Ion Cristoiu: Cum vrea să fie PNL fratele mai mare în Coaliţia de Centru Dreapta

Publicistul Ion Cristoiu nu vede de bun augur reacţiile liberalilor la afirmaţiile liderului USR, Dan Barna, că remanierea unui ministru nu se poate face decât cu acordul partidului din care provine demnitarul, considerând că prin atitudinea lor aceştia vor să arate că PNL este fratele mai mare în coaliţie.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Într-un interviu acordat postului Digi 24, Dan Barna, copreşedinte al USRPLUS şi vicepremier din partea acestei formaţiuni a abordat şi chestiunea remanierii unui ministru. N-a făcut-o ca să se afle în treabă sau ca să umple spaţiul acordat emisiuni. Precizările s-au impus în chip necesar. În ultima vreme, premierul Florin Cîţu susţine peste tot că el e şeful tuturor miniştrilor din Guvern, chiar şi al celor care ţin de alte partide decît PNL. Florin Cîţu face asta cu o anume isterie, tipică oamenilor care-şi maschează slăbiciunile prin excese aiurea de autoritate. Despre felul în care poate fi remaniat un ministru în Guvernul de Coaliţie de Centru Dreapta, alcătuit din PNL, USRPLUS şi UDMR, Dan Barna a declarat:

<Premierul poate să remanieze un ministru din partid, dar asta presupune remanierea întregii Coaliţii. Nu există varianta în care premierul ia cu o mână un ministru de la noi fără acordul nostru. Nu există nici varianta ca eu, unul dintre lideri să fac acest lucru cu un ministru PNL, restul sunt speculaţii, glume.>

Această declaraţie a stîrnit reacţia a doi liderii PNL, a premierului Florin Cîţu mai întîi, şi a lui Ludovic Orban, preşedintele PNL şi preşedintele Camerei Deputaţilor, mai apoi. Amîndoi au ţinut să afirme, la un anume interval de timp, că Dan Barna bate cîmpii, deoarece premierul este cel care decide remanierea unui ministru dintr-un Guvern, inclusiv de Coaliţie.

Florin Cîţu s-a pronunţat în cadrul conferinţei de presă de după şedinţa de Guvern:

<Reporter: Marina Cioacă, România Tv – Referitor la declaraţia vicepremierului Dan Barna, are premierul sau nu are exclusiv dreptul de a remania miniştrii? Pentru că vicepremierul spunea că trebuie să cereţi acordul USR sau UDMR dacă vreţi să remaniaţi un ministru.

Florin Cîţu: Bine, ştiu că această discuţie este interesantă pentru dumneavoastră din alt punct de vedere, eu respect Constituţia şi în Constituţie spune foarte clar cum se face o remaniere, restul, discuţii politice, ce se întâmplă în spate, asta este altceva. Dar atributul remanierii şi, aşa cum spune Constituţia, în momentul în care se ia o decizie, este doar decizia premierului şi are ultima decizie. În rest, discuţii putem să avem şi vom avea discuţii tot timpul. Dar eu doar vorbesc despre Constituţie şi despre atribuţiile fiecărei persoane în Guvernul României.>

Tot într-o conferinţă de presă a zis despre asta şi Ludovic Orban, dar la Camera Deputaţilor :

<Reporter: Ştim că acest buget vine şi cu nişte puncte de atins, nişte ţinte de atins pentru miniştri, vorbim de execuţia bugetară care va fi verificată la şase luni. Deja premierul a anunţat că, dacă nu vor fi îndeplinite aceste ţinte, ar putea exista schimbări în guvern. Cum se vor face aceste schimbări?

Ludovic Orban: Dacă vă interesează acest subiect citiţi Constituţia şi ştiţi foarte bine care e procedura. Procedura de mandat al unui ministru încetează prin demisie, prin – Doamne fereşte! – deces sau prin demitere. Demiterea se face la propunerea premierului, prin decizia preşedintelui.>

 Aşadar, întrebaţi despre declaraţia lui Dan Barna, cei doi s-au referit la procedura demiterii din punct de vedere constituţional.

Într-adevăr, din punct de vedere constituţional, remanierea unui ministru o propune premierul. Orice remaniere – se ştie din toată istoria postdecembristă – reclamă acceptul partidului care l-a trimis pe ministru în guvern. Dacă Guvernul e monocolor, lucrurile sînt simple. Premierul, care e şi şeful partidului, merge la partid şi obţine rapid, ca o formalitate, decizia conducerii colective. Niţel mai dificil e dacă premierul nu e şi şeful partidului, cum e acum sau cum a fost pe vremea lui Liviu Dragnea. În acest caz, înainte de a deschide gura chiar şi să-l critice pe respectivul ministru, premierul trebuie să meargă la şeful partidului pentru a obţine aprobarea. În cazul unui guvern de coaliţie şi nu orice fel de coaliţie, ci una de colaborare, aşa cum se întîmplă în prezent, premierul trebuie să obţină în prealabil acceptul partidului care-l sprijină pe demnitar. Fireşte, premierul poate obţine acceptul convingîndu-l pe şeful partidului. După care merge cu propunerea de remaniere la preşedinte. La o adică, premierul poate decide remanierea unui ministru şi fără să consulte partidul din care face parte demnitarul. De exemplu Florin Cîţu poate cere remanierea unui ministru USRPLUS fără măcar să anunţe pe cei de la USRPLUS. Din punct de vedere constituţional e posibil. Din punct de vedere practic e imposibil. Dacă procedează astfel premierul aruncă în aer coaliţia de guvernare.

Aşadar, din punct de vedere practic, Dan Barna are dreptate.

În cazul unui guvern de Coaliţie, cum e Guvernul Cîţu, alcătuit din trei partide, nu poate fi decisă remanierea unui ministru propus de unul dintre partide fără acordul acelui partid. Dacă nu s-ar întîmpla aşa n-am mai avea guvern de Coaliţie, în care totul se decide împreună.

 După aceste replici s-a vorbit în spaţiul public despre un nou conflict în Coaliţie. S-ar putea obiecta că nu e vorba de nici un conflict, deoarece părţile s-au referit la două lucruri net diferite. Dan Barna la cum se întîmplă din punct de vedere practic în cazul unei remanieri. Florin Cîţu şi Ludovic Orban, la cum se întîmplă din punct de vedere constituţional. Şi Florin Cîţu şi Ludovic Orban ştiau însă că Dan Barna s-a referit la procedura din punct de vedere practic în cazul unui Guvern de Coaliţie.

Dacă ar fi fost sinceri dedicaţi guvernării în Coaliţie, ar fi răspuns că Dan Barna are dreptate. Da, într-un Guvern de Coaliţie premierul, aparţinînd unui partid prin înţelegerea de la baza Coaliţiei, nu poate remania cu de la sine putere un ministru aparţinînd altui partid.

De ce s-au referit însă la procedura constituţională?

Pentru că au ţinut să facă un nou exerciţiu de autoritate din partea PNL faţă de ceilalţi parteneri de Coaliţie.

Coaliţiile de Guvernare presupun însă credinţa tuturor partenerilor că nu există partide fraţi mai mari şi partide fraţi mai mici.

Cei doi PNL-işti au ţinut să sublinieze că, prin apartenenţa premierului la PNL, partidul lui Ludovic Orban e fratele mai mare.

Pentru un Guvern de Coaliţie nu e semn bun.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro