii eşti. Dar criza m-a afectat şi prin timpul de muncă pe care trebuie să îl am mai mare datorită problemelor pe care le am în sector sau în Bucureşti sau problemelor care există pentru că încerci să rezolvi o mare parte din probleme şi în loc să faci într-un timp mai scurt, o faci într-un timp mai lung. Personal, eu nu fac parte din acei politicieni care cred că toate clădirile din România trebuie să se numească Vanghelie sau foarte mulţi bani, foarte mulţi bani, foarte mulţi bani trebuie să fie ai mei. Nu mă interesează acest lucru. Îi mulţumesc domnului profesor Cristoiu care a spus că Vanghelie nu e şi nu pare îmburghezit, paradoxal, că unii au încercat să-i pună anumite amprente.

Reporter: Vine 1 Mai, ce faceţi -mici şi bere în Izvor sau proteste?

Marian Vanghelie: Spuneam că cu toţii parcurgem etape. Trebuie să vedem ce va fi de efect. Nu ştiu - mici, bere? Mici, bere - şi aicia e o chestie în momentul când lucrurile merg bine. Când nu merg bine ţi-e şi ruşine să inviţi pentru că nu trebuie să denaturăm că omul venea să mânânce doi mici sau să bea o bere. Era pur şi simplu o plăcere a românilor. Să stea şi ei un pic liniştiţi, se mai vedeau cu prietenii, erau şi colegii de partid, pur şi simplu se întâmpla. Eu cred că acum, inclusiv acei colegi ai mei, nu numai ei, şi cei din sindicate, angajaţii din societăţile astea care mai există în Bucureşti vor altceva. Mici şi bere pot să-şi ia şi ei. Trebuie să vedem, în discuţiile pe care le vom avea şi cu liderii din sindicat, factorii de decizie, colegii de la USL care e soluţia cea mai bună ca mesaj să dăm o speranţă românilor. Speranţa nu este într-un mic.

Reporter: Aveţi cumva modele printre politcienii români actuali sau printre polticienii străini?

Marian Vanghelie: Din punct de vedere al calităţii de lider de mase, care ştie să colaboreze - Ion Iliescu este un model. Din punct de vedere al imaginii internaţionale - Bill Clinton şi Tony Blair sunt oameni care au schimbat, au reuşit să lase o anumită amprentă, frumoasă cred, tuturor. Nu ştiu dacă cred într-un model anume, eu vreau să fur de la cele mai bune modele câte ceva şi să cred că ajung într-o anumită perioadă să fiu mai bun ca ei.

Reporter: Spuneaţi acum doi ani că "Amintiri din copilărie" e cartea de căpătâi. Presupun că acum, au trecut doi ani , aţi terminat-o. Ce citiţi în acum?

Marian Vanghelie: Citesc despre cum a ajuns Barack Obama preşedintele Americii. Am citit deja două cărţi şi mai citesc. Mă interesează, mă pasionează. Am mai citit unele cărţi, dar nu vreau să le dau numele pentru că sunt singur că aş crea un subiect în următoarea lună de zile de ironie într-o formă sau alta că aşa suntem noi. Dar ca să pun o amprentă, aşa, citesc despre toţi cei care au condus lumea asta într-o formă sau alta şi sunt atent să văd cum au gândit nemţii într-o anumită perioadă, cum au gândit italienii cu acel conducător al lor vestit, cum au gândit cei care au fost chiar dictatori, că pe fond acuma, vrem sau nu vrem să recunoaştem, orice lider în felul lui, un pic are sămânţă de dictator.

Reporter: Credeţi?

Marian Vanghelie: Cred....Sunt sigur.

Reporter: Cum vă vedeţi peste zece ani?

Marian Vanghelie: Destul de puternic, cum am spus acum un an, doi, cred că eram tot în redcţia dvs. Destul de puternic, pentru că cred în acest lucru pentru că duc lucrurile aşa şi merg lucrurile în direcţia asta. De aia m-am dus în America, de aia vreau să plec în Israel, de aia vreau să plec la Londra, de aia vreau să plec în Rusia, în China, pentru ca să fiu un tip puternic. Un tip pregătit înseamnă un tip puternic, înseamnă un tip care de dimineaţa până seara în afară că munceşte pentru o primărie sau poate munci pentru proiecte politice la nivelul Capitalei cât şi la nivel naţional, pot să am viziunea nu de a face imaginea externă a României, că nu asta e peroblema, eu nu mă duc pentru imaginea externă a României, dar, într-o formă sau alta, există acolo prin delegaţia care o duc, prin ceea ce fac şi bineînţeles vin cu o anumită experienţă care sper să fie benefică pentru români în general.

Reporter: Vă vedeţi atât de puternic încât în 2019 să abordaţi funcţia de preşedinte?

Marian Vanghelie: Nu.... eu sunt un om raţional. V-am spus că în viaţă trebuie să o iei în etape, dacă trebuie să o iei în etape nu mă grăbesc. Dacă mă uit că sunt colegi de-ai mei la 60 de ani încă de bat la Primăria Capitalei înseamnă că e posibil orice. Domnul preşedinte Iliescu - vă spuneam - la 60 de ani a început cariera politică. Vă daţi seama? Incredibil. Şi atuncea capeţi experienţă. Poate acum câţiva ani nu gândeam aşa. Far constat că schimbarea, eu singur mă uit şi sunt atent la mine, de la un mandat la altul, experienţa pe care o ai, las partea administrativă, acolo, pentru sectorul 5 mă sculaţi din somn, mă întrebaţi ce lucruri visez şi ştiu, cu banii puţini am încercat să schimb, iar când voi pleca vreodată din Sctorul 5, când voi decide să nu mai candidez, va fi greu pentru cel care va veni după mine să mai facă vizavi de ceea ce ma reuşit eu să fac.

Reporter: Apropo de Sctorul 5. Sunt o serie de întrebări adresate de către cei care urmăresc site-ul nostru şi care vă întreabă - iată, de exemplu, Andrei Stoleru întreabă de ce toleraţi ca în Parcul Sebastian să îşi facă veacul trei haite de câini, fiecare formată din 3-5 dulăi agresivi. Întrebarea celui care urmăreşte site-ul îmi provoacă ocazia de a vă întreb cum vedeţi problema câinilor maidanezi.

Marian Vanghelie: Întrebarea e foarte corectă şi nu tolerez. Nu toate discuţiile publice sunt cele mai importante. Avem discuţii cu primarul general pentru rezolvarea... inclusiv cu directorul de acolo de la administraţiua animalelor, pentru cum găsim o rezolvare. Trebuie spur că această activitate e la Primăria Generală şi nu e o chestie că nu vrei s-o afaci doar să dai vina pe cineva. Eu i-am spus şi lui Sorin Oprescu, am discutat cu primarul de la patru, de la unu, să căutăm o formulă de la coroborare să-l ajutăm pe primarul general.

Dar pe fond are o problemăm. Inclusiv pe partea de buget îl susţinem cu tot ce vrea numai să găsim o soluşie de a rezolva această problemă. E la primarul general. I-am spus şi dacă în următoarea perioadă nu se mişcă, pentru că am multe probleme - nu numai în Prcul Sebastian, voi ieşi public şi voi spune că nu face nimic în acest sens. E primar general de trei ani, nu mai poate să mai vină tot cu promisini. Fără să fiu rău, vorbesc constructiv, dar pe acest segment e o problemă generală. Eu suporta cest lucru, oamenii nu ştiu nu înţeleg - nu e o activitate să poţi să te duci să-i iei în braţe să-i pui undeva să le faci ceva.

Reporter: Ce-i sugeraţi lui Sorin Oprescu să facă?

Marian Vanghelie: Cred că ar trebui să ia terenuri în fiecare sector, să facă în fiecare sector câte un centru din ăsta şi noi putem să dăm oameni de la ADP pentru a veni într-o perioadă scurtă, de 3-6 luni, cu o campanie să rezolvăm 70 %, dacă nu 100%. Dar trebuie să fie prioritară pentru primarul general în următoarea perioadă şi nu doar anumite lucruri pe care ne plimbăm şi ne vedem la televizor cu ele.

Reporter: Gabriel Marcovici întreabă când se va face ceva cu Piaţa 13 septembrie?

Marian Vanghelie: Acolo am avut pe Legea 10 un dosar depus. Încă nu cred că s-a soluţionat. Din păcate oamenii nu ştiu exact legislaţia - dacă cineva depune o singură cerere nu mai poţi să te mişti, să mai costruieşti, să mai faci nimic. Din acest motiv am rămas un pic blocat. Demarez acum un proiect la zona Meriott, în ona zona Panduri, o piaţa frumoasă, vrem să o construim de mult timp, de mult timp şi-au dorit cetăţenii acolo. Nu am avut posibilitatea datorită PUG-ului, s-a rezolvat problema pe Tudor Vladimirescu cel puţin 70%. Până la finalizarea acestei veri vom contrui o piaţă acolo. Am în vedere şi pe cea de la 13 Septembrie cum se finalizează o partea de pe Legea 10.

Reporter: Alian întreabă de ce nu vă ocupaţi de vânzătorii ambulanţi de pe trotuare din Piaţa Rahova. Mai sunt ambulanţi care apar de sărăbători la Unirii/

Marian Vanghelie: Eu la Unirii nu am mai dat nicio autorizaţie şi tot ceea ce văd acolo oamenii să înţeleagă că sunt ilegali. Eu am douăzeci şi ceva de oameni la tot ce însemană corpul de control şi am probleme începând de la Urbanism, ApaNova, RADET, toate instituţiile care vin şi fac tot felul de lucrări, le lasă aşa, şi trebuie să le verific, sunt atent, inclusiv ducându-mă la aceşti negustori. Noi le dăm anumite amenzi, dar vreau să spun că această activitate, fără să o pasez, depinde şi de poliţie. Noi avem poliţia locală într-un număr destul de restrâns de 300 de inşi în 3 schimburi, adică 100 de inşi şi trebuie să am grijă de taxe şi impozite, sediile mele, şi de şcoli. Dar vă spun că din păcate acolo este o chestie tolerată şi de Poliţia Sectorului 5 din păcate şi Polişia Capitalei trebuie să fie mult mai atentă, cel puţin pe zona centrală, că eu de doi ani nu mai semnez nimic, am primit reclarmaţii. Am dat, recunosc, în anumiţi ani, de Paşte şi de sărbători, în rest pe toată perioada când îi vedeau acolo erau pur şi simplu ilegali.