Iohannis atacă la CCR legea privind conflictul de interese şi incompatibilitatea aleşilor locali

”Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei vizează intervenţii legislative referitoare la conflictul de interese şi la starea de incompatibilitate în ceea ce-i priveşte pe aleşii locali. Totodată, se stabileşte regimul juridic al prescripţiei faptelor săvârşite de persoanele aflate în exercitarea demnităţilor publice sau funcţiilor publice ce determină existenţa conflictului de interese sau a stării de incompatibilitate”, se arată în sesizarea preşedintelui Iohannis adresată CCR.

Potrivit documentului, prin conţinutul normativ, dispoziţii ale legii menţionate contravin prevederilor art. 1 alin. (3) şi alin. (5) şi ale art. 11 alin. (1) din Constituţie. Astfel, prevederile art. unic pct. 2-3 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 11 alin. (1) din Constituţie. La art. unic, pct. 2 al legii supuse controlului de constituţionalitate se modifică alin. (3) al art. 87 din Legea nr. 161/2003, în sensul introducerii posibilităţii pentru primarii şi viceprimarii, precum şi pentru primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti de a exercita funcţii în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă cu atribuţiile exercitate ca primari sau viceprimari, primar general sau viceprimari ai municipiului Bucureşti. Totodată, la art. unic, pct. 3 al legii supuse controlului de constituţionalitate se completează art. 88 din Legea nr. 161/2003, cu un nou alineat, alin. (3), ce instituie posibilitatea pentru consilierii locali/judeţeni de a exercita funcţii în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă cu atribuţiile exercitate în calitate de consilieri locali sau consilieri judeţeni, potrivit legii.

”În ceea ce priveşte incompatibilităţile stabilite prin Legea nr. 161/2003, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a statuat că acestea au rolul de a asigura îndeplinirea cu neutralitate a mandatului de către persoane care exercită o funcţie publică de autoritate, în deplină concordanţă cu principiile imparţialităţii, integrităţii şi transparenţei. Incompatibilităţile nu constituie o restrângere a exerciţiului unor drepturi şi libertăţi, ci o garanţie de natură să confere o autoritate morală de necontestat persoanelor care exercită anumite mandate (Decizia nr. 304/2013). În ceea ce priveşte aleşii locali, regimul incompatibilităţilor a fost supus în mai multe rânduri controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 225/2011 Curtea Constituţională a statuat că incompatibilitatea stabilită prin dispoziţiile legale criticate reprezintă o măsură necesară pentru asigurarea transparenţei în exercitarea funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, precum şi pentru prevenirea şi combaterea corupţiei, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparţialitate a funcţiilor publice. De asemenea, prin Decizia nr. 1484/2011 şi, respectiv prin Decizia nr. 396/2013, Curtea a statuat că instituirea unei astfel de reglementări este impusă de necesitatea asigurării îndeplinirii cu obiectivitate de către persoanele care exercită o demnitate publică sau o funcţie publică de autoritate a atribuţiilor ce le revin potrivit Constituţiei, în deplină concordanţă cu principiile imparţialităţii, integrităţii, transparenţei deciziei şi supremaţiei interesului public”, mai susţine şeful statului.

Totodată, arată preşedintele Iohannis în sesizare, prin Decizia nr. 739/2014 şi prin Decizia nr. 683/2015 instanţa constituţională a reţinut că ,,nu se poate îndeplini o funcţie publică ce obligă la transparenţa modului de utilizare şi administrare a fondurilor publice, dacă, în acelaşi timp, o persoană este angrenată şi în mediul de afaceri, întrucât cumularea celor două funcţii ar putea duce la afectarea intereselor generale ale comunităţii şi a principiilor care stau la baza statului de drept, iar prin această incompatibilitate se instituie o garanţie a exercitării funcţiei publice în condiţii de imparţialitate şi transparenţă decizională, obiectiv ce urmăreşte protejarea interesului public constând în apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, iar prin Decizia nr. 93/2015 Curtea a mai subliniat că funcţiile publice care obligă la transparenţa modului de utilizare şi administrare a fondurilor publice sunt incompatibile cu funcţiile private, specifice mediului de afaceri, întrucât cumularea acestora ar putea duce la atingerea interesului public şi a încrederii cetăţenilor în autorităţile administraţiei publice.

”În ceea ce priveşte incompatibilitatea funcţiei de primar, viceprimar, primar general, viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte sau vicepreşedinte al consiliului judeţean cu anumite funcţii private, în jurisprudenţa constituţională s-a stabilit că aceasta nu este o condiţie de eligibilitate, iar înlăturarea ei depinde de voinţa celui ales, care poate opta pentru una dintre cele două calităţi incompatibile. Astfel, prin Decizia nr. 739/2014 şi Decizia nr. 640/2016, Curtea a mai stabilit că nu se poate îndeplini o funcţie publică care obligă la transparenţa modului de utilizare şi administrare a fondurilor publice, dacă, în acelaşi timp, o persoană este angrenată şi în mediul de afaceri, întrucât cumularea celor două funcţii ar putea duce la afectarea intereselor generale ale comunităţii şi a principiilor care stau la baza statului de drept. Aşadar, scopul Legii nr. 161/2003, care instituie anumite incompatibilităţi pentru funcţii şi demnităţi publice, este acela de a asigura imparţialitatea, protejarea interesului social şi evitarea conflictului de interese în exercitarea acestora. Astfel, se poate susţine că prin eliminarea unor cazuri de incompatibilitate este înlăturată o garanţie a exercitării funcţiei publice cu imparţialitate şi departe de interese care ar putea să împiedice realizarea sa exclusiv în interes public. Prin diminuarea standardelor de integritate şi ignorarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, Legea pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei contravine art. l alin. (3) din Constituţie”, mai menţionează şeful statului.

Mai mult, susţine preşedintele Iohannis, în vederea combaterii fenomenului corupţiei, România a ratificat, prin Legea nr. 365/2004, Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, adoptată la New York la 31 octombrie 2003, care prevede că fiecare stat parte elaborează şi aplică sau are în vedere, conform principiilor fundamentale ale sistemului său juridic, politici de prevenire a corupţiei eficiente şi coordonate care favorizează participarea societăţii şi care reflectă principiile de stat de drept, buna gestiune a problemelor politice şi bunurile publice, de integritate, transparenţă şi responsabilitate (art. 5 paragraful 1). Astfel, „fiecare stat parte trebuie să încurajeze în mod special integritatea, cinstea şi răspunderea agenţilor publici, conform principiilor fundamentale ale sistemului său juridic, sens în care va aplica, în cadrul propriilor sisteme instituţionale şi juridice, coduri sau norme de conduită pentru exercitarea corectă, onorabilă şi corespunzătoare a funcţiilor publice” (art. 8 paragrafele 1 şi 2).

”Dând eficienţă dispoziţiilor Convenţiei, prin Decizia nr. 536/2016, Curtea a reţinut că exceptarea anumitor categorii de persoane care deţin o funcţie publică de la anumite standarde de integritate poate reprezenta o încălcare a unor obligaţii asumate prin tratate internaţionale care constituie garanţii pentru protecţia drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, ca element al statului de drept. Totodată, sintagma utilizată în cuprinsul art. 87 alin. (3) şi art. 88 alin. (3), „în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă cu atribuţiile exercitate” ca primari sau viceprimari, primar general sau viceprimari ai municipiului Bucureşti, consilieri locali sau consilieri judeţeni, are o natură generică, nu este clară şi previzibilă, poate conduce la interpretări diferite şi chiar practici diferite la nivelul administraţiei publice locale, fiind dificil de identificat care anume ar putea fi, în fiecare caz în parte, acele alte domenii de activitate care nu sunt în legătură directă cu atribuţiile exercitate, ceea ce contravine art. 1 alin. (5) din Constituţie”, precizează Iohannis.

Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, se specifică în sesizarea preşedintelui Klaus Iohannis, legea trebuie să întrunească cele trei cerinţe de calitate care rezultă din art. 1 alin. (5) din Constituţie, respectiv: claritatea, precizia şi previzibilitatea. Curtea a statuat că respectarea legilor este obligatorie, însă nu se poate pretinde unui subiect de drept să respecte o lege care nu este clară, precisă şi previzibilă, întrucât acesta nu îşi poate adapta conduita în funcţie de ipoteza normativă a legii. De aceea, una dintre cerinţele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative. Aşadar, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, respectiv să fie clar, precis şi previzibil (în acest sens, cu titlu exemplificativ invocăm Decizia nr. 1/2014 – par. 223-225, Decizia nr. 363/2015 – par. 16-20, Decizia nr. 603/2015 – par. 20-23, precum şi Decizia nr. 405/2016 – par. 45,46 şi par. 55). Prin urmare, legiuitorului îi revine obligaţia ca, în actul de legiferare, indiferent de domeniul în care îşi exercită această competenţă constituţională, să dea dovadă de o atenţie sporită în respectarea principiului clarităţii şi previzibilităţii legii. Curtea a stabilit că cerinţa de claritate a legii vizează caracterul neechivoc al obiectului reglementării, cea de precizie se referă la exactitatea soluţiei legislative alese şi a limbajului folosit, în timp ce previzibilitatea legii priveşte scopul şi consecinţele pe care le antrenează (Decizia nr. 183/2014 – par. 23).

Şeful statuluui mai apreciză că prevederile art. unic pct. 4-5 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei - contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie

La art. unic, pct. 4 din legea criticată se completează art. 91 din Legea nr. 161/2003 cu un nou alineat, alin. (11). Astfel, „ starea de incompatibilitate durează până la data încetării de drept a mandatului în care alesul local a exercitat o funcţie sau o calitate incompatibilă cu aceasta sau până la data la care a încetat funcţia sau calitatea care a determinat starea de incompatibilitate”. La art. unic, pct. 5 se introduce în Legea nr. 161/2003 un nou articol, art. 1161 ce prevede că „faptele săvârşite de persoanele aflate în exercitarea demnităţilor publice sau funcţiilor publice ce determină existenţa conflictului de interese sau a stării de incompatibilitate se prescriu în termen de 3 ani de la data săvârşirii lor, în conformitate cu art. 2517 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare”.

”Situaţiile de incompatibilitate pentru aleşii locali sunt reglementate în cuprinsul art. 87-90 din Legea nr. 161/2003, iar în cuprinsul art. 91 sunt reglementate momentele în care acestea pot interveni, respectiv: numai după validarea mandatului potrivit art. 91 alin. (l), teza I; în cazul prevăzut la art. 88 alin. (2) numai după validarea celui de-al doilea mandat, respectiv după numirea sau angajarea alesului local, ulterior validării mandatului, într-o funcţie incompatibilă cu cea de ales local potrivit art. 91 alin. (1), teza a II-a); în cazul prevăzut la art. 89, respectiv în situaţia în care alesul local are şi calitatea de acţionar semnificativ la o societate comercială înfiinţată de consiliul local, respectiv de consiliul judeţean, incompatibilitatea cu calitatea de ales local intervine la data la care alesul local, soţul sau ruda de gradul I a acestuia devin acţionari, potrivit art. 91 alin. (2). Faţă de aceste dispoziţii, norma nou introdusă la art. unic, pct. 4 al legii criticate este lipsită de logică normativă, iar dispoziţia de la pct. 5 creează un paralelism legislativ, incompatibil cu cerinţele impuse de prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie. Astfel, în oricare dintre ipotezele normative expuse anterior, starea de incompatibilitate este sancţionabilă în baza Legii nr. 176/2010, care reprezintă sediul materiei pentru procedura de evaluare specifică a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor. Potrivit art. 11 alin. (l) din Legea nr. 176/2010, „activitatea de evaluare a declaraţiei de avere, a datelor şi a informaţiilor privind averea existentă, precum şi a modificărilor patrimoniale intervenite existente în perioada exercitării funcţiilor ori demnităţilor publice, precum şi cea de evaluare a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor se efectuează atât pe durata exercitării funcţiilor ori demnităţilor publice, cât şi în decursul a 3 ani după încetarea acestora”. În temeiul alin. (2) al aceluiaşi articol, „activitatea ce se efectuează pe durata prevăzută la alin. (1) constă în evaluarea declaraţiei de avere, a datelor şi a informaţiilor privind averea existentă, precum şi a modificărilor patrimoniale intervenite, a conflictelor de interese sau a incompatibilităţilor, exclusiv pentru perioada exercitării funcţiilor sau demnităţilor publice”. Reglementarea preconizată prin introducerea art. 1161 în Legea nr. 161/2003 conduce la imposibilitatea Agenţiei Naţionale de Integritate - instituţie cu competenţă unică în materie, urmată de confirmarea/infirmarea instanţelor de judecată - să mai evalueze şi să sancţioneze nerespectarea regimului juridic al incompatibilităţilor şi al conflictelor de interese”, se menţionează în sesizarea trimisă CCR.

Şeful statului mai apreciază că, în acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale, scopul iniţial urmărit de către legiuitor - respectiv acela de a asigura integritatea mandatului aleşilor locali, inclusiv prin înlăturarea tuturor celor care dovedesc dispreţ faţă de lege şi valorile comunităţii - este puternic afectat prin modificarea legislativă preconizată, care lipseşte de eficienţă lupta împotriva corupţiei la nivelul administraţiei locale, precum şi cadrul legislativ în materie de integritate. Preşedintele afirmă că, astfel, se creează un paralelism legislativ cu reglementarea existentă în cuprinsul Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative (art. 11), ceea ce este de natură să conducă la constatarea încălcării art. 1 alin. (5) din Constituţia României, în componenta sa de calitate a legii.

Totodată, prin stabilirea momentului de la care începe să curgă termenul de prescripţie de 3 ani, respectiv „de la data săvârşirii” faptelor ce determină existenţa conflictului de interese sau a stării de incompatibilitate, în conformitate cu art. 2517 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, norma este impredictibilă sub cel puţin două aspecte, ceea ce contravine art. 1 alin. (5) din legea fundamentală, în componenta privind calitatea normei.

”În considerarea argumentelor expuse, vă solicit să admiteţi sesizarea de neconstituţionalitate şi să constataţi că Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei este neconstituţională”, se arată în finalul documentului.

Camera Deputaţilor a adoptat, pe 16 mai 2018, în calitate de for decizional, cu 196 voturi "pentru", 59 "împotrivă" şi patru abţineri, proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.