Legea confiscării extinse a averilor a fost adoptată. Pentru ce infracţiuni se aplică

Proiectul de modificare a Codului Penal a fost adoptat în varianta Senatului şi prevede că se supun confiscării mai multe bunuri în cazul în care persoana care le deţine a fost condamnată pentru comiterea anumitor infracţiuni şi dacă fapta este susceptibilă să îi procure un folos material, iar pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 5 ani sau mai mare.

Infracţiunile sunt cele de proxenetism, trafic de droguri şi precursori, trafic de persoane, la regimul de frontieră de stat, de spălare de bani, a legislaţiei privind prevenirea şi combaterea terorismului, iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat.

Alte infracţiuni sunt: nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, materialelor nucleare sau alte materiale radioactive, falsificarea de monedă, divulgarea secretului economic, concurenţă neloială, deturnare de fonduri, nerespectarea dispoziţiilor privind importul de deşeuri şi reziduuri, organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, corupţie, evaziune fiscală, regimul vamal, bancrută frauduloasă, prin intermediul sistemelor informatice şi mijloacelor de plată electronice, traficul de organe.

Vicepreşedintele Camerei Deputaţilor Ioan Oltean a propus, marţi, reluarea votului prin apel nominal la proiectul privind confiscarea extinsă a averilor, după ce la votul electronic s-au înregistrat insuficiente voturi pentru ca acest proiect să fie adoptat, iar deputatul Doru Leşe a spus că s-a abţinut din greşeală.

Camera Deputaţilor este for decizional cu acest proiect de lege.

În 7 martie 2011, la bilanţul activităţii Ministerului Public, procurorul general al României, Codruţa Kovesi, pleda pentru conficarea averilor nejustificate ale condamnaţilor. "În 2010 am demarat un proiect finanţat cu fonduri europene prin care ne propuneam să pregătim investigatori financiari. Vom continua eforturile pentru a schimba concepţia potrivit căreia obţinerea unei condamnări reprezintă singurul scop al acuzării. Spuneam anul trecut că, în toate dosarele ar trebui să existe şi o investigaţie financiară care să identifice bunurile deţinute de inculpaţi, dar constatăm că uneori nu este posibil', declara Kovesi.

În opinia lui Kovesi, pentru a fi cu adevărat eficienţi procurorii este nevoie, însă, şi de o intervenţie legislativă. "Se întâmplă de multe ori, ca unui traficant de droguri să i se poată confisca doar sumele obţinute la ultima tranzacţie sau unui funcţionar corupt să i se confişte doar ultima mită şi să nu fie posibilă confiscarea averii pe care, în mod vădit nu o putea obţine din venituri legale. Este inechitabil şi nu putem continua în acest mod", spunea Codruţa Kovesi.

În opinia ei, justiţia va fi într-adevăr eficientă atunci când un condamnat va pierde toate bunurile dobândite nelegal. Atunci n-o să mai vedem situaţii în care infractorii îşi asumă riscul de a petrece un timp în închisoare ştiind că, după eliberare vor conduce maşini de lux şi vor locui în vile obţinute prin ilegalităţi, preciza Kovesi.

Procurorul general afirma că este nevoie de norme care să răstoarne sarcina probei cu privire la caracterul licit al averii persoanelor condamnate. "O astfel de reglementare funcţionează deja în majoritatea statelor europene, iar Curtea de la Strasbourg a considerat-o ca fiind în concordanţă cu standardele în materia drepturilor omului. România trebuie să implementeze Decizia-cadru 212 a Consiliului Uniunii Europene referitoare la confiscarea extinsă nu doar pentru a ne îndeplini obligaţiile asumate ca stat comunitar, ci în primul rând, pentru a răspunde unei nevoi sociale presante", explica Kovesi.

Ulterior, în 1 iunie, preşedintele Traian Băsescu declara că prezumţia caracterului licit al dobândirii averii din Constituţie a fost paravanul sub care, deşi s-a ştiut despre averi dobândite ilicit, nu au putut fi confiscate, iar statul nu şi-a putut recupera pierderile de la cei care au fraudat.

În 17 iunie 2011, Curtea Constituţională, cu majoritate de voturi, a constatat că eliminarea tezei a doua a art.44 alin.(8) din Constituţie, potrivit căreia "Caracterul licit al dobândirii se prezumă" este neconstituţională, deoarece are ca efect suprimarea unei garanţii a dreptului de proprietate, încălcându-se astfel limitele revizuirii prevăzute de art.152 alin.(2) din Constituţie.

Apoi, în 27 iunie 2011, preşedintele Traian Băsescu le cerea parlamentarilor să găsească o soluţie pentru transpunerea în legislaţia românească a deciziei 212/2005 a Consiliul ui JAI referitoare la confiscarea averilor obţinute illicit.

În 5 iulie 2011, Ministerul Justiţiei (MJ) lansa în dezbatere publică proiectul de modificare şi completare a Codului penal, prin care a introdus instrumentul confiscării extinse a averii, motivând că cele existente nu au contribuit suficient în asigurarea cooperării transfrontaliere eficace în domeniu.

"Apreciind că celelalte instrumente existente în domeniu nu au contribuit în mod suficient la asigurarea unei cooperări transfrontaliere eficace în materie de confiscare, întrucât un număr de state membre nu sunt încă în măsură să confişte în mod eficient produsele infracţiunilor, Consiliul Uniunii Europene a adoptat Decizia-cadru 2005/212/JAI privind confiscarea produselor, instrumentelor şi altor bunuri aflate în legătură cu criminalitatea, al cărei scop este acela de a garanta că toate statele membre dispun de norme eficiente în materie de confiscare a produselor având legătură cu infracţiunea, inter alia, în ceea ce priveşte sarcina probei privind sursa bunurilor deţinute de o persoană condamnată pentru o infracţiune având legătură cu criminalitatea organizată.

Deşi în prezent România beneficiază de un cadru legislativ coerent şi cuprinzător, dezvoltat în concordanţă cu standardele internaţionale în materia confiscării produselor infracţiunilor, acest cadru are anumite lacune, raportat la cerinţele europene în materie", explica MJ.

Concret, afirmă instituţia, la nivelul legislaţiei interne Decizia-cadru nu este transpusă în totalitate, lipsind din legislaţia naţională transpunerea art. 3 al actului comunitar, privind confiscarea extinsă.

"Măsura confiscării extinse trebuie să fie cel puţin una dintre cele trei variante prevăzute la articolul 3 alineatul (2) literele (a), (b) şi respectiv (c). În toate cazurile, aceasta permite confiscarea bunurilor provenind din activităţi infracţionale care nu au legătură directă cu infracţiunea pentru care persoana este condamnată, mai exact, nu este dovedită legătura nemijlocită între infracţiunea care conduce la condamnare şi bunurile care sunt confiscate. Este vorba de un principiu al confiscării extinse a bunurilor condamnatului. Litera (a) vizează bunurile respective în cazul în care acestea provin din activităţi efectuate într-o perioadă anterioară condamnării, în timp ce litera (b) vizează bunurile care provin din activităţi «similare». În ceea ce priveşte litera (c), aceasta vizează disproporţia dintre valoarea bunurilor şi nivelul venitului legal al persoanei condamnate", nota MJ în expunerea de motive privind adoptarea actului normativ.

În baza tratatului de aderare la Uniunea Europeană, România şi-a asumat obligaţia de a transpune în integralitate acquis-ul comunitar, obligaţie care subzistă şi în ceea ce priveşte transpunerea Deciziei-cadru 2005/212/JAI privind confiscarea produselor, instrumentelor şi altor bunuri aflate în legătură cu criminalitatea, Decizie-cadru ce are în cuprinsul său ca termen de transpunere data de 15 martie 2007, mai spune sursa citată

În opinia MJ, netranspunerea totală a acestui instrument normativ al Uniunii Europene a fost cauzată în bună parte aspectelor controversate legate de raportarea cuprinsului actului normativ amintit la principiul constituţional al prezumţiei dobândirii licite a averii, aspecte pe care prezentul proiect îşi propune să le rezolve printr-o reglementare strictă şi în concordanţă atât cu exigenţele constituţionale, cât şi cu cerinţele Uniunii Europene.

MJ arată că România beneficiază în prezent de un cadru legislativ coerent şi cuprinzător, ce permite confiscarea produselor unei infracţiuni de la autorul acesteia în condiţiile impuse de standardele europene privind dreptul la un proces echitabil şi respectă totodată cerinţa unor norme eficiente. "Nu în toate cazurile însă se poate proba legătura directă şi concretă existentă între infracţiunea pentru care persoana a fost condamnată şi anumite bunuri ale acesteia, deşi provenienţa de natură infracţională a acestor bunuri este evidentă. Pentru a da o eficienţă sporită măsurii a confiscării bunurilor provenite din infracţiuni, Consiliul Uniunii Europene a conceput instrumentul juridic al confiscării extinse, instrument ce presupune confiscarea bunurilor provenite din activităţi infracţionale fără a fi necesară dovedirea pentru fiecare bun în parte a legăturii nemijlocite existente între infracţiunea care conduce la condamnare şi bunul confiscat", susţine MJ.

Preluarea în dreptul intern a confiscării extinse presupune reglementarea acelor cazuri expres şi limitativ prevăzute, în care desfăşurarea de către o persoană în mod constant pe o anumită perioadă de timp de activităţi cu caracter infracţional de o gravitate sporită, cumulată cu lipsa altor venituri licite, este considerată ca fiind un probatoriu suficient pentru a permite instanţei să constate caracterul ilicit al veniturilor obţinute pe perioada derulării activităţilor cu caracter infracţional, instituind astfel o nouă viziune asupra sarcinii probei în materia dobândirii în mod licit a averii.

În condiţiile în care aceasta operează exclusiv în proceduri penale, vizează o listă de infracţiuni deosebit de grave şi se aplică exclusiv unei persoane deja condamnate - introducerea confiscării extinse nu este incompatibilă cu prezumţia caracterului licit al averii, cuprinsă la art. 44 pct. 8 din Constituţia României. Această prezumţie este una relativă, aşa încât ea va fi răsturnată, de la caz la caz, prin administrarea probelor care vor crea convingerea instanţei că bunurile deţinute de persoana condamnată sunt obţinute din săvârşirea de infracţiuni.

În acest context, condiţiile prevăzute prin prezentul proiect, şi care trebuie dovedite în prealabil, sunt suficiente pentru a răsturna prezumţia fără a se încălca totuşi principiul constituţional amintit. Procurorul ar fi astfel obligat să probeze doar faptul că o persoană anume, într-un interval de timp, a fost implicată în săvârşirea anumitor infracţiuni, de exemplu fapte de crimă organizată. Din acel moment, judecătorul poate prezuma că bunurile dobândite sunt rezultatul unor activităţi infracţionale desfăşurate de persoana condamnată în cursul unei perioade anterioare condamnării care este considerată rezonabilă de către instanţă. În această ipoteză ar reveni persoanei condamnate sarcina probei privind caracterul licit al averii dobândite. Dacă judecătorul ajunge la concluzia că valoarea bunurilor deţinute este disproporţionată în raport cu veniturile legale poate dispune confiscarea acestora de la persoana condamnată.

În sprijinul celor argumentate în cuprinsul expunerii de motive, poate fi invocată şi constatarea Curţii Constituţionale, care în Decizia 799 din 17 iunie 2011 asupra proiectului de lege privind revizuirea Constituţiei României, cu prilejul pronunţării asupra neconstituţionalităţii eliminării prezumţiei dobândirii licite a averii, a arătat şi că reglementarea acestei prezumţii nu împiedică legiuitorul primar sau delegat ca, în aplicarea dispoziţiilor art. 148 din Constituţie – Integrarea în Uniunea Europeană, să adopte reglementări care să permită deplina respectare a legislaţiei Uniunii în domeniul luptei împotriva criminalităţii.

"Este ceea ce îşi propune şi prezentul proiect de lege, şi anume transpunerea art. 3 al Deciziei - cadru 2005/212/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor şi a bunurilor având legătură cu infracţiunea, cu respectarea totodată a principiilor constituţionale privind dreptul de proprietate", spunea MJ.

MJ arăta că proiectul propus reprezintă o continuare a demersurilor Guvernului pentru transpunerea Deciziei-cadru amintite, demersuri pornite încă de la începutul anului 2009, an în care a fost adoptat de către Guvern proiectul noului Cod penal, proiect ce cuprindea şi instituţia confiscării extinse.

Proiectul a fost adoptat de Guvern şi propus Parlamentului.