Ion Cristoiu: Bizareriile care sugerează că actuala Criză ascunde mult mai mult decât un simplu joc al orgoliilor

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că evoluţia scandalului din coaliţie, după demiterea intempestivă a ministrului Sănătăţii, Vlad Voiculescu, îi confirmă încă o dată că în spatele acestei lovituri este preşedintele Iohannis, care are ca scop transformarea guvernului de colaborare, format iniţial de PNL şi USRPLUS, într-un Guvern format în jurul PNL.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Criza din Coaliţia de Centru Dreapta, la o săptămînă de la declanşare, nu s-a încheiat luni seara, la şedinţa Coaliţiei. Şi asta pentru că ea pare a fi mult mai profundă decît un simplu joc al orgoliilor.

O scurtă retrospectivă a evoluţiei scandalului provocat de demiterea intempestivă, brutală şi fără menajamente a lui Vlad Voiculescu de la Ministerul Sănătăţii, ne semnalează o serie de fapte mai puţin întîlnite în cazul unei crize de asemenea proporţii, din interiorul unei Coaliţii. Indiscutabil într-o Coaliţie de Guvernare şi mai ales într-o Coaliţie cum e cea dintre PNL, USRPLUS şi UDMR, Coaliţie alcătuită în grabă, la presiunea lui Klaus Iohannis, apar tensiuni, conflicte, pot să apară şi momente de criză precum cel de acum.

Însă în cazul de faţă din start avem o deosebire fundamentală faţă de obişnuitele crize din Coaliţiile de guvernare postdecembriste chiar din declanşarea crizei.

Să luăm drept exemplu Criza din Coaliţia CDR-PD-UDMR din timpul Regimului Constantinescu. Această criză s-a declanşat abia la sfîrşitul lui 1997. Aşadar trecuse un an de guvernare Ciorbea (probabil că tensiuni existau dar ele nu s-au manifestat nici într-un caz la suprafaţă) fără scandaluri, cel puţin publice.

În cazul actualei Crize lucrurile stau net diferit.

Să reamintim că de la început, chiar de la negocierile pentru formarea guvernului, PNL a renunţat în mod surprinzător la toate ministerele care aduc bani, dar mai ales la ministerele care vor utiliza banii primiţi de la Uniunea Europeană, în timp ce USRPLUS, deşi cu un procentaj mai mic în alegeri, a luat potul cel mare. N-a trecut nici o săptămînă-două de la investire şi miniştrii USRPLUS au pornit o ofensivă electorală de proporţii, avînd drept ţintă PNL. Pentru prima dată în postdecembrism a apărut teza moştenirii dezastruoase, nu în legătură cu partidul care a trecut în Opoziţie, ci în legătură cu partidul care a rămas în Coaliţie. Ministrul Transporturilor, ministrul Fondurilor Europene, ministrul Sănătăţii au denunţat public moştenirea dezastruoasă lăsată de miniştrii PNL. Care miniştrii le erau colegi de Guvernare.

Spre deosebire de criza dintre CDR şi PD, acest divorţ public a apărut la doar 3 luni de la investire, în timp ce celălalt divorţ a apărut la un an. În cazul PD, CDR, UDMR, Coaliţia din 1996, formaţiunea care a declanşat această criză a fost Partidul Democrat. PD l-a mandatat pe Traian Băsescu, ministrul Transporturilor, să dea un interviu în care să-l atace pe premierul Victor Ciorbea. Fusese gîndită lovitura asta după un an în care PD acumulase multe supărări ţinute în secret. Reacţia CDR a fost destul de slabă şi, în general, axată pe o campanie de îndulcire a relaţiilor.

În cazul crizei din actuala Coaliţie ne surprinde de la început caracterul ostentativ, brutal, dinadins făcut brutal, al demiterii lui Vlad Voiculescu.

Vlad Voiculescu nu era un terorist care luase ostatici. Dacă el ar fi avut ostatici pe toţi funcţionarii din ministerul Sănătăţii era normal ca să fie o acţiune de înlăturare a lui de către trupele de Comando, neaşteptată, fulgerătoare.

Demiterea lui a fost fulgerătoare ca şi cum cineva s-ar fi temut de reacţia lui Vlad Voiculescu şi mai ales a USRPLUS. Nu numai că partenerul de guvernare n-a fost anunţat, dar după aia premierul n-a catadicsit să explice fie public, fie într-o întîlnire cu USRPLUS, de ce a fost demis Vlad Voiculescu. Pare tot mai limpede că a fost o acţiune din partea lui Klaus Iohannis, pentru că el este în spatele loviturii, provocatoare. O acţiune menită să îi pună cu spatele la zid pe cei de la USRPLUS, acel gen de acţiune în care îl obligi pe celălalt să divorţeze. Dacă nu face asta, e de rîsul mahalalei. După anunţul privind renunţarea la sprijinul dat lui Florin Cîţu din partea USRPLUS, dinspre Florin Cîţu, dinspre PNL n-am sesizat un moment de atenuare sau moment de semn de împăcare. Presupunînd că demiterea a vizat doar înlăturarea lui Vlad Voiculescu, ar fi fost normal ca PNL să lase USRPLUS posibilitatea de a ceda. Se creau astfel condiţiile ca USRPLUS să cedeze păstrînd aparenţele unei victorii. PNL, dimpotrivă, în această săptămînă s-a străduit din răsputeri să nu dea USRPLUS posibilitatea unei ieşiri cu faţa curată din Scandal:

1) Florin Cîţu a refuzat în mod ostentativ să explice partenerului de guvernare de ce l-a demis pe Vlad Voiculescu.

