Ion Cristoiu: România cerşeşte prezenţa unor trupe străine pe teritoriul naţional. Alte ţări o negociază la sînge

Jurnalistul şi publicistul Ion Cristoiu atrage atenţia că, deşi prezenţa unor trupe străine pe teritoriul ţării e posibilă, dar numai în urma unor negocieri la sânge, noua Strategie de apărare a ţării o transformă într-un obiectiv ce pare rezultatul unor angajamente personale ale preşedintelui Iohannis. Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro.

“Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a aprobat în şedinţa din 27 mai 2020 Strategia naţională de apărare a ţării pentru perioada 2020-2024.

Trimis la Parlament prin adresa din 2 iunie 2020, Documentul a stîrnit puţine reacţii în spaţiul public. Una dintre acestea a fost a lui Dan Barna, evident, pe facebook, care, în numele USR, a ameninţat că nu votează Strategia, deoarece nu cuprinde, printre obiectivele de interes strategic naţional, lupta împotriva corupţiei:

<În mod inexplicabil, în Strategia Naţională de Apărare a Ţării, elaborată de CSAT şi trimisă Parlamentului spre aprobare, corupţia devine un fenomen secundar. E ca şi cum o dată cu dispariţia lui Liviu Dragnea din prim-plan toate problemele s-au rezolvat.

Nu s-au rezolvat. Simplul fapt că acum la putere e PNL nu schimbă cu nimic datele problemei.

România încă n-a reparat dezastrul legislativ din justiţie lăsat în urmă de regimul Dragnea.>

Aşa cum se arată însă în răspunsul Administraţiei prezidenţiale corupţia e trecută la capitolul Riscuri. Numai că spre deosebire de Stategia anterioară, riscul numit corupţie e împărţit în mai multe riscuri precizate prin mai multe puncte: 142, 146, 150 şi 157. Punctul 142 de exemplu sună astfel:

<Acţiunile nelegitime întreprinse de grupuri de interese sînt de natură să afecteze grav modul de elaborare şi implementare a politicilor publice, respectiv de gestionare a bugetelor alocate în interesul comunităţilor. Se menţine o performanţă redusă în asigurarea serviciilor publice esenţiale, pe fondul capacităţii limitate de gestionare sau operaţionalizare a serviciilor sau proiectelor conexe.>

 Puse cap la cap toate riscurile de la cele patru puncte acoperă conceptul de corupţie. Pentru a descoperi că Strategia se ocupă şi de Corupţie trebuie să citeşti documentul. Dan Barna nu l-a citit nici măcar în diagonală. Reacţia sa de pe facebook e urmarea denunţării Documentului pe un site care îndrumă viaţa şi activitatea USR, aşa cum Scînteia îndruma viaţa şi activitatea PCR. E limpede că Dan Barna, dînd curs unei străvechi tradiţii a politicianismului postdecembrist a reacţionat nu la lectura Documentului, netului, nici măcar la lectura articolului de pe site, ci la semnalarea vreunui consilier de presă, despre care am serioase îndoieli că a văzut Strategia.

Ca şi Strategia anterioară, din perioada 2015-2019, Strategia pe perioada 2020-2024 se deschide cu un soi de Cuvînt înainte. În cazul romanelor clasice, acest Cuvînt înainte mărturiseşte felul în care a realizat autorul romanul. Dacă are o nevastă tînără ne va povesti cum l-a ajutat juna să scrie capodopera respectivă. Dacă e un scriitor clasic, gen Cervantes, va relata cum l-a ajutat cu parale nu ştiu ce conte sau baron. Cuvîntul înainte în cazul celor două Strategii descrie felul în care a fost realizat Documentul. Strategia 2020-2024.

Strategia 2020-2024 ţine să ne precizeze contextul în care a fost conceput Documentul:

<Strategia a fost elaborată în contextul pandemiei de COVID-19, care a afectat toate statele lumii şi a declanşat o criză economică. În aceste condiţii deosebite, relaţiile de putere dintre actorii globali sînt perturbate, ceea ce sporeşte volatilitatea şi impredictibilitatea mediului de securitate internaţional.”>

Şi mai ales despre cine a contribuit la realizarea ei:

<Strategia a fost elaborată prin consultarea şi contribuţia tuturor instituţiilor publice cu atribuţii şi responsabilităţi în domeniul securităţii naţionale. De asemenea, proiectul Strategiei fost trimis unui număr de analişti, reprezentanţi ai mediului academic, formatori de opinie şi reprezentanţi ai unor think-tank-uri, de ale căror opinii s-a ţinut cont în elaborarea formei finale a documentului. >

Strategia din 2015-2019 evita precizarea contextului:

<Ne aflăm la mai bine de 10 ani de la aderarea României la NATO şi la 8 ani de la intrarea ţării noastre în Uniunea Europeană ca membru cu drepturi depline. Drumul parcurs de la aceste momente pînă astăzi se cuvine a fi recunoscut şi apreciat. România s‐a schimbat în această perioadă, iar Strategia naţională de apărare vine să reafirme, în cel mai responsabil mod, caracterul ireversibil al acestui parcurs şi al angajamentelor pe care el le presupune. Parteneriatul Strategic cu Statele Unite ale Americii, apartenenţa la NATO şi la Uniunea Europeană sînt fundamentele politicii noastre externe. Construcţia României puternice este strîns legată de acestea.>

În privinţa realizării, ea se mulţumea doar cu atît:

<Elaborarea ei a implicat un proces de consultare cu specialişti, cu factori politici, cu reprezentanţi ai instituţiilor cu atribuţii în domeniu, ai mediului academic şi ai societăţii civile.>

De asemenea, cum se cuvine în cazul unei opere nepieritoare, Strategia din 2015-2020 are şi un motto:

– O Românie puternică în Europa şi în lume –

Stategia pentru perioada 2020-2024 are un motto mai bogat:

<Împreună, pentru o Românie sigură şi prosperă într-o lume marcată de noi provocări>.

Aşadar, spre deosebire de Strategia anterioară, cea de acum a beneficiat de opiniile unui număr de analişti şi formatori de opinie. Nici numărul, nici numele celor care au avut onoarea, marea onoare, de a se pronunţa asupra Proiectului, nu sînt menţionate. Nu numai din punctul de vedere al Istoriei (nu e de ici de colo să-ţi plasezi opinia despre riscurile care pîndesc România într-un document de o asemenea importanţă), dar şi din cel al transparenţei s-ar fi impus mai multe amănunte despre contribuţia analiştilor şi formatorilor de opinie. Am fi aflat cu acest prilej pe cine consideră Klaus Iohannis ca făcînd parte dintre formatorii de opinie. Şi nu mă refer la faptul că eu n-am primit Proiectul (lucru normal, deoarece eu nu sînt nici analist, nici formator de opinie, ci un biet pensionar, care aşteaptă cu emoţie să vadă cu cît la sută îi va creşte pensia de la toamnă), ci la adevărul că nu ştiu ce-i aia formator de opinie în România. Gabriel Chifu e? Dar Radu Tudor?

Dacă n-aş fi fost un biet pensionar, aş fi avut posibilitatea să formulez despre Proiect următoarele observaţii:

1. Documentul precizează în mai multe rînduri drept duşman de moarte al României Federaţia Rusă. Dincolo de faptul că se repetă eroarea dintre cele două Războaie cînd România la îndemnul Angliei, Franţei, se pretindea cîinele de pază al hotarului de Est al Europei, iar cînd a venit Dictatul de la Moscova Marile Puteri n-au mişcat o unghie ca să ne ajute, eu nu cred că într-un document de strategie a României pe termen de patru ani trebuie precizat duşman de moarte un anume stat. Nu de alta, dar aşa cum arată dinamica vieţii internaţionale, în patru ani s-ar putea ca Marile Puteri să se alieze cu Federaţia Rusă. Ce va face România? Îşi va da la corectat Strategia?

La capitolul Obiectivele naţionale de securitate, Documentul trece printre obiectivele naţionale de securitate unul care vizează sporirea prezenţei americane pe teritoriul american. Sporirea acestei prezenţe e o adevărată obsesie a Documentului:

 -<România îşi propune să consolideze cooperarea militară cu SUA, nu doar ca direcţie de acţiune pe care o vizează generic în format aliat, ci mai ales ca obiectiv operaţional de implementat pe teritoriul naţional.>

- <Consolidarea parteneriatului strategic şi a prezenţei militare americane pe teritoriul României>şi

<Aprofundarea dimensiunii de securitate a Parteneriatului Strategic cu SUA, prin consolidarea cooperării militare, inclusiv pe teritoriul naţional şi în regiunea Mării Negre>

<Facilitarea creşterii prezenţei militare SUA în România, dezvoltarea facilităţilor de acces, staţionare, instruire, protecţie şi coordonare acţională a forţelor>.

Nu e vorba de prezenţa militară NATO, ţinînd de apartenenţa noastră la alianţă. E vorba de prezenţa militară a Americii. Ce înseamnă consolidarea prezenţei militare americane? Sporirea numărului de militari americani prezenţi pe teritoriul naţional şi a tehnicii de luptă americane. Din cîte se vede, Strategia transformă prezenţa trupelor străine (nu NATO) pe teritoriul nostru naţional într-un obiectiv strategic. E posibilă prezenţa unor trupe străine pe teritoriul unei ţări. Numai că această prezenţă e rezultatul unei negocieri angajate de ţara solicitată să accepte trupe străine pe teritoriul naţional. Se pleacă de la premisa că această prezenţă e şi în interesul ţării care trimite trupe, nu numai al celei care găzduieşte. Să nu uităm că în alte locuri din lume prezenţa trupelor americane e contestată de unele partide, de o parte a opiniei publice, fie şi pentru că ea implică un statut aparte al militarilor americani, nu totdeauna uşă de biserică. Potrivit Strategiei, România nu numai că nu va negocia prezenţa, dar mai mult va cerşi această prezenţă, gata să investească chiar în infrastructura cerută de prezenţa sporită a forţelor americane.

 O fi vorba de angajamentul personal al lui Klaus Iohannis faţă de contestatul Donald Trump în schimbul unei şepci?

Dacă, da, preţul şepcii e prea scump pentru România”.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro