COMENTARIU Marius Oprea | Nicuşor Dan a devenit coşmarul lui Klaus Iohannis

L-am cunoscut puţin după această întoarcere a sa în 2000, în împrejurările în care încercam să coagulăm o formulă civică de împotrivire faţă de resurecţia stîngii naţionaliste, în jurul personalităţii preşedintelui Emil Constantinescu, care se apropia de finalul mandatului. Apoi ne-am mai întîlnit mai rar, dar am mai vorbit, cînd şi cînd, la telefon. Nu mi-am ascuns niciodată admiraţia pentru el şi pentru capacitatea lui de construcţie, pentru onestitatea luptei lui cu rechinii imobiliari din Capitală. A înfiinţat nu numai Asociaţia Salvaţi Bucureştiul, cu care a reuşit să salveze de la pieire mai multe case-monument  ale Bucureştilor, dar a fondat în 2000 şi Şcoala Normală Superioară din Bucureşti, unitate de elită în ştiinţele fundamentale care, potrivit propriilor spuse, ”îi stimulează pe cei mai buni elevi să ramînă în România”, instituţie pe care a condus-o vreme de şase ani, în timp ce şi-a continuat, cu discreţie, activitatea de cercetător la Institutul de Matematică al Academiei Române. Pînă în 2016, la alegerea sa  ca deputat în Parlamentul României. A candidat ca independent la Primăria Capitalei pentru prima oară în 2012, cîştigînd 9% din voturi. A doua oară, cînd a candidat din partea USR la precedentul scrutin, a fost învins de Gabriela Firea, obţinînd 30% din voturi. Acum, a sosit momentul revanşei.

Dar în politică, Nicuşor Dan a fost mai puţin fericit ca în matematică. La începutul lunii iunie 2017, a părăsit Uniunea Salvaţi România. El se împotrivise grupului aşa-zis ”progresist” condus de Cristian Ghinea, care milita virulent pentru transformarea partidului într-unul aproape exclusv destinat apărării ”libertăţilor civile” (a minorităţilor sexuale, a ”corectitudinii politice” ş.a.m.d.), în dauna valorilor tradiţionale. ”Moţiunea” lui Nicuşor Dan a pierdut la vot, la nivelul conducerii partidului – astfel încît, folosind acest pretext, în contextul dezbaterii publice acerbe privind definirea familiei tradiţionale în Constituţie, colegii săi din conducerea partidului i-au ”tras preşul de sub picioare” chiar fondatorului formaţiunii. Făgărăşeanul absolvent eminent al Liceului ”Radu Negru”, om cu frica lui Dumnezeu, Nicuşor Dan şi-a ţinut cuvîndtul şi a părăsit partidul, afirmînd că ”în USR sînt oameni pentru care valorile tradiţionale (printre care familia) sînt foarte importante. Ţin de intimitatea şi identitatea lor, chiar într-o raportare transcendentă. Marea lor majoritate sînt capabili să înteleagă punctul de vedere contrar şi să aibă un dialog. Dar nu se vor simţi reprezentaţi de un partid al libertăţilor civile şi îl vor părăsi”. Aşa cum a făcut el.

Stau şi mă întreb unde a acum Cristian Ghinea, ministrul fondurilor europene din guvernul Cioloş, cu ”absorbţie zero”, şi unde a ajuns Nicuşor Dan? Nu pot să constat decît că, mai devreme sau mai tîrziu, fermitatea, tenacitatea şi credinţa în bunul Dumnezeu te duc departe. Cum, în pofida ba a liberalilor, ba a propriilor colegi din USR, l-au dus pe Nicuşor Dan. Acum, atît liberalii, cît şi useriştii şi-l revendică. Rolul lui Nicuşor Dan, de ”locomotivă” electorală a fost evident la aceste alegeri. Perceput ca ”userist” (în mod just, pentru că a fondat de fapt partidul!) acesta a făcut ca USR-PLUS să obţină în Capitală un neaşteptat 33%, faţă de numai 17 procente ale liberalilor, deşi liberalii au fost cei care l-au propus şi susţinut de la bun început, chiar şi ca independent, reparînd greşeala din 2016 a lui Cătălin Predoiu. Ca răspuns, proaspătul ales la Primăria Capitalei s-a dus mai întîi la sediul liberalilor şi şi-a lăsat foştii colegi, pe Barna, însoţit de Dacian Cioloş, să-l aştepte o bună bucată de vreme singuri, sub reflectoarele televiziunilor, pe treptele partidului, pe cel căruia în urmă cu trei ani îi arătaseră uşa. O poză penibilă, chiar jalnică.

La Bucureşti, ”votul politic” a fost în favoarea USR-Plus, dar numai datorită ”locomotivei” Nicuşor Dan. Pentru ei, situaţia nu e la fel de bună în ţară. Au cîştigat numai 4 oraşe reşedinţă de judeţ, faţă de 14 ale liberalilor şi 13 ale pesediştilor, iar la preşedinţia consiliilor judeţene nu au cîştigat nimic, în vreme ce PSD are reprezentanