Iohannis a depus jurământul în Parlament: "Voi fi preşedintele tuturor românilor. Nu există altă cale pentru România decât aceea a unei ţări eliberate de corupţie". Iohannis a primit Colanul de aur al Ordinului

UPDATE 13:20 Preşedintele Klaus Iohannis a primit Colanul de aur al Ordinului

Klaus Iohannis a primit, duminică, de la Traian Băsescu, în cadrul ceremoniei de la Palatul Cotroceni, Colanul de aur al Ordinului Steaua României, după care cei doi, împreună cu soţiile, au ciocnit un pahar de şampanie cu foştii şi viitorii consilieri prezidenţiali.

După ce a fost întâmpinat de garda de onoare, Klaus şi Carmen Iohannis au fost întâmpinaţi în Palatul Cotroceni de Traian şi Maria Băsescu.

Cei patru au intrat Sala Unirii, unde s-a intonat imnul naţionmal al României.

După intonarea imnului, Traian Băsescu i-a înmânat preşedintelui Iohannis Colanul de aur al Ordinului.

Apoi, cei doi, împreună cu soţiile, au ciocnit un pahar de şampanie cu foştii şi viitorii consilieri prezidenţiali.

UPDATE 13:05 Iohannis a ajuns la Palatul Cotroceni

Preşedintele Klaus Iohannis a ajuns, duminică, la Palatul Cotroceni, unde a fost întâmpinat garda de onoare.

UPDATE 12:15  Iohannis susţine primul discurs în calitate de preşedinte al României

- Stau aici, în faţa dumneavoastră, conştient de miza acestui moment pentru viitorul României. Sunt recunoscător şi onorat de încrederea pe care cetăţenii României mi-au acordat-o cea de a fi preşedintele lor şi îi asigur că voi fi preşedintele tuturor românilor

- Sunt profund mişcat de dragostea de ţară care a stat în spatele participării la vot, de aspiraţia spre libertate şi proprietate a românilor

- Vă mulţumesc vouă, tuturor concetăţenilor mei, pentru că aţi arătat lumii întregi adevărata faţă a României. La 25 de ani după căderea comunismului aţi făcut încă o dată să triumfe democraţia şi participarea

- România lucrului bine făcut este angajamentul luat şi cu care pornesc pe acest drum.

- Este nevoie de înţelegerea clară la nivelul întregii clase politice: nu există altă cale pentru România decât aceea a unei ţări eliberate de corupţie

- Vreau ca la final de mandat oamenii să vadă că am făcut legi durabile, instituţii solide. Trebuie să ne apucăm de treabă. Lucrurile nu se vor întâmpla peste noapte. La fiecare etapă vom avea de înfruntat capcane.

- Mă bucur să constat că există deschiderea pentru a începe discuţiile pentru revizurea Constituţiei.

-  Cu toţii ne dorim o transformare profundă a României în ansamblul său. Schimbările de legislaţie sunt doar un pas. Trebuie schimbate şi mentalităţi. Vreau o Românie în care nu e timp de spectacol.  Îmi doresc o naţiune puternică.

UPDATE 12.13. Patriarhul Daniel susţine un discurs în faţa Parlamentului

UPDATE 12:10 Iohannis a depus jurământul de învestitură în funcţia de preşedinte al României

Înainte de depunerea jurământului, preşedintele Curţii Constituţionale, Augustin Zegrean, a prezentat Hotărârea privind validarea alegerii preşedintelui României, în conformitate cu prevederile Legii privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi ale Regulamentului şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului.

UPDATE 12.00 - Sedinţa comună solemnă a Senatului şi Camerei Deputaţilor a început cu intonarea imnului

Sedinţa comună solemnă a Senatului şi Camerei Deputaţilor dedicată ceremoniei de învestire a lui Klaus Iohannis în funcţia de preşedinte al României a început, cu intonarea imnului naţional, preşedintele ales urmând să depună jurământul.

Iohannis a venit la sala de plen însoţit de preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu.

Klaus Iohannis a fost întâmpinat cu aplauze la intrararea în sală.

Şedinţa a fost deschisă de preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea.

În timpul intonării imnuului naţional, Klaus Iohannis a ţinut mâna în dreptul inimii.

La ceremonie asistă numeroşi invitaţi, între care foştii preşedinţi Ion Iliescu şi Emil Constantinescu, patriarhul Daniel, arhiepiscopul romano-catolic de Bucureşti Ioan Robu, principele Radu.

Citeşte şi: BIOGRAFIE: Klaus Iohannis, preşedintele ”altfel” pentru România, care conceptualizează ”relaxarea activă”

Citeşte şi: ANALIZĂ: Atribuţiile preşedintelui - mediator pe plan intern, imaginea României în exterior

Discursul complet al preşedintelui Klaus Iohannis

„Domnule preşedintele al Senatului României,
Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,
Domnule prim-ministru,
Domnule preşedinte Ion Iliescu,
Domnule preşedinte Emil Constantinescu,
Prea Fericirea Voastră,
Înalt Prea Sfinţia Voastră,
Stimati reprezentanti ai cultelor,
Alteţa Voastră Regală,
Stimaţi membri ai Parlamentului României,
Doamnelor şi domnilor miniştri,
Excelenţa Voastră, Domnule Decan al Corpului Diplomatic,
Excelentele Voastre, Doamnelor si Domnilor Ambasadori,
Domnule preşedinte al Curţii Constituţionale,
Doamnelor şi domnilor judecători ai Curţii Constituţionale,
Doamnelor si domnilor Magistraţi,
Domnule Avocat al Poporului,
Excelenţele Voastre, 
Stimaţi cetăţeni, dragi compatrioţi,

Stau aici în faţa dumneavoastră, astăzi, conştient de miza acestui moment pentru viitorul României. 

Sunt recunoscător şi onorat de încrederea pe care cetăţenii României mi-au acordat-o, aceea de a fi Preşedintele lor. Şi îi asigur că voi fi Preşedintele tuturor românilor. Sunt profund mişcat de dragostea de ţară care a stat în spatele participării la vot, de aspiraţia spre libertate şi prosperitate a românilor. 

Vă mulţumesc vouă, tuturor concetăţenilor mei, pentru că aţi arătat lumii întregi adevărata faţă a României. La 25 de ani după căderea comunismului aţi făcut încă o dată să triumfe democraţia şi participarea. 

Se vorbeşte foarte mult în aceste zile despre aşteptări. Despre speranţele pe care românii şi le pun în viitor, despre semnalul dat de votul din 16 noiembrie. Şi după valul de entuziasm o îndoială din trecut pare a-şi face loc încet pentru unii. Dar dacă aşteptările mari duc la dezamăgiri? Eu vreau să dărâmăm şi această îndoială, aşa cum am dărâmat şi altele. Şi le spun românilor clar: aşteptările mari pot duce la rezultate mari. Şi vor duce. Pentru că aşteptări mari înseamnă mai multă responsabilitate, mai mult efort, mai multă seriozitate şi mai multă muncă. Din partea tuturor. Iar eu voi fi primul. Momentul în care clasa politică începe să se ridice la înălţimea aşteptărilor nu poate întârzia mult. Şi nu frica de dezamăgire trebuie să mişte oamenii politici, ci faptul că România se schimbă. Că o naţiune de cetăţeni cu aspiraţii, idealuri şi valori nu va mai accepta să fie reprezentată decât de o clasă politică pe măsură. 

Doamnelor şi domnilor,
România lucrului bine făcut este angajamentul pe care mi l-am luat în faţa oamenilor şi cu care pornesc pe acest drum. Îmi propun ca la sfârşitul mandatului meu de Preşedinte, România să fie spaţiul unei alte stări de spirit, al unui alt climat social, în care să îşi găsească în sfârşit loc stabilitatea, aprecierea valorii şi calmul. Nu calmul aparent dat de absenţa dezbaterii, nu calmul în spatele căruia se ascunde resemnarea. Ci calmul dat de libertatea de a alege, pentru că există opţiuni, de încrederea că prosperitatea vine când fiecare îşi face treaba şi de convingerea că împreună suntem puternici. O Românie în care stabilitatea, calmul şi aprecierea valorii devin reperele normalităţii va fi fără îndoială una atractivă pentru investiţii. Locurile de muncă şi prosperitatea, pe care toţi românii ni le dorim, nu au cum să apară decât într-un asemenea climat. 

România nu are voie să rămână ţara proiectelor mereu începute şi niciodată terminate, de la Constituţie la autostrăzi, ţara vorbelor frumoase şi faptelor puţine, ţara care face legi pentru prezent nu pentru viitor, pentru interese particulare nu pentru binele comun. România nu poate să rămână ţara aşteptărilor mari şi rezultatelor mici, ţara timpului irosit şi oportunităţilor ratate. Şi nu va rămâne. Vreau ca la sfârşitul mandatului meu oamenii să vadă că în România proiectele se duc la bun sfârşit, că am construit instituţii solide, că am făcut legi şi reguli durabile. Vreau ca la sfârşitul mandatului meu să avem satisfacţia de a fi a valorificat fiecare şansă şi de a fi lăsat în urmă o Românie mai puternică şi mai unită. Dar pentru asta trebuie să ne apucăm de treabă. Lucrurile nu se vor întâmpla nice peste noapte şi nici de la sine. La fiecare etapă vom avem de înfruntat provocări şi capcane. Iar rezistenţa la schimbare şi teama de nou, care adesea sunt cele mai mari în interiorul sistemului, nu trebuie subestimate. Dar le vom depăşi pe toate dacă avem mereu în minte ce ne-am angajat să construim. 

Doamnelor şi domnilor,
Primul pas în acest proces este reconstrucţia instituţiilor politice, chemate să reprezinte cetăţenii şi să exercite puterea la toate nivelurile. Anul 2015 trebuie să fie dedicat reformării acestora şi construirii unui edificiu statal durabil. Pentru 50, nu pentru 5 ani. Şi mă adresez aici în primul rând reprezentanţilor partidelor politice. Mă bucur să constat că există deschiderea pe care am cerut-o pentru a începe discuţiile cu privire la: 
• revizuirea Constituţiei şi modernizarea ei, 
• schimbarea legislaţiei electorale – alegerea Parlamentului inclusiv reducerea numărului de parlamentari, alegerea autorităţilor locale, votul prin corespondenţă şi votul electronic,
• schimbarea legislaţiei partidelor politice – incluzând aici finanţarea lor şi a campaniilor electorale.

Marea capcană în reforma instituţiilor politice este să o gândim pentru noi astăzi. Absenţa abordării pe termen lung este la fel de păguboasă ca şi absenţa schimbării. Înţeleg raţiunile politice, înţeleg mecanismele din interiorul partidelor. Dar vă rog, pe cei din partide, să înţelegeţi în egală măsură că nu mai putem lua decizii conjuncturale. Că reconstrucţia instituţiilor politice nu poate porni de la calcule de partid, de la interese particulare, de la distribuiri de funcţii şi nici de la strategii pentru următoarele alegeri. Sper că avem cu toţii înţelepciunea de a nu repeta erorile din trecut. Dacă există cu adevărat voinţă politică şi nu doar declaraţii de intenţie, atunci vom lua decizii care conduc la o construcţie durabilă, dincolo de interese partizane şi de moment. 

În domeniul statului de drept şi independenţei justiţiei, precum şi al luptei anticorupţie, paşii făcuţi până acum trebuie cu necesitate continuaţi. Garantarea lor şi acţiunea în spiritul lor trebuie să devină normalitate în România. Preşedintele are un rol important în acest sens, pe care desigur îl voi asuma. Dar este nevoie de înţelegerea clară, la nivelul întregii clase politice, a unui principiu: nu există altă cale pentru România decât aceea a unei ţări eliberate de corupţie. Mi-aş dori ca la sfârşitul mandatului meu, corupţia să nu mai figureze pe agenda publică, instituţiile să funcţioneze pentru cetăţeni, iar oamenii politici să fi înţeles în mod definitiv că se află în serviciul public, şi nu pentru interese personale sau de grup. 

Doamnelor şi domnilor,
Un al doilea capitol esenţial pe care îl avem de reconstruit este acela al marilor sisteme publice. Şi nu doar atât. Va trebui să ne uităm în perspectivă şi să ne întrebăm cum facem ca ele să funcţioneze nu doar acum, ci peste una sau două generaţii. Cu toţii spunem de ani de zile: educaţia este o prioritate. Vrem reforma sistemului sanitar. Vrem un sistem de pensii care să asigure o viaţă decentă. Deşi toţi afirmăm că ni le dorim, totuşi, de ce nu le avem? Cum se face că, deşi le stabilim ca priorităţi, educaţia şi sănătatea sunt primele care suportă consecinţele crizelor, circumstanţelor şi calculelor politice? Sunt întrebări cu răspunsuri cunoscute. Dacă azi închidem un capitol de 25 de ani şi asumăm un nou început, atunci e momentul să ne raportăm altfel şi la marile sisteme publice. Cum construim un sistem de educaţie performant şi competitiv? Cum arată un sistem de sănătate corect şi eficient? Cum facem ca România să poată plăti pensii decente pe termen lung?
Cum răspundem la problema demografică? Cu aceste teme va trebui să ne aşezăm la masa dialogului şi în jurul lor să construim consens. În cel mai scurt timp voi chema la consultări partidele politice pentru a decide împreună pe trei chestiuni fundamentale: 
• ce obiective de ţară ne asumăm la aceste capitole, 
• o modalitate de lucru şi de dialog permanent 
• şi un calendar cu etape şi acţiuni, pentru a trece de la vorbe la fapte.

Guvernele nu vor găsi niciodată suficienţi bani pentru educaţie şi sănătate, nu vor avea niciodată curajul unor schimbări de substanţă, chiar al unor regândiri de sistem, dacă nu vor şti încotro merg şi unde vor să ajungă. Marile transformări nu se fac aşteptând condiţiile sociale, economice şi politice perfecte. Ci asumând o viziune şi lucrând necontenit, cu responsabilitate şi determinare, pentru a o împlini. Când vom face acest lucru, românii nu-şi vor mai căuta viitorul dincolo de graniţele ţării, iar cei plecaţi vor dori să se întoarcă. Şi chiar dacă reconstrucţia nu e încă gata, vor dori să contribuie la ea. Pentru că în acel moment România va fi o ţară în care politicienii respectă cetăţenii, o ţară care ştie ce vrea şi încotro se îndreaptă. 

Doamnelor şi domnilor,
Dacă în planul politicii interne avem de reconstruit instituţii şi sisteme, în planul politicii externe şi de securitate, România îşi reconfirmă opţiunile şi îşi asumă roluri noi. Clasa politică din România are multe defecte, dar are un merit important: acela de a fi asumat împreună o opţiune clară şi ireversibilă în ceea ce priveşte politica externă. Acela de a fi asigurat României securitatea naţională. Cei trei piloni ai politicii noastre externe sunt Parteneriatul Strategic cu Statele Unite ale Americii, apartenenţa la NATO şi la Uniunea Europeană. Cuvintele cheie în ceea ce priveşte politica noastră externă sunt continuitate şi predictibilitate. Liniile strategice în care statul român este angajat vor fi urmate în timpul mandatului meu de Preşedinte. Doresc să facem chiar mai mult. Să aprofundăm Parteneriatul Strategic cu Statele Unite nu doar în zona militară, ci şi în zona schimburilor economice şi culturale. Iar în ceea ce priveşte calitatea noastră de membru al NATO, vreau să spun un lucru foarte clar. Nu putem fi doar beneficiarii unui sistem de securitate, ci trebuie să asumăm şi rolul de furnizori de securitate. Am spus limpede că este nevoie de o creştere a bugetului Apărării, până la cel puţin 2% din PIB. Vă propun dumneavoastră, tuturor partidelor parlamentare, să avem un consens pe această temă, inclusiv pentru menţirea acestui nivel de buget pe termen lung. Dacă este nevoie voi merge şi voi discuta cu partenerii noştri europeni acest proiect absolut necesar în actualul context geopolitic. Îmi propun ca în primele 6 luni ale mandatului, conform atribuţiilor mele constituţionale, să prezint Strategia Naţională de Apărare a României.

Nu în ultimul rând, avem de gândit împreună, putere şi opoziţie, asupra rolului nostru în Uniunea Europeană. Îmi doresc o voce mai puternică a României în concertul european, un profil mai solid, o contribuţie mai mare la ceea ce înseamnă construcţia Europei unite. 

Doamnelor şi domnilor,
Cred că salutăm cu toţii rezultatele alegerilor din Republica Moldova, rezultate care au reafirmat o opţiune clară a majorităţii pentru un parcurs european. Pe noi acest rezultat ne obligă ca în următorii ani să fim sprijinul cel mai important al fraţilor noştri de peste Prut, pentru ca obiectivele lor de integrare europeană să se transforme din deziderate în realitate. Vă propun dumneavoastră, partidelor parlamentare, dar şi tuturor actorilor sociali, mediului academic, să organizăm un consens naţional în jurul acestui obiectiv. Aici nu e vorba doar de declaraţii, ci mai ales de formule de acţiune concrete, prin care sprijinul nostru faţă de integrarea europeană a Republicii Moldova să fie efectiv şi eficient.


Stimaţi invitaţi, 
Doamnelor şi domnilor,
Dragi români,

Cu toţii ne dorim o transformare profundă a societăţii în care trăim, a României în ansamblul său. 
Schimbările de legislaţie sunt doar un pas. Ele vor trebui însoţite de o schimbare de mentalităţi, practici şi mod de lucru. Îmi doresc o Românie scoasă din sfera senzaţionalului devenit cotidian. O Românie în care nu e timp de spectacol, pentru că şi puterea şi opoziţia lucrează, şi Preşedintele şi Guvernul şi Parlamentul lucrează, fiecare cu atribuţiile sale şi din poziţia sa. Una din practicile pe care ar trebui să le lăsăm în trecut, acum, la încheierea acestei etape istorice, sunt declaraţiile de complezenţă. Ele ştirbesc încrederea şi nu folosesc la nimic. Lucrul bine făcut înseamnă că vom construi consens, dar consens nu doar în declaraţii, ci în acţiune, cu rezultate măsurabile. 

Înseamnă că periodic avem datoria de a veni în faţa românilor, de a comunica onest şi responsabil ce etape am parcurs, în ce stadiu suntem, cât am făcut din ce ne-am angajat şi ce urmează mai departe. Aşa voi proceda eu în calitate de Preşedinte.

Mai presus de toate, însă, îmi doresc o naţiune puternică. Naţiunea română este mai mare decât suma intereselor, ambiţiilor şi chiar reuşitelor individuale. Nu suntem doar un grup de oameni pe care îi leagă o comuniune de tradiţii, limbă, istorie şi spaţiu. Suntem o singură naţiune cu valori şi mai ales obiective. O naţiune de cetăţeni, care ştie ce vrea în Europa, în lume, şi mai ales care ştie ce vrea pentru sine. Este o onoare pentru mine să fiu Preşedintele acestei naţiuni. Vreau ca pentru fiecare român să fie în mod autentic o onoare şi o mândrie că face parte din această naţiune. Trăim într-o lume în care vrem ca lucrurile să se mişte repede şi rezultatele să fie imediate, într-o lume în care să ceri cuiva încredere şi răbdare e o provocare. Iar să ai încredere şi răbdare e o provocare şi mai mare. Şi totuşi vi le cer. Nu pentru mine. Ci încredere şi răbdare unii cu alţii, între noi înşine şi cu noi înşine, ca naţiune. Pentru că doar cu ele putem face o construcţie durabilă. 

Îmi pun întreaga putere şi pricepere la dispoziţia poporului român. Ca peste 5 ani să putem spune că România este ţara care a uimit lumea, prin transformarea şi reconstrucţia ei. Vă mulţumesc!”