ISD susţine alegerea preşedintelui în Parlament,bicameralismul şi scăderea numărului de parlamentari

"Cu cât este un parlament mai slab, cu atât puterea va corupe şi mai mult, cu atât puterea va reuşi să iasă din canoanele democraţiei şi autocraţia va triumfa. Iar exemplele sunt foarte elocvente acum în lume. Ceea ce vedem azi în Egipt sau în Yemen sunt slăbiciuni de acest tip", a declarat Anne Jugănaru, directorul executiv al Institutului Ovidiu Şincai la prezentarea raportului de analiză politică "Parlamentarismul în România: diagnoză şi propuneri de reformă".

Potrivit documentului, în pofida atacurilor la care a fost supus în ultimii ani, parlamentarismul a supravieţuit, dar performanţele instituţiei parlamentare se află mult sub necesităţile societăţii româneşti.

ISD susţine că parlamentarismul în România este pus în pericol de patru categorii de factori: "neo-cezarismul prezidenţial al lui Traian Băsescu şi al grupului său de fideli", scăderea calităţii activităţii parlamentarilor, "tendinţa de transformare a parlamentului într-o simplă maşină de vot" şi "populismul antiparlamentar".

Legat de "neo-cezarismul prezidenţial al lui Traian Băsescu şi al grupului său de fideli, care urmăresc transformarea regimului politic în unul profund prezidenţializat", ISD menţionează că referendumurile privind trecerea la sistemul unicameral şi reducerea numărului de parlamentari nu au avut doar o funcţie electoralistă – de a genera simpatie/voturi pentru Traian Băsescu şi PDL, ci au avut ca miză tocmai diminuarea rolului instituţiei parlamentare în sistemul politic.

ISD afirmă că scăderea calităţii activităţii parlamentarilor este generată atât de fenomenul decredibilizării partidelor politice – astfel încât cariera politică nu a mai devenit atractivă pentru o bună parte a elitelor naţiunii – cât şi de scrutinul în colegii uninominale, care favorizează notorietatea iar nu competenţa, şi pun la încercare resursele financiare ale candidaţilor iar nu pe cele de inteligenţă şi caracter, astfel democraţia parlamentară devenind "o acoperire pentru puterea oligarhică".

În raport se arată că "tendinţa de transformare a parlamentului într-o simplă maşină de vot" se referă la utilizarea cu mare frecvenţă a ordonanţelor de urgenţă şi a procedurii angajării răspunderii Guvernului, care au ca efect atât scăderea calităţii legislaţiei cât şi consolidarea imaginii Parlamentului de instituţie formalistă, practicantă a unui simplu ritual politic.

"Paradoxal, în ciuda proastei sale reputaţii, Parlamentul României a fost nu numai singura instituţie a statului care a opus rezistenţă şi a frânat efectiv derapajul neocezarist al preşedintelui Traian Băsescu, sprijinit de Executiv, de o parte a puterii judecătoreşti, de instituţiile de forţă şi de serviciile de informaţii, ci şi ultimul recurs la care au apelat instinctiv cetăţenii vulnerabili la abuzurile guvernamentale", se mai arată în concluziile raportului Institutului Ovidiu Şincai.

De asemenea, în opinia reprezentanţilor ISD, analiza comparativă a Parlamentului român în contextul Uniunii Europene "spulberă" atât mitul "unicameralismului", cât şi pe cel al "supraponderabilităţii" acestuia, arătându-se că nici un stat din UE, cu mai mult de 20 milioane de cetăţeni, nu are parlament unicameral.

"Parlamentarismul românesc este în criză, dar nu orice «reformă» aduce progres. Dacă schimbarea actualului model de parlamentarism se va face în sensul adoptării sistemului unicameral şi al diminuării drastice a numărului de parlamentari, pentru a creşte în acest fel influenţa instituţiei prezidenţiale, atunci statu-quo-ul este preferabil oricărei aşa-zise «reforme»", este o altă concluzie a ISD.

Curtea Constituţională a devenit, după 2005, în condiţiile în care deciziile acesteia sunt definitive şi irevocabile, un adevărat "super-parlament", o instituţie fără contraponderi, fiind necesară revenirea la prevederile Constituţiei din 1991, potrivit căreia "dacă legea este adoptată în aceeaşi formă, cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere, obiecţia de neconstituţionalitate este înlăturată, iar promulgarea devine obligatorie", mai susţine ISD.

Printre recomandările FISD se regăsesc alegerea preşedintelui de către Parlament, cu menţinerea duratei mandatului prezidenţial la cinci ani, păstrarea structurii bicamerale a Parlamentului şi, în vederea întăririi controlului parlamentar asupra Executivului, introducerea de moţiuni de cenzură constructive, în sensul în care depunerea acesteia este condiţionată de propunerea unui prim-ministru alternativ.

ISD mai susţine că moţiunile simple, adoptate cu majoritatea absolută a parlamentarilor unei camere, trebuie să aibă ca efect demiterea ministrului faţă de care s-a exprimat neîncrederea Parlamentului, iar angajarea răspunderii guvernului să se poată face într-o sesiune parlamentară o singură dată, asupra unui singur proiect de lege, cu excepţia bugetului de stat şi bugetului asigurărilor sociale, precum şi a legilor constituţionale.

"Diminuarea numărului de parlamentari este o măsură care poate fi luată prin noua lege electorală, fără a fi nevoie de modificarea Constituţiei. Cu toate că România este în media din Uniunea Europeană în ceea ce priveşte numărul de parlamentari la 10.000 de locuitori, considerăm că numărul parlamentarilor ar putea fi redus fără a afecta în mod esenţial calitatea reprezentării cetăţenilor. În mod concret, în ipoteza în care Constituţia României nu va fi modificată, Camera Deputaţilor ar trebui să fie compusă din 220 parlamentari, la care să se adauge cei 18 parlamentari ai minorităţilor etnice, altele decât cea maghiară. Senatul ar putea fi compus din 110 persoane. În urma acestei modificări, Parlamentul României s-ar diminua de la 471 parlamentari (câţi sunt în prezent) la 348, reducerea fiind de 26%", este o altă recomandare a FISD.

Documentul FISD recomandă şi schimbarea radicală a finanţării campaniilor electorale.

"Deoarece una din principalele cauze ale corupţiei politice se află în finanţarea campaniilor electorale, propunem o schimbare radicală a reglementărilor privind finanţarea alegerilor parlamentare. (...) Sunt interzise finanţările private, de orice natură, în campania electorală, sub sancţiunea invalidării mandatului, iar campania electorală este finanţată exclusiv din fonduri publice, (...) urmând să se acorde doar partidelor care au intrat în Parlament, prin decontarea cheltuielilor în termen de 45 de zile de la încheierea alegerilor", se mai stipulează în document.