Legea care elimină încătuşarea arestaţilor non-violenţi în spaţiul public a trecut tacit de Senat

Propunerea legislativă a trecut de Senat în forma iniţiatorului, fără amendamentele din comisia juridică, în condiţiile în care, joi, s-a îndeplinit termenul de adoptare tacită iar luni Biroul Permanent nu a trecut acest proiect pe ordinea de zi a plenului.

Întrebat în briefingul de presă de la finalul şedinţei conducerii Senatului de la începutul săptămânii de ce acest proiect nu a fost trecut pe ordinea de zi a plenului, vicepreşedintele Cristian Dumitrescu a afirmat că nu ştie de ce nu s-a procedat astfel, în condiţiile în care proiectul de lege avea deja raport elaborat de comisia juridică, încă de săptămâna trecută.

Proiectul urmează să ajungă la Camera Deputaţilor, care este cameră decizională în cazul acestei legi.

Propunerea legislativă prevede modificarea articolului 202, alineatul 4, din Codul de Procedură Penală, prin care arestarea preventivă se face doar în două forme, arestul la domiciliu şi arestul sever, cel din urmă fiind în centre specializate, şi doar pentru fapte grave.

Potrivit proiectului, la articolul 208 din Codul de Procedură Penală, se adaugă un nou paragraf, potrivit căruia inculpatul faţă de care s-a dispus una din măsurile preventive prevăzute la articolul 202 alineatul 4, nu este încătuşat în nicio împrejurare, cu excepţia celor cercetaţi pentru infracţiuni comise prin acte de violenţă, a celor care s-au sustras urmăririi penale precum şi a inculpaţilor care s-au opus măsurii dispuse.

De asemenea, "în cazul în care inculpatul locuieşte, cu caracter permanent, într-o altă locuinţă decât cea menţionată ca domiciliu în actul de identitate, la cererea inculpatului, instanţa poate dispune ca arestul la domiciliu să se execute în respectiva locuinţă”.

Potrivit iniţiatorului proiectului, propunerea legislativă vizează trei elemente semnificative: durata măsurii instituite nu poate depăşi 60 de zile calendaristice, măsura poate fi prelungită, succesiv, fiecare prelungire fiind limitată la 60 de zile, durata maximă a controlului judiciar, cu toate prelungirile, nu poate depăşi 180 de zile în cursul urmăririi penale, respectiv trei ani, în situaţia cauzelor ajunse în faţa instanţei de judecată.

Șerban Nicolae mai menţionează că s-a constatat faptul că, prin terminologia uilizată în cazul măsurilor preventive privative de libertate, se creează confuzii. Astfel, se foloseşte termenul ”arest” ( arestat la domiciliu) şi respectiv sintagma ”arestare preventivă” în cazul privării de libertate, prin deţinerea în centre special destinate.

”Diferenţa nu ţine de termenii folosiţi, astfel încât nu se justifică utilizarea unor formule diferite”, se precizează în expunerea de motive.

În aceste condiţii, propunerea legislativă instituie utilizarea unei singure măsuri preventive privative de libertate- arestarea preventivă – cu două forme de aplicare: ”arestul la domiciliu”, respectiv ”arestul sever”.

Potrivit iniţiatorului, principala diferenţă rezultată din locul de desfăşurare este dată de severitatea măsurii, arestul sever fiind acela care impune un regim de deţinere a inculpatului într-o unitate specializată cum sunt cele care, în forma anterioară a codului, era utilizate pentru reţinere şi arestare preventivă.

Şerban Nicolae mai menţionează că o asemenea formă a măsurii preventive trebuie să fie una de excepţie, impusă de circumstanţele privitoare la persoana inculpatului.

Potrivit acestuia, arestarea preventivă se poate impune doar în cazul infracţiunilor care presupun acte de violenţe care pun în pericol viaţa sau sănătatea şi al celor privind securitatea naţională.