Mărirea şi decăderea Evei Kaili: drumul de la Pasok la „muză” a emirilor

Eva Kaili îşi datorează începutul carierei politice asemănării cu Eleni Rapti, deputată la Salonic pentru Néa Dimokratia, partidul conservator. În căutarea disperată a unui chip nou, un candidat extravagant la alegerile greceşti din 2004, liderii locali ai Pasok şi-au concentrat atenţia asupra tânărei jurnaliste, prezentatoare populară Mega Channel, care a studiat arhitectura, relaţii internaţionale şi economie, fiind blondă şi telegenică, la fel ca Rapti.

A făcut joc murdar

Dar nu a mers bine de la început, pentru că Eva a fost prima sub linie, la alegerile din cel de-al doilea oraş al Greciei. Atunci a început ostilitatea faţă de Georgios Papandreou, care, ales atât la Salonic, cât şi la Patras, a optat pentru primul oraş, lăsând-o pe dinafară Eva Kaili. Trei ani mai târziu, în 2007, grecii au revenit la vot şi de data aceasta, Eva a intrat în Parlamentul Greciei, pentru Pasok.

Kaili a fost cauza finală a căderii lui Papandreou. S-a întâmplat în 2011, când în apogeul crizei greceşti, premierul socialist a decis să accepte măsurile de austeritate impuse de UE, sub presiunea lui Merkel şi Sarkozy, dar a anunţat că vrea să le supună mai întâi la referendum. Ministrul grec de finanţe, Evangelos Venizelos, a fost convins să se răzvrătească şi să organizeze o revoltă în cadrul partidului. Papandreou a avut doar 2 voturi majoritare în Parlament, dar înainte de a avea loc votul pentru convocarea referendumului, a primit o scrisoare de la un deputat: „Deasupra interesului personal sau de partid trebuie să îl pun pe cel naţional. Voi vota împotriva ta”. Semnătura a fost cea a Evei Kaili, imitată imediat de alţi doi colegi. Papandreou a renunţat la referendum şi şi-a dat demisia câteva zile mai târziu.

Vot împotriva Macedoniei şi cal troian

Dintre toate poziţiile lui Kaili aflate în conflict cu partidul său, cea ultranaţionalistă împotriva acordului care a pus capăt luptei de lungă durată dintre Grecia şi Macedonia de Nord, prin care Atena i-a recunoscut dreptul acesteia din urmă de a se defini ca atare. „O pagubă ireparabilă a istoriei Macedoniei şi a grecilor”, a spus deputata socialist la acea vreme, îmbrăţişând linia partidului Néa Dimokratia.

Nikos Androulakis, liderul a ceea ce a mai rămas din Pasok, a definit-o pe Kaili drept „calul troian” al guvernului conservator din cadrul partidului socialist. În recentul episod al scandalului interceptărilor telefonice, comandat de guvern împotriva opoziţiei, un Watergate grecesc autentic, Kaili, în loc să-l condamne, a spus că nu este nimic nou sau ciudat, clasificându-l drept irelevant.

Omniprezentă în comisii

Saltul către politica europeană a avut loc în 2014, odată cu alegerea pentru Parlamentul European, urmat de reconfirmarea în 2019 cu ascensiunea la vicepreşedinţia Adunării, proclamată la primul tur cu 454 de voturi. La Bruxelles şi la Strasbourg, Kaili părea omniprezentă, activă în comisii, organisme de evaluare, delegaţii parlamentare, intergrupuri, misiuni speciale şi multe altele. Întotdeauna gata în discursurile ei să susţină cauze nobile, precum drepturile omului sau lupta împotriva corupţiei. Punctul său forte - problemele digitale şi high-tech. A explicat că UE trebuie să facă mult mai mult pentru a ajuta cetăţenii să dobândească anumite competenţe digitale”.

„Colegiul de apărare” al emirilor

Apoi, a venit Qatarul. Încetul cu încetul, Kaili a devenit şeful recunoscut al „colegiului de apărare” al Emiratelor în Parlamentul de la Strasbourg. Discursul din 21 noiembrie a fost suprarealist, când plenul a votat o rezoluţie care „deplânge moartea a mii de lucrători migranţi”. Kaili, dimpotrivă, a devenit un avocat al Qatarului, pe care ea a definit-o ca o „ţară în fruntea drepturilor muncitorilor”.

Apoi, în urmă cu zece zile, s-a furişat literalmente în Comisia de Justiţie, din care nu este membră, pentru a vota în favoarea liberalizării vizelor de intrare în spaţiul Schengen pentru cetăţenii qatarezi. Din nou, când Qatarul amânase în ultimul moment călătoria Delegaţiei Parlamentare pentru relaţiile cu Peninsula Arabică, care dorea să viziteze facilităţile Cupei Mondiale şi să verifice modificările aduse legislaţiei muncii prevestite de liderii de la Doha, Kaili a plecat singură în emirat unde, întâmpinată cu mare fanfară, a lăudat reformele regimului, pretinzând că reprezintă 500 de milioane de europeni. Deputată a Verzilor, Hannah Neumann, a comentat: „Am simţit că se întâmplă ceva la spatele meu”.