Ion Cristoiu: Convocarea premierului la Cotroceni: Un exerciţiu de otomanism în România secolului XXI

Jurnalistul şi publicistul Ion Cristoiu trece cu imaginaţia dincolo de uşile închise de la Cotroceni, unde preşedintele Iohannis şi premierul Orban au întâlniri de lucru, pentru a desluşi cum decurge o discuţie între cei doi demnitari şi ajunge la concluzia că dialogul este unul stăpân-slugă. Prezentăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro.

„Dacă nu ştiţi, vă spun eu. Ştirile urmează de-a lungul zilei parcursul urmat de Natură. Potrivit Poetului, Natura se trezeşte şi ea din somn, ca şi oamenii. Ştirile, aşadar se trezesc şi ele din somn, ca şi Natura. Numai că mai apropiate de oameni decît de Natură, ştirile se trezesc destul de tîrziu, după ce-şi beau cafeaua. Mai spre prînz ştirile prind viaţă pentru ca spre seară chiar să se zbenguie. Aşa se explică înviorarea redacţiilor miercuri, 3 iunie 2020, la 12.30, cînd pe ceea ce odinioară se numeau telexurile agenţiilor a apărut ştirea că Klaus Iohannis va avea o întîlnire cu premierul Ludovic Orban.

De fiecare dată cînd citesc o astfel de ştire îmi dau seama, nu fără invidie, ce înseamnă să fii preşedinte şi premier. De 30 de ani, de cînd activez în presa democratică, am fel de fel de întîlniri. Despre niciuna n-am dat un comunicat gen Ion Cristoiu va avea... o întîlnire cu XY. Şi chiar dacă printr-o rătăcire a minţii aş fi trimis redacţiilor un astfel de Comunicat nici o publicaţie n-ar fi făcut din el o ştire. Klaus Iohannis are la dispoziţie pentru a discuta cu Ludovic Orban telefonul zis şi guvernamental. Unu care aproape că vorbeşte în locul tău, atît de puţin efort cere ca să-l foloseşti. De ce o fi avînd nevoie Klaus Iohannis să-l cheme pe Ludovic Orban la o întîlnire la Cotroceni pentru a discuta o chestie? Şi dacă această chestie e mai complicată – precum absorbţia fondurilor europene şi legile justiţiei – de ce e nevoie ca despre întîlnire să ştie toată naţia? Nu s-ar putea întîlni cei doi şi fără să se trîmbiţeze asta în cele patru colţuri ale ţării? E o întrebare legitimă dacă ne gîndim că după fiecare astfel de întîlnire, cel care iese pentru a susţine o Declaraţie de presă e Preşedintele României. Miercuri, de exemplu, Klaus Iohannis, după ce ne-a dat bineţe, ne-a informat:

<Am avut o şedinţă de lucru cu Premierul Orban şi ne-am concentrat pe două teme extrem de importante: fondurile europene şi legile justiţiei.>

Nici Klaus Iohannis şi nici Ludovic Orban nu şi-au scris şi mai ales nu şi-au publicat memoriile. Prin urmare noi, muritorii de rînd, nu ştim cum se desfăşoară o şedinţă de lucru la Cotroceni a preşedintelui cu premierul. Ştim din Soleiman Magnificul cum intra juna din Harem în dormitorul Sultanului, dînd curs unei frămîntări de peste zi a Măritului Padişah gen Cu cine dracu să mă culc eu din cele o sută de tipe din Harem? Şi pentru că nu-şi mai amintea nici cum le cheamă, nici cum arată, preocupat cum era zi de zi cu expansiunea Imperiului Otoman, Sultanul îi zicea Marelui Eunuc Negru să-i aducă pe cine crede el c-ar corespunde stării sufleteşti a Măritului. Pregătită straşnic de echipa condusă de Marele Eunuc Negru, cel mai puternic om din Imperiul Otoman după Marel Vizir, aleasa intra în dormitor ţinînd capul plecat. Tiptil tiptil, fără a ridica o clipă privirile, ( nu de alta, dar la Soare te puteai uita, dar la dînsul, ba!) ea se apropia de Sultan şi apoi se prăbuşea în genunchi şi-i pupa poala halatului. Sultanul o ridica de jos ţinînd-o de bărbie. Nu pentru că o stima, ci pentru a vedea dacă o mai ţine minte de data trecută. Doamne fereşte să credem că Ludovic Orban urmează acelaşi parcurs cînd intră în biroul lui Klaus Iohannis! Păstrînd proporţiile, convocarea sa la Cotroceni aminteşte prin relaţia Stăpîn – Slugă admiterea junei de o noapte în patul Măritului Padişah. Apoi ce înseamnă o şedinţă de lucru a preşedintelui cu premierul? Klaus Iohannis dictează ca la şcoală şi premierul, stînd cît mai ghemuit pe scaun, să se vadă cît e de ascultător, notează în caiet spusele preşedintelui exclamînd din cînd în cînd Genial! Cum dracu de nu m-am gîndit? Aşa vom face Şeful? Astfel de întrebări ni le punem după fiecare şedinţă de lucru de la Cotroceni, pentru că – aşa cum a observat toată lumea – în declaraţia de presă de după întîlnire preşedintele nu suflă un cuvînt despre ce-a zis premierul în chestia abordată. Miercuri, de exemplu, deşi ne-a anunţat c-a avut o şedinţă de lucru cu premierul pe fondurile europene şi legile justiţiei, Klaus Iohannis a vorbit despre ce crede el în legătură cu cele două teme. Nici un cuvînt despre ce crede premierul. Nici un cuvînt despre vreo deosebire de păreri. De unde tragem concluzia că premierul n-a fost convocat la o şedinţă de lucru, ci la o şedinţă de instructaj. Preşedintele a dictat şi el, premierul, a notat.

Despre aceste întîlniri s-a spus că sînt în afara Constituţiei. Eu spun însă că sînt în afara României din acest secol. Par mai degrabă desprinse din Imperiul Otoman de pe vremea cînd nu începuse domnia Femeilor de tipul Kösem Mahpeyker Sultan. Sau ca să fim mai aproape de noi, din Rusia ţaristă, de pe vremea şerbiei. Întîlnirile sînt convocate de preşedinte nu pentru ca împreună cu premierul să se concentreze asupra unor teme, ci pentru a arăta naţiunii că premierul e faţă de el cam ceea ce era juna din harem faţă de Sultan. Premierul României are mult mai multe informaţii despre absorbţia fondurilor europene decît preşedintele, chiar dacă preşedintele beneficiază de informaţiile scrise ale lui Eduard Hellvig şi de cele susurate în ureche de Lucian Pahonţu. Ce poate să-i spună în plus premierului în această chestiune preşedintele? Nimic. Apoi cel care gestionează absorbţia fondurilor europene e premierul şi nu preşedintele. E limpede că şedinţele de lucru de la Cotroceni nu sînt altceva decît momente în care Klaus Iohannis încearcă deliciile ipostazei de Sultan al Românie democratice. Dacă n-ar fi aşa, şedinţele de lucru, admiţînd c-ar fi nevoie de aşa ceva, ar avea loc fără ca asta să se cucurigească în cele patru colţuri ale ţării.

Aşadar, la Cotroceni, au loc cel mult şedinţe de instructaj făcut de preşedinte cu premierul. Ele se reduc la consemnarea sîrguincioasă de către premier a măreţelor indicaţii date de preşedinte. Nu ştim însă ce face premierul cînd ajunge la Guvern, unde el şi nu preşedintele e Sultan. Pe cine cheamă la el pentru a putea încerca la rîndu-i plăcerea de a fi Stăpîn?”

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro