Lăzăroiu:În partidele de la noi, mecanismul de selecţie e haotic, te trezeşti cu bamboo-işti la vămi

"Orchestra guvernării e o treabă complicată. Ţine de o anumită armonie, de acorduri fine care să nu-ţi zgârâie urechea, de triluri cristaline care să trezească admiraţia. Guvernarea are şi o latură artistică pentru ochii publicului. Uneori, parcă şi sunetele se aud altfel doar când ştii că sunt emise de un Stradivarius «gâdilat» de Menuhin. Mai greşeşte şi maestrul, dar lui i se iartă mai uşor. Pe când lăutarul, oricât de înzestrat nativ ar fi, când ia o măsură greşită sau un ton mai jos, îndată e huiduit şi zvârlit de pe scenă. «V-am zis noi că e urechist. V-am zis că nu ştie cu vioară. La ţambal cu el!»", arată Lăzăroiu într-un text publicat, luni, pe zite-ul ziare.com.

Consilierul prezidenţial susţine că partidele, după 20 de ani, s-au specializat în recrutarea de "urechişti" pentru guvernare şi "cenuşărese" pentru opoziţie.

Menţionând că nu e nimic rău să numeşti în posturi cheie oameni de partid, care au ajutat în campanie, Lăzăroiu arată că acest lucru nu înseamnă să umpli administraţia de politruci, dar nici să te laşi pe mâna unor decidenţi care fac politica obstrucţionistă a opoziţiei.

"Un anumit echilibru e necesar. Un nivel de la care să ai oameni de încredere care să aplice programul politic trebuie definit. După cum, de la acel nivel în jos, funcţionarii trebuie păstraţi pentru coerenţa şi consolidarea memoriei instituţionale. În organizaţiile politice de la noi, mecanismul de selecţie este haotic, iar criteriile mai mult decât discutabile. Aşa se face că te trezeşti cu ingineri electronişti la agricultură, bamboo-işti la vămi, interlopi pe la îmbunătăţiri funciare, iar publicul, pe bună dreptate, se întreabă unde s-or ascunde cei care se pricep cu adevărat", mai scrie Lăzăroiu.

"Calificarea la locul de muncă este o practică în orice economie de piaţă. Dar nu poţi să califici la locul de muncă un înalt funcţionar cu responsabilităţi aşa cum înveţi un chelner să ţină tavă sau să încline sticlă cu vin", adaugă el.

Sebastian Lăzăroiu precizează că guvernarea nu trebuie să fie doar o ocazie de a oferi recompense sponsorilor şi militanţilor, ci guvernarea e şi un act de responsabilitate faţă de cei care te-au ales. "Poate că «urechistul» are talente manageriale înăscute. Poate că învăţa repede şi face şi performanţă. Dar riscul pe care ţi-l asumi ca partid numindu-l într-o funcţie admnistrativă este uriaş. De multe ori, ziariştii îi iau la puricat CV-ul înainte să intre în pâine. Şi bine fac. Publicul trebuie să fie informat despre experienţa celor care îi conduc", adaugă el.

Consilierul prezidenţial mai arată că guvernarea este şi o chestiune de încredere: "Nu se urcă nimeni într-un avion pilotat de o stewardesă oricât de lungi ar avea ea picioarele. Şi chiar dacă presa nu îi descoperă inadecvarea la funcţie atunci când este numit, orice eroare instituţională de parcurs va fi pusă pe seama «urechismului». Nici nu mai contează adevăratele cauze ale greşelii. Nu se mai uită nimeni că acelaşi şef de instituţie a făcut şi lucruri remarcabile de când a fost numit. Publicul va pune eroarea pe seama lipsei de competenţă. Iar oalele se sparg în capul celor care l-au numit".

Lăzăroiu precizează că partidele au destui activişti competenţi, dar aceştia sunt buni în perioadele de opoziţie - atunci experţii partidului muncesc la programe, politici şi legi, iar partidul se laudă cu renumele experţilor care îi asistă.

"În campaniile electorale unii vin cu expertiza, alţii cu banii. Dacă partidul câştiga, cei cu bani au prioritate la numirea în funcţii pentru că se presupune că trebuie să îşi recupereze «investiţia». Aşa apare clientelismul şi corupţia, iar expertiza rămâne cenuşăreasa organizaţiilor politice din România", menţionează el.

Sebastian Lăzăroiu menţionează însă că nici experţii nu fac opţiuni clare.

"Neutralitatea lor epistemică îi împiedică să îşi asume un anumit tip de politici. Nu poţi să fii tehnocrat fără convingeri. Tehnocraţii fără convingeri politice lucrează în laboratoare nucleare, în medicină aplicată, în informatică. Când lucrezi cu oameni şi politici destinate oamenilor trebuie să îţi asumi o direcţie, nişte valori. Relativizarea e bună pentru filosofi. Ei îşi pot permite să predice deşertăciunea luptelor ideologice. Cei care vor să fie lideri sunt cei care iau decizii pe baza credinţei lor în calea cea mai bună. De multe ori, urechiştii sar primii pe scenă şi iau vioara în mână şi pentru că marii maeştri fac nazuri. Nu vor să cânte pentru doamna grasă din rândul întâi deoarece îi indispune. Sau publicul li se pare o gloată de zdrenţăroşi mai potrivită pentru un spectacol de circ. Aşa se întâmplă că dirijorul «se produce» cu ce are la îndemână", mai scrie el.

Lăzăroiu precizează că, din acest amestec între oportunismul "urechiştilor" plini de bani, recunoştinţa liderilor de partid faţă de cei care ajută "palpabil" în campanie şi ifosele experţilor "neutri", poate să rezulte o guvernare bazată pe incompetenţaă şi clientelism, din care nu are nimeni de câştigat nimic.