Ion Cristoiu: Criza din Coaliţie a fost infinit mai profundă decât – cum zice Klaus Iohannis – un simplu joc al orgoliilor

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că războiul declanşat de demiterea brutală a fostului ministru al Sănătăţii, Vlad Voiculescu, nu a fost un joc al orgoliilor, aşa cum a afirmat preşedintele Iohannis, o dovadă fiind actul adiţional la Acordul de Guvernare, pe care liderul USRPLUS, Dan Barna, l-a şi încălcat prin declaraţiile că Proiectul PNRR a fost returnat Guvernului român pentru a fi refăcut.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Depunerea jurămîntului la Cotroceni de către noul ministru al Sănătăţii, Ioana Mihăilă, i-a dat lui Klaus Iohannis prilejul de a medita niţel, cu voce tare, asupra Crizei din Coaliţia de Centru-Dreapta declanşată de acţiunea brutală, ostentativ brutală, de revocare de către premierul PNL, Florin Cîţu, a ministrului USRPLUS al Sănătăţii, Vlad Voiculescu:

<Munca în echipă rămîne condiţia esenţială pentru ca demersurile să poată conduce la rezultate pozitive. Acum nu este momentul intensificării disputelor sau a orgoliilor politice de nici o parte. Votul primit de la cetăţeni, cu doar cîteva luni în urmă, ne obligă pe toţi să acţionăm matur şi responsabil. În orice partid democratic, cu atît mai mult într-o coaliţie de guvernare, există diferenţe de viziuni şi dezbateri efervescente despre cum trebuie abordate temele naţionale mari. Acest lucru este nu doar firesc, ci este de dorit, pentru că doar prin confruntări de idei pot fi găsite cele mai corecte şi eficiente soluţii pentru oameni. Însă aceste diferenţe de abordări nu trebuie să ne abată nici un moment de la obiectivul esenţial, care este protejarea cetăţeanului. Aşadar, le cer guvernanţilor mai puţine dispute şi mai mult dialog, mai puţină patimă politică şi mai multă responsabilitate, mai puţin orgoliu şi mai multă colaborare. Pe scurt, le cer să aibă ca prioritate agenda cetăţeanului. Doar astfel guvernanţii se pot aşeza la aceeaşi masă, indiferent de opiniile iniţiale, pentru a găsi cele mai bune soluţii care să răspundă aşteptărilor românilor.>

 Pentru un politician, chiar şi pentru un minim politician, analiza corectă a unei Crize e vitală în găsirea soluţiilor adecvate pentru rezolvarea Crizei şi mai ales pentru ca ea să nu se mai repete. Documentele ne dezvăluie că în decembrie 1989 Nicolae Ceauşescu n-a avut o clipă imaginea corectă a Crizei declanşate odată cu evenimentele de la Timişoara. Dacă ar fi avut-o şi ar fi dat seama că ea, Criza, nu putea fi rezolvată prin soluţiile clişeu de pînă atunci ale regimului:

Tăinuirea evenimentelor dramatice, încercarea de a compromite o mişcare internă reală prin acuzarea de a fi dirijată din exterior, organizarea de mitinguri de condamnare.

 În absenţa unei analize temeinice soluţiile au fost aiurea şi prin urmare au adîncit Criza în loc s-o termine.

 Dovedeşte interpretarea dată de Klaus Iohannis Crizei care a fost cît pe-aci să destrame Coaliţia de Guvernare un minim efort de aprofundare a realităţilor şi evident de depăşire a clişeelor?

Evident, nu.

Din cîte se vede, gînditorul de la Cotroceni a văzut în războiul dintre PNL şi USRPLUS dus atît direct, prin declaraţii dure, cît şi indirect, prin folosirea – mai ales de către PNL – a „presei de casă”, un simplu joc al orgoliilor. Şi dacă a fost un simplu joc al orgoliilor, indicaţiile date de Klaus Iohannis politicienilor din cele două partide pentru a nu crea o nouă Criză e <să se aşeze la aceeaşi masă, indiferent de opiniile iniţiale, pentru a găsi cele mai bune soluţii care să răspundă aşteptărilor românilor.>

Da, Klaus Iohannis are dreptate:

Pentru partidele din Coaliţia de Centru Dreapta Guvernarea e un soi de aşezare la masă. La masa plină de fripturi!

Preşedintele acceptă ca între partide să fie „confruntări de idei”, ba chiar şi <dezbateri efervescente>, <pentru a găsi cele mai bune soluţii> dar care să nu degenereze în dispute cîtă vreme prioritară e <agenda cetăţeanului>.

Ştim puţine lucruri despre omul Klaus Iohannis.

Plecînd de la premisa că e om, un om alcătuit din carne şi nervi, şi nu o caroserie de camion, alcătuită din tablă, mi-e greu să-mi imaginez că în relaţia sa cu distinsa soţie n-a fost pînă acum nici o ceartă, ci doar <dezbateri efervescente> pentru <a se găsi cele mai bune soluţii>.

Indiscutabil viziunea lui Klaus Iohannis asupra Crizei politice stă sub semnul Programului politic din ultima vreme.

Program ce poate fi rezumat la un singur punct:

Cel de a convinge pe români că România e varianta balcanică a Grădinii Maicii Domnului.

Nu există în această Grădină nimic altceva decît flori.

Flori veşnic înflorite.

Flori pe care nu le atinge nici o adiere de vînt măcar.

Noi credem însă că recenta Criză nu poate fi rezumată la un simplu joc al orgoliilor. Dacă liderii PNL şi USRPLUS vor fi convinşi că totul s-a redus la un simplu joc al orgoliilor şi nu vor lua în serios teza unor disensiuni profunde, întemeiate pe feluri deosebite de a face politică, dar şi pe interese divergente, nu va trece mult şi va izbucni o nouă criză, de astă dată avînd drept efect destrămarea Coaliţiei.

Un simplu joc al orgoliilor ar fi însemnat limitarea Crizei la o păruială de vorbe. Liderii PNL ar fi zis lucruri neplăcute despre liderii USRPLUS. Aceştia, la rîndul lor, i-ar fi porcăit public pe cei de la PNL. Cei care fac emisiuni de confruntări politice ştiu că după emisiune, sau chiar în pauzele de publicitate, cei care se curcăniseră unul la altul în direct, se întreţin ca nişte vechi prieteni. Nu e cazul disputei publice dintre PNL şi USRPLUS. Timp de o săptămînă, combatanţii nu s-au rezumat să-şi arunce cuvinte rele. Ei au dezvăluit adevăruri incomode unul despre celălalt. Vlad Voiculescu nu s-a limitat să-l atace pe Florin Cîţu. El a dezvăluit realităţi ticăloase ascunse în timpul Guvernării PNL. Unele dintre ele – cum ar fi mermelirea numărului de morţi – ar fi trebuit să intre în vizorul Parchetului General.

La rîndul lor, liderii PNL au dezvăluit, direct sau indirect, prin Presa pe cale de a fi miluită, adevăruri care, dacă s-ar adeveri, ar trebui să-l ducă pe Vlad Voiculescu direct în închisoare.

Criza nu s-a limitat însă la dezvăluiri. Ea a cuprins şi fapte dure comise de beligeranţi, care n-ar fi putut fi susţinute de orgolii, oricît de exacerbate ar fi fost. Putem considera expresia unui simplu joc al orgoliilor gestul lui Florin Cîţu de a propune preşedintelui revocarea lui Vlad Voiculescu fără ca liderii USRPLUS să fie măcar informaţi în condiţiile în care ei trebuiau consultaţi? Putem considera un simplu joc al orgoliilor graba cu care Klaus Iohannis a semnat Decretul şi l-a trimis spre publicarea Monitorului Oficial? Poate fi rezultatul unui simplu joc de orgolii decizia luată de conducerile reunite ale USR şi PLUS de a-i retrage sprijinul lui Florin Cîţu? Putem considera un simplu joc al orgoliilor orele întregi de certuri, de negocieri, sfîrşite cu întocmirea unui Act adiţional la Acordul de Guvernare?

N-a fost un simplu joc al orgoliilor.

Dacă ar fi fost, reluarea colaborării în Coaliţie n-ar fi fost condiţionată de semnarea unei înţelegeri menite a evita în viitor gesturi brutale în genul demiterii lui Vlad Voiculescu.

Acolo unde e încredere reciprocă, interese comune definitorii, respect reciproc, nu e nevoie de nici o hîrtie.

Sînt cupluri care trăiesc împreună toată viaţa fără a face hîrtiile de căsătorie şi cupluri care se destramă la puţin timp după semnarea unor hîrtii.

Însuşi faptul c-a fost nevoie de o înţelegere prin care PNL să se angajeze în scris că nu va revoca un ministru al USRPLUS şi USRPLUS că nu va ataca PNL, stă dovadă că cele două partide nu sînt unite şi prin altceva decît spaima de a nu pleca de la Guvernare.

Cea mai bună dovadă c-a fost vorba de un semn al disensiunilor profunde dintre cele două partide o reprezintă declaraţia lui Florin Cîţu despre Actul adiţional:

<În primul rând, ştiţi foarte bine că din partea PNL a semnat domnul preşedinte Ludovic Orban. Preşedinţii partidelor sunt cei care semnează protocolul, pentru că este un protocol politic şi în România, bineînţeles, facem distincţie între deciziile politice şi deciziile guvernamentale care sunt reglementare de actele normative sau de Constituţie.>

 Florin Cîţu n-a făcut altceva decît să repete punctul de vedere susţinut de Klaus Iohannis mai devreme:

<Iar în ceea ce priveşte protocolul, au negociat o formă de negociere politică care nu taie din atribuţiile nimănui. S-au înţeles partenerii de coaliţie să existe o formă aprofundată de consultare. >

Ce înseamnă asta?

Că Florin Cîţu îşi rezervă dreptul de a revoca un ministru USRPLUS fără să ţină cont de prevederile Acordului.

Nu de altceva, dar el a fost semnat de Ludovic Orban şi nu de el.

Să-l respecte Ludovic Orban!

Miercuri seara, la TVR, Dan Barna a dezvăluit că Proiectul PNRR a fost dat înapoi spre refacere Guvernului român, printre altele şi pentru că se cereau bani şi pentru investiţii fără nici o legătură cu Pandemia, cum ar fi de exemplu irigaţiile.

Ar fi ştiut românii acest adevăr dacă nu-l dezvăluia Dan Barna?

Fireşte că nu.

Dacă ar fi fost un Guvern doar PNL, românii ar fi ştiut că Proiectul a fost primit de Comisia europeană cu aplauze şi felicitări de Comisia europeană.

Florin Cîţu ar fi convocat o Conferinţă de presă pentru a ne anunţa Noi veşti bune.

Iar refacerea Planului s-a fi făcut ca de obicei pe şest.

Din acest punct de vedere PNL ar putea considera declaraţia lui Dan Barna ca o încălcare a Actului adiţional care prevede ca partenerii de guvernare să fie complici la porcăriile comise în secret.

Să ne mai cineva că USRPLUS nu va continua să facă viaţa amară partenerului numit PNL”.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro