Marius Oprea: După alegeri, lui Băsescu i-a crescut nasul. I-l taie Petrov, în două săptămîni!

Adică, dacă matematica mea e bună (şi mi-am verificat de două ori calculele), l-au votat (rotunjit) 57,5 mii de bucureşteni. În majoritate, cei care nu l-au vrut pe Nicuşor Dan, că e prea ”userist”, dar votau oricum cu dreapta, sau cei n-au mai vrut să voteze nici cu Gabriela Firea, dar nu votează în mod tradiţional dreapta. Apoi, cam toţi cei care s-au refugiat în nostalgie, l-au votat pe Băsescu. În genere, nostalgia e un sentiment general uman, dar atunci cînd nostalgia e una după dictatură, în cazul nostru cea a lui Ceauşescu, ea poate deveni, pe termen mediu şi lung, chiar nocivă pentru democraţie. Nostalgicii nu sînt atenţi la nuanţe; ei confundă partea (pe sine şi experienţa lor trecută, tinereţea şi toate atributele ei) cu întregul. Pe Băsescu, după acelaşi principiu, l-au votat unii bucureşteni numai ca pe gospodarul care dărîma chioşcuri şi, în opinia lor, a dat o faţă ceva mai spălată capitalei. Indiferent de motivaţii, toţi cei care l-au votat n-au mai ţinut cont de faptul că el reprezintă, alături de Ion Iliescu, ce a dat mai nociv politica românească după 1989. Lăsînd la o parte că, alături un preşedinte-activist, ne-am ales şi cu un preşedinte nici măcar securist, ci turnător, au pus totuşi ştampila pe el.  

N-a contat nici că ne-a minţit atîta vreme, că ”n-a colaborat”. N-a contat nici că, ştiind prea bine cu cine au de-a face, ”serviciile” au făcut cu el, timp de un deceniu din trei, toate jocurile posibile în ţara asta, ”noua securitate” ajungînd la o putere după care Securitatea lui Ceauşescu doar tînjea, fără a putea să spere. Mie, fiind cunoscător al acestor arhive şi al sistemului computerizat de evidenţă a lor, pe care SRI-ul l-a moştenit de la fostul Departament al Securităţii Statului, mi-e clar că l-au avut la mînă – nu aveau cum să nu ştie de ”comoara” din propriile arhive. Nu mă îndoiesc că, în situaţia unui om politic atît de important cum a fost el, hîrtiile Securităţii au fost luate atent la mînă de profesionişti şi, atunci cînd i-au găsit dosarul, au găsit (în lumina asigurărilor pe care Băsescu le dădea, minţind în stînga şi-n dreapta) şi ”calea spre inima sa”. Apoi, atunci cînd el s-a scufundat, au dat ”liber” la dosar, care a ieşit atît de propt la iveală, găsit în arhivele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Noul şef al Direcţiei de Investigaţii, nu întîmplător transferat la CNSAS, să ”deconspire” cadrele şi colaboratorii din istoria tenebroasă a Securităţii, provine tocmai de la Serviciul Român de Informaţii. Acest ”investigator” a reuşit să facă într-un timp foarte scurt ceea ce nu a făcut o instituţie întreagă, cu prilejul a mai multe verificări, re-verificări şi răs-verificări, care n-au scos la iveală nimic şi l-a găsit taman la fix  tocmai pe ”Petrov”, de parcă ştia demult unde e. Că această ”expertiză” a şefului de la Direcţia de Investigaţii a CNSAS e o întîmplare sau nu, e profesionalism sau rodul unor informaţii prealabile, contează mai puţin, atîta vreme cît e evident că ”serviciile” nu mai au nevoie de Băsescu şi s-au lepădat de el. Orice asociere a lor cu Traian Băsescu le convine acum la fel de puţin acestora, ca aceea dintre ele şi fosta Securitate. Faptul e evident, fie şi doar din promptitudinea cu care au fost denunţate, unilateral, de către SRI, ”protocoalele secrete” cu justiţia.  

Şi atunci, cum de românii, mai ales bucureştenii, care trec drept alegătorii cei mai ”destupaţi” din România, au fost atît de amnezici, încît l-au votat în proporţie de peste 8 procente? Răspunsul l-am încercat mai sus, dar numai ”nostalgia” după ”primarul Băsescu” nu-l poate explica şi nici aversiunea faţă ceilalţi doi candidaţi din top. Se mai adaugă încă ceva: camaraderia. În 1989, Securitatea avea un număr de 136.000 de informatori activi, peste 15.000 de ofiţeri operativi şi alţi aproape 50.000 de cadre şi ”trupe” de Securitate. Aproape a şaptea parte din ei se aflau concentraţi în Capitală, centrul puterii lui Ceauşescu. Aşa că, mare parte din voturile lui, Petrov le-a obţinut tocmai de la ”camarazii” lui, foştii turnători şi foştii securişti, cu tot cu urmaşii lor ”în spirit şi-n simţiri”. Că lucurile stau aşa, o dovedeşte scorul mult mai mic obţinut de Partidul Mişcarea Populară, partidul său, la nivelul întregii ţări. Din 473.637 de voturi la nivelul României, a luat numai Băsescu, în Bucureşti, peste 57.000! În acest context, lui Traian Băsescu i-a crescut nasul după aceste alegeri, cînd se vede iarăşi pe cai mari şi a ”negociat” alianţa cu liberalii, de fapt un act de supunere, încheiat nu fără speranţa (după părerea mea, vană!) că i se va acorda imunitate în faţa justiţiei, care judecă trecutul său de turnător. Dar cred că fără motiv. Politica românească va arăta, fără îndoială, mult mai curat fără el - şi de asta sînt conştienţi toţi cei care, de nevoie, mai dau mîna cu el.

Fără să vrea, Băsescu şi-a arătat, prin succesul nici de el sperat la aceste alegeri, şi marea lui vulnerabilitate - şi anume că la o confruntare politică directă, partidul său ”înghite” voturi mai multe de la aliaţii săi de conjunctură de acum, liberalii, decît de la pesedişti şi cu atît mai puţin de la ”userişti”. Şi dacă în acest sprijin şi ”bunăvoinţă” a puterii şi-a pus el speranţa, în obţinerea unor ”favoruri” nemeritate din partea justiţiei, ei bine, de această dată şi-a calculat greşit pasul. Sper că pentru ultima oară. Dacă acum, imediat după ”locale” jocurile sînt făcute şi se lucrează cu rezultatele pe masă, la parlamentare PMP-ul e un spin în coastă pentru liberali, la fel de incomod ca USR-ul, dar mult mai uşor de înlăturat. Un calcul politic simplu şi lucid arată că PNL-ul iese mult mai profitabil dacă înghite mica ”aripă băsistă” din fostul Partid Democrat, cu tot cu consilierii şi primarii ei, decît dacă încheie ”acorduri” cu ea.

Am deci toate temeiurile să cred că se va judeca corect şi că, dacă lui Traian Băsescu i-a crescut nasul după aceste alegeri locale, cînd l-am văzut foarte ”bine dispus” pe ecranul televizorului, i-l va tăia ”Petrov”, peste mai puţin de două săptămîni, cînd pe 16 octombrie se judecă dosarul său, la Curtea Supremă. Şi ”vom trăi bine”!