2) Florin Cîţu a anunţat că nu va accepta în veci propunerea USRPLUS privind un acord scris prin care premierul să obţină acceptul partidului din care face parte ministrul înainte de a-l demite pe acesta.

3) Ludovic Orban care, ca şef de partid al Coaliţiei putea să fie poliţistul bun, să zicem, a pus gaz pe foc declarînd că cei de la USRPLUS trebuie să dea în scris că un ministru de-al lor nu-l va ataca pe premier.

O asemenea condiţie e aberantă nu numai într-un Guvern de Coaliţie, dar chiar şi într-un Guvern pur şi simplu.

Premierul nu este ales de popor, nu este Nicolae Ceauşescu, nu este Moise ales de Dumnezeu, ca să nu poată fi contrazis. Este un primus inter pares, cum am spus eu, şi el poate fi criticat chiar şi de miniştrii PNL. Nu văd cum i s-ar ştirbi gloria sugătorului de cuvinte care este Florin Cîţu o bombăneală din partea unui ministru.

Însă aceste fapte, petrecute după declanşarea crizei, confirmă ipoteza că demiterea a fost o acţiune nu atît de înlăturare a lui Vlad Voiculescu, cît una mai amplă, indiscutabil cu sprijinul Camarilei de generali de la Cotroceni, al Sistemului instituţiilor de forţă pentru a regla o dată pentru totdeauna relaţia din interiorul Coaliţiei.

Mai precis pentru a schimba natura Guvernului. Din Guvern de colaborare dintre PNL şi USRPLUS, cum s-a format iniţial, în Guvern format în jurul PNL, cum şi-au dorit liderii PNL. Operaţiunea, pusă la cale de Klaus Iohannis, a avut drept cauză ceea ce s-a considerat în decembrie 2020 o cedare temporară în faţa USRPLUS pentru ca Guvernul să fie format cît mai repede.

Repet ce-am scris într-un alt comentariu:

După părerea mea, avem de-a face cu două planuri:

Planul A şi Planul B.

Repet, nu ale lui Florin Cîţu, nu ale lui Ludovic Orban, ci ale lui Klaus Iohannis pentru că el este autorul acestei lovituri de guvern.

Planul A, care constă în umilirea, călcarea în picioare a celor de la USRPLUS în ipoteza că ei rămîn în Coaliţie. Dacă rămîn în Coaliţie şi nu trec în Opoziţie e ca şi cum n-ar mai fi la guvernare. Acest moment este un moment crucial în relaţia dintre două partide ca şi între doi parteneri, momentul în care unul dintre parteneri încearcă să capete puteri absolute asupra celuilalt.

Să-l trateze ca o cîrpă de şters pe jos.

Dacă USRPLUS, potrivit acestui plan rămîne, în ciuda acestor lovituri de bocanc în gură, atunci PNL va guverna practic singur. USRPLUS va fi o a cincea roată la căruţa guvernării.

Ca să nu mai spun că o renunţare a USRPLUS la campania dusă timp de o săptămînă fără a obţine nici o satisfacţie va duce la o scădere în sondaje.

Planul B ia în calcul plecarea USRPLUS de la guvernare. Se face un guvern minoritar, unul sprijinit – sigur, cu fandoselile de rigoare – de către PSD. Partidul Social Democrat va justifica sprijinul dat acestui guvern minoritar prin criza Pandemiei, prin responsabilitatea pe care trebuie să o aibă partidele, prin criza din Crimeea, prin criza planetară. Oricum cunoscutele bla-bla-uri ale politicienilor.

Sigur că unii se întreabă cum ar putea fi posibil un asemenea Guvern cu sprijinul PSD fără a scade în sondaje.

Da, PNL poate să scadă în sondaje. Dar să nu uităm însă că nu vom avea alegeri decît în 2024. Pînă în 2024 PNL speră că va cîştiga un capital electoral imens cu banii veniţi de la Uniunea Europeană, pe care îi vor folosi ei, cu renunţarea la restricţii.

Numai ipoteza unui Plan A şi Plan B, repet, asumat de către Cotroceni, adică de către sistemul instituţiilor de forţă în frunte cu SRI explică bizarerile din evoluţia a acestei crize.

Inclusiv bizareria, marea bizarerie că preşedintele Klaus Iohannis, cel care şi-a făcut din alcătuirea acestei Coaliţii un obiectiv de răsunet al celui de-al doilea mandat, a contribuit decisiv la Criza care riscă să ducă la destrămarea acestei Coaliţii”.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro