Monitorul APĂRĂRII: Deficienţele procesului de finanţare a cheltuielilor de apărare în cadrul NATO/ ARTICOL semnat de generalul (r) Ştefan Oprea

Deşi discuţiile privind împărţirea transatlantică a sarcinilor sunt la fel de vechi ca Alianţa însăşi, una din temele sensibile dar deosebit de importante, aflate pe agenda NATO în această perioadă, o reprezintă distribuirea eficientă şi uniformă a efortului membrilor Alianţei pentru a păstra Europa unită, în integralitatea ei şi într-un climat de securitate şi pace.

Încă de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial – şi în contrast puternic cu primul – Statele Unite au continuat să asigure securitatea europeană prin garanţii de angajament şi garanţii de securitate bazate pe descurajare extinsă. În schimb, aliaţii săi au aprobat rolul principal al Statelor Unite în sistemul internaţional şi au contribuit la rezolvarea problemelor comune.

De-a lungul Războiului Rece, umbrela de securitate a SUA a permis înflorirea procesului de integrare europeană. În ultimele două decenii, după încheierea Războiului Rece, extinderea NATO a modificat graniţele cooperării transatlantice în materie de securitate.

Ministrul Apărării Naţionale, Angel Tîlvăr, la ceremonia de sărbătorire a Zilei NATO în România

Bolojan: NATO rămâne garantul apărării noastre colective

În toată această perioadă, dar şi ulterior, decalajele aportului financiar la asigurarea cheltuielilor de apărare în cadrul Alianţei devin din ce în ce mai evidente.

Reliefând câteva repere istorice privind contribuţia Statelor Unite la stabilitatea Alianţei, fără a face un efort deosebit, mi-am amintit câteva idei din discursul susţinut de Robert Gates în faţa Consiliului Nord Atlantic, cu ocazia încheierii mandatului de secretar al apărării al Statelor Unite. Era 11 Iunie 2011.

Printre altele, evidenţia în primul rând faptul că efortul militar internaţional din Afganistan a suferit din cauza lipsei de focalizare pe evoluţii, a resurselor şi a concentrării atenţiei asupra misiunii.

În al doilea rând atrăgea atenţia asupra deficienţelor grave în ceea ce priveşte capabilităţile si relaţiile instituţionale ale NATO în operaţia din Libia (după ce a preluat comanda operaţiei aeriene, alianţa a rămas fără muniţie după doar 11 săptămâni, iar participarea cu capabilităţi de sprijin esenţial cum ar fi elicoptere, avioane de transport, ISR, mentenanţă, etc. a reprezentat o mare provocare).

CITEŞTE mai departe ARTICOLUL semnat de Generalul (r) Ştefan Oprea, fost reprezentant mililar permanent al României la Uniunea Europeană şi NATO