MAE, despre marcarea "tragediei" Tratatului de la Trianon în Ungaria: Rescrierea istoriei, inacceptabilă

"Ministerul Afacerilor Externe a luat notă de decizia Adunării Naţionale a Ungariei de a declara anul 2020 drept An al Coeziunii Naţionale şi de a marca astfel 100 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon, în data de 4 iunie 1920. Ministerul Afacerilor Externe reiterează că orice încercare de rescriere a istoriei şi de aducere în discuţie a unor poziţii revizioniste este inacceptabilă şi nu se potriveşte realităţii Europei secolului XXI sau ambiţiilor de cooperare bilaterală stabilite prin Parteneriatul Strategic, prin Tratatul de înţelegere, cooperare şi bună vecinătate între România şi Republica Ungară, semnat la Timişoara la 16 septembrie 1996 şi prin apartenenţa comună la UE şi NATO", arată un comunicat de presă remis, MEDIAFAX, de către Ministerul de Externe.

Ministerul "respinge ca nefondate justificările invocate pentru promovarea acestei declaraţii, din perspectiva României neexistând «probleme politice, economice, juridice şi psihologice create de acest tratat de pace, nerezolvate până în prezent»".

"Tratatul de la Trianon, care a stabilit, între altele, frontiera dintre România şi Ungaria, nu reprezintă o problemă care să reclame rezolvare, astfel precum încearcă sistematic să acrediteze autorităţile de la Budapesta şi nici nu reprezintă o tragedie astfel precum se notează în textul actului adoptat de Parlamentul Ungariei. Acest tratat este un element esenţial al realităţii geopolitice actuale la nivel european, fiind parte a sistemului tratatelor de pace semnate în cursul anului 1919 care a pus capăt Primului Război Mondial – adevărata tragedie de la începutul secolului trecut care a curmat aproximativ 19,000,000 de vieţi – şi care a permis naşterea şi consolidarea unor state naţionale în regiune, inclusiv Ungaria. Ungaria, parte la acest Tratat, are obligaţia de a-i respecta întocmai prevederile şi de a le executa cu bună credinţă, conform principiilor de bază ale dreptului internaţional", mai notează reprezentanţii ministeriali.

MAE transmite că nu poate accepta ca "astfel de manifestări" să pună în discuţie tratatele internaţionale existente şi să alimenteze retorica apartenenţei cetăţenilor români de etnie maghiară la o naţiune distinctă.

"România nu contestă dreptul Ungariei de a stabili prin lege modalităţi de marcare a momentelor istorice semnificative din istoria sa, dar, nu poate accepta ca astfel de manifestări să pună în discuţie sistemul tratatelor internaţionale care au stat la baza configurării Europei de astăzi sau să chestioneze, direct sau indirect, modul în care România respectă drepturile cetăţenilor săi de etnie maghiară, pentru a alimenta retorica apartenenţei acestora la o naţiune distinctă, nostalgică, definită în frontiere fictive şi captivă unor idealuri istorice pe care Europa le-a depăşit prin crearea Uniunii Europene. România şi Ungaria trebuie să lucreze împreună la consolidarea acestui proiect al păcii, garant al promovării drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi al prosperităţii societăţilor, iar fundamentele politico-juridice ale relaţiei bilaterale pornesc de la această viziune comună", conform sursei citate.

"România este profund ataşată respectului pentru drepturile omului, inclusiv ale persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale în conformitate cu normele internaţionale şi standardele în domeniu, reflectate, de altfel, şi în Tratatul de înţelegere, cooperare şi bună vecinătate între România şi Republica Ungară, semnat la Timişoara la 16 septembrie 1996. Ministerul Afacerilor Externe subliniază, şi în acest context, interesul autentic al statului român de a asigura, prin toate politicile sale, ca parte a bunei guvernări, protejarea şi promovarea drepturilor identitare (lingvistice, religioase, culturale, etnice) ale tuturor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de pe teritoriul său şi consolidarea dialogului interetnic", mai transmite Ministerul.

Reprezentanţii de la Externe mai notează că România a asigurat "un sistem avansat, model" de protecţie a drepturilor minorităţii maghiare.

România a definit în ultimele decenii, cu implicarea fundamentală a membrilor minorităţilor naţionale ce locuiesc pe teritoriul său, un sistem avansat, un sistem model, de protecţie a drepturilor acestora, având la bază ideea de diversitate culturală şi de interculturalitate, condiţie esenţială pentru edificarea unei societăţi integrate bazate pe cunoaşterea şi pe respectul reciproce", conform comunicatului emis de MAE.

Ministerul Afacerilor Externe reiterează "angajamentul ferm al României de a construi o relaţie bilaterală solidă, pragmatică, bazată pe respect reciproc şi orientată spre viitor în beneficiul cetăţenilor români şi ungari indiferent de etnie, având aşteptări similare de la partea ungară".

În hotărârea Parlamentului de la Budapesta se arată că se vor comemora împlinirea a 100 de ani de la tratatul de pace, care a destrămat teritoriul Ungariei istorice şi în urma căruia o treime din naţiunea maghiară a ajuns sub autoritatea unor state străine. Autorităţile de la Budapesta au anunţat că sprijină organizarea de evenimente şi comemorări atât în Ungaria, cât şi în rândul maghiarilor care trăiesc în Bazinul Carpatic sau în lume.

Tratatul de la Trianon a fost semnat la data de 4 iunie 1920 între Puterile Aliate învingătoare în Primul Război Mondial şi Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat învins în Primul Război Mondial. Tratatul a fost semnat în Palatul Marele Trianon de la Versailles de către 16 state aliate (inclusiv România), pe de o parte, şi de Ungaria, de altă parte. Tratatul a intrat în vigoare la 26 iunie 1921.

Tratatul a fost semnat pentru a stabili frontierele noului stat Ungaria cu vecinii săi: Austria, Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor (stat devenit ulterior Iugoslavia), România şi Cehoslovacia.

Documentul consfinţea includerea teritoriului Croaţiei-Slavoniei (partea de nord a Republicii Croaţia) şi Voivodinei (inclusiv treimea de vest a Banatului) în cadrul Regatului Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, a Slovaciei şi Ruteniei (azi: Republica Slovacia şi, respectiv, Regiunea Transcarpatia din Ucraina) în cadrul Cehoslovaciei, a Transilvaniei şi părţii răsăritene a Banatului în cadrul României şi a Burgenlandului în cadrul Republicii Austriei.