Iohannis a sesizat CCR pe legea privind implementarea Conveţiei ONU

„Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/2016 privind înfiinţarea mecanismelor prevăzute de Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi a fost transmisă de Parlament spre promulgare Preşedintelui României în data de 24 noiembrie 2018. Învederăm faptul că această lege conţine dispoziţii care sunt contrare prevederilor consacrate prin art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1), art. 76 şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, potrivit argumentelor ce urmează a fi prezentate în continuare”, se arată în sesizarea de neconstituţionalitate înaintată de preşedintele Klaus Iohannis Curţii Constituţionale a României.

Şeful statului a precizat că legea supusă controlului de constituţionalitate contravine Constituţiei potrivit căreia preşedintele şi vicepreşedintele Consiliului de monitorizare a implementării Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi sunt numiţi prin hotărâre adoptată în şedinţa Senatului, cu avizul Comisiei pentru drepturile omului, egalitate de şanse, culte şi minorităţi, dacă întrunesc majoritatea voturilor.

„Considerăm că art. I pct. 6 din legea criticată contravine prevederilor art. 76 din Constituţie. Astfel, art. 76 alin. (1) din Legea fundamentală prevede că legile organice şi hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere, în timp ce art. 76 alin. (2) prevede că legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră.”, potrivit sesizării şefului statului.

Klaus Iohannis precizează că „numirea de către Parlament a conducerii Consiliului de monitorizare se materializează într-o hotărâre a Senatului. În conformitate cu dispoziţiile art. 76 alin. (2) din Constituţie, pentru a fi adoptat, un asemenea act ar trebui să întrunească votul majorităţii deputaţilor, respectiv al senatorilor prezenţi şi nu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere.”

În acest sens, şeful statului a invocat o decizie a CCR prin care s-a statutat faptul că, de regulă, hotărârile Parlamentului se adoptă cu majoritate simplă de voturi.

„În ceea ce priveşte adoptarea hotărârilor fiecărei Camere sau ale Camerelor reunite ale Parlamentului, legiuitorul face distincţie între hotărârile parlamentare care se adoptă cu majoritatea absolută de voturi, sens în care exemplificăm cu prevederile art. 76 alin. (1) din Constituţie, referitoare la adoptarea sau modificarea regulamentelor parlamentare, şi hotărârile care se adoptă cu majoritate simplă de voturi, de exemplu hotărârile aşa cum dispune alin. (2) al aceluiaşi articol constituţional. (...)” (Decizia nr. 392/2007 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 325 din 15 mai 2007). Prin aceeaşi decizie, instanţa de contencios constituţional a statuat că, de regulă, hotărârile Parlamentului se adoptă cu majoritate simplă de voturi, dacă Legea fundamentală nu prevede altfel. Or, cu privire la numirea conducerii Consiliului de monitorizare Constituţia nu prevede expres o majoritate necesară adoptării hotărârii parlamentare în cauză, potrivit sesizării la CCR.”, potrivit sursei menţionate.

Prin urmare, şeful statului a punctat că dispoziţiile art. I pct. 6 din legea supusă controlului de constituţionalitate contravin prevederilor art. 76 din Constituţie, hotărârea Senatului, în acest caz, trebuind să se adopte cu votul majorităţii membrilor prezenţi, instituirea unei alte majorităţi fiind contrară Legii fundamentale.

Iohannis a subliniat că procedând în acest mod, Parlamentul a adoptat o lege cu încălcarea prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituţie în ceea ce priveşte obligativitatea respectării deciziilor Curţii Constituţionale, în cazul de faţă cu referire la modalităţile de adoptare a hotărârilor parlamentare, respectiv stabilirea majorităţii voturilor necesare.

De altfel, şeful statului a precizat că prin art. I pct. 6 din legea dedusă controlului instanţei constituţionale se modifică art. 5 alin. (2) al Legii nr. 8/2016 în sensul că, în termen de 10 zile de la publicarea candidaturilor pentru funcţiile de preşedinte şi vicepreşedinte ale Consiliului de monitorizare, se pot depune, la comisia de specialitate, în scris, obiecţiuni argumentate cu privire la candidaturile depuse.

În acest sens, preşedintele Iohannis consideră că aceste prevederi sunt lipsite de precizie şi claritate în ceea ce priveşte persoanele care pot depune aceste obiecţiuni, întrucât nu reiese dacă textul se referă doar la persoanele direct interesate, la acele organizaţii care au dreptul să nominalizeze propuneri pentru respectivele funcţii sau la orice persoane.

Totodată, Klaus Iohannis apreciază că termenul de „obiecţiuni argumentate” este lipsit de claritate, nefiind precis reglementată forma şi natura juridică a acestor contestaţii. „Având în vedere aceste aspecte, opinăm că textul mai sus amintit prezintă unele neclarităţi şi, prin urmare, contravine cerinţelor de claritate şi previzibilitate instituite prin art. 1 alin. (5) din Constituţie.”, a mai precizat Iohannis.

Şeful statului a adus în atenţie şi că dispoziţiile alin. (22) şi alin. (23) ale art. 5 din Legea nr. 8/2016, introduse prin legea criticată la art. I pct.7, stabilesc că avizul întocmit de Comisia pentru drepturile omului, egalitate de şanse, culte şi minorităţi a Senatului, în urma audierii candidaţilor şi prezentat în şedinţa plenului Senatului se adoptă cu votul majorităţii senatorilor prezenţi.

„Din analiza coroborată a acestor dispoziţii cu cele ale art. 5 alin. (1), rezultă că procedura de numire a preşedintelui şi vicepreşedintelui Consiliului de monitorizare trebuie să parcurgă două etape distincte şi anume, prima etapă care constă în adoptarea avizului Comisiei de specialitate, prezentat în şedinţa plenului Senatului, cu privire la audierea candidaţilor, de către senatorii prezenţi, respectiv a doua etapă, cea a numirii efective, prin hotărâre adoptată în şedinţa Senatului, cu votul majorităţii senatorilor. Aşadar, nu rezultă cu claritate dacă în cazul stabilit la alin. (23), Senatul adoptă o hotărâre sau un aviz, iar în situaţia în care caracterul actului adoptat de senatori este cel al unei hotărâri, atunci care este raţiunea existenţei a două hotărâri adoptate distinct, dar cu majorităţi diferite, una simplă, iar cealaltă absolută, care să privească, în fapt, acelaşi scop, respectiv numirea conducerii Consiliului de monitorizare. Prin urmare, considerăm că textele sus-menţionate prezintă neclarităţi şi, în consecinţă, contravin cerinţelor de claritate şi previzibilitate instituite prin art. 1 alin. (5) din Constituţie.”, se arată în sesizarea preşedintelui.

De asemenea, preşedintele consideră că prevederea privind reînnoirea mandatului preşedintelui şi al vicepreşedintelui, o singură dată, la cerere, cu avizul Comisiei pentru drepturile omului, egalitate de şanse, culte şi minorităţi a Senatului este neclară, pentru că nu se precizează cine poate face această cerere de reînnoire, ceea ce poate da naştere unor diverse interpretări.

„Art. I pct. 8 din legea criticată modifică art. 5 alin. (6) din Legea nr. 8/2016 în sensul introducerii posibilităţii reînnoirii mandatului preşedintelui şi al vicepreşedintelui, o singură dată, la cerere, cu avizul Comisiei pentru drepturile omului, egalitate de şanse, culte şi minorităţi a Senatului. Considerăm că textul este neclar întrucât nu precizează cine poate face această cerere de reînnoire, ceea ce poate da naştere unor diverse interpretări, fie că această cerere poate fi făcută numai de către persoanele care au ocupat mandatele respective, înlăturând dreptul organizaţiilor guvernamentale de a face propuneri nominale, aşa cum prevede art. 5 alin. (1), fie că cererea de reînnoire poate fi făcută doar de organizaţiile neguvernamentale care au făcut propunerea iniţială şi care a avut drept rezultat numirea în funcţie, potrivit legii. Mai mult de atât, nu reiese dacă procedura stabilită prin art. 5 alin. (1), (2), (22) şi (23) se aplică, în mod corespunzător şi în ipoteza reînnoirii mandatelor mai sus amintite prevăzută prin modificarea art. 5 alin. (6). Aşadar, textul este lipsit de claritate, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie.”, conform sursei precizate.

De asemenea, şeful statului a adus în atenţie şi faptul că la art. I pct. 10 din legea supusă controlului de constituţionalitate se prevede modificarea art. 6 din Legea nr. 8/2016, stabilind la alin. (2) că preşedintele şi vicepreşedintele Consiliului de monitorizare care au un mandat complet pot opta pentru ocuparea unei funcţii în structurile Consiliului de monitorizare, fără concurs, cu avizul preşedintelui.

În acest sens, şeful statului a susţinut că prin această prevedere se instituie un privilegiu pentru foştii preşedinţi şi vicepreşedinţi ai Consiliului de monitorizare la ocuparea unui post în cadrul instituţiei în detrimentul altor persoane, care ar îndeplini criteriile cerute pentru ocuparea respectivului post prin concurs.

„Textul prezintă neclarităţi întrucât acesta nu precizează dacă aceste funcţii sunt vacante, în condiţiile în care la art. 8 din lege se prevede că numărul maxim de posturi, exclusiv demnitarii, este de 47, funcţionari publici şi personal contractual, asimilaţi funcţionarilor publici parlamentari, potrivit organigramei aprobate prin ordin al preşedintelui. În cazul dispoziţiilor avute în vedere de legea dedusă controlului de constituţionalitate nu rezultă de ce calitatea de preşedinte sau vicepreşedinte al Consiliului de monitorizare, care încetează în condiţiile legii, la termen, poate constitui o justificare obiectivă şi rezonabilă pentru a reglementa o procedură de ocupare a unui post, vacant sau nu, derogatorie de la regimul stabilit pentru ocuparea funcţiilor publice respective. Aşadar, o astfel de dispoziţie derogatorie de la regimul general al angajării încalcă art. 16 alin. (1) din Constituţie. În acest sens, semnalăm că, prin jurisprudenţa sa constantă, Curtea Constituţională a statuat că egalitatea nu înseamnă uniformitate, fiind permisă instituirea unor tratamente juridice distincte pentru anumite categorii de persoane, în considerarea situaţiilor specifice în care acestea se află, însă numai dacă există o justificare obiectivă şi rezonabilă.”, conform sesizării preşedintelui la CCR.

De asemenea, Klaus Iohannis a subliniat faptul că nu se întrevede dacă legea distinge sau nu dacă persoana în cauză, fostul preşedinte sau vicepreşedinte, va putea opta pentru ocuparea unui post de funcţionar public sau personal contractual.

„Conform principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, reiese faptul că textul de lege se aplică în ambele cazuri, respectiv instituirea posibilităţii pentru persoanele în cauză de a ocupa un post indiferent de categoria de personal din care acesta face parte, în cadrul Consiliului de monitorizare. În situaţia în care legiuitorul a avut ca intenţie instituirea unor derogări de la legea cadru aplicabilă personalului contractual din această instituţie sau de la regimul general stabilit de lege pentru ocuparea unei funcţii publice, atunci acesta ar fi trebuit să le prevadă în mod expres în textul legii. În lipsa unor atare prevederi, legea este neclară, lipsită de previzibilitate şi susceptibilă de interpretări, ceea ce contravine art. 1 alin. (5) din Constituţie referitor la claritatea, previzibilitatea şi accesibilitatea legii.”, conform sursei precizate.

Totodată, şeful statului a precizat că prin modificările aduse legii cu privire la ocuparea unor funcţii de conducere în structurile Consiliului de monitorizare se pot crea anumite privilegii pentru anumiţi demnitari.

„Având în vedere dispoziţiile art. 5 alin. (7) din Legea nr. 8/2016, potrivit cărora funcţia de preşedinte al Consiliului de monitorizare este asimilată ca rang cu cea de secretar de stat, iar cea de vicepreşedinte al Consiliului de monitorizare cu cea de subsecretar de stat, beneficiind de aceleaşi drepturi cu aceştia, considerăm că acordarea acestei posibilităţi pentru preşedintele şi vicepreşedintele Consiliului de monitorizare de a opta pentru ocuparea, fără concurs, a unei funcţii în structurile Consiliului de monitorizare constituie un privilegiu nejustificat faţă de ceilalţi demnitari cu acelaşi rang. În cadrul aceleiaşi categorii de demnitari, legiuitorul nu poate face nicio diferenţiere cu privire la îndreptăţirea unora sau altora de a beneficia de anumite drepturi decât cu încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie conform căruia cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, instituind un privilegiu nejustificat pe baza unor criterii rezonabile şi obiective.”, potrivit sesizării de neconstituţionalitate.

Mai mult, şeful statului a precizat că textul este lipsit de claritate şi cu privire la articolul care face trimicere la cauza de încetare a mandatului de preşedinte şi de vicepreşedinte în cadrul Consiliului de monitorizare.

„ Prin art. I pct. 11 din legea dedusă controlului de constituţionalitate se completează condiţiile care determină încetarea mandatului de preşedinte şi de vicepreşedinte în cadrul Consiliului de monitorizare. Printre altele, la art. 7 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/2016 se prevede drept cauză de încetare a acestor mandate propunerea motivată a celor care i-au avizat pentru a fi numiţi, cu respectarea procedurii de la art. 5 alin. (2). Având în vedere această procedură la care face trimitere textul de lege, considerăm că legea este lipsită de claritate întrucât nu reiese, fără echivoc, în ce constă motivarea unei asemenea propuneri şi dacă aceasta are la bază sugestiile organizaţiilor guvernamentale care au făcut iniţial propunerea de numire sau recomandările comisiei de specialitate din cadrul Senatului care a avizat propunerile de numire. Aşadar, textul este lipsit de claritate, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie.„, conform sursei menţionate.

Klaus Iohannis a precizat, în legătură cu structura şi conţinutul legii deduse controlului de constituţionalitate, că se poate observa că din cele 17 articole care formează structura Legii nr. 8/2016 în forma în vigoare, 13 de articole ale acesteia au fost modificate sau completate prin legea supusă controlului instanţei constituţionale.

„Aşadar, legea criticată priveşte modificarea şi completarea în cea mai mare parte a Legii nr. 8/2016, aceasta cuprinzând 2 articole romane, din care art. I conţine nu mai puţin de 20 de puncte. Având în vedere dispoziţiile art. 61 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, referitoare la condiţiile de fond pentru modificarea şi completarea actelor normative, rezultă că Legea nr. 8/2016 privind înfiinţarea mecanismelor prevăzute de Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi ar fi trebuit să fie înlocuită cu o nouă reglementare, urmând să fie în întregime abrogată. Aşadar, dispoziţiile de lege criticate contravin normelor de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative şi, prin urmare, nesocotesc principiul de calitate a legii statuat prin dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5).”, se mai arată în sesizarea preşedinelui la CCR.

Klasu Iohannis a conchis că e nevoie de o soluţie legislativă coerentă care să fie cuprinsă într-o reglementare unitară şi care să răspundă cerinţelor de claritate şi previzibilitate a legii.

„Rolul normelor de tehnică legislativă, precum şi rigorile impuse de art. 1 alin. (5) în elaborarea actelor normative nu au un rol strict formal, modificările şi completările aduse prin legea criticată fiind determinate de necesitatea punerii în executare a hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului, precum şi a recomandărilor Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei referitoare la implementarea adecvată a prevederilor Convenţiei privind drepturilor persoanelor cu dizabilităţi. Astfel, în acest caz este nevoie de o soluţie legislativă coerentă care să fie cuprinsă într-o reglementare unitară şi care să răspundă cerinţelor de claritate şi previzibilitate a legii.”, a conchis Klaus Iohannis în sesizarea la CCR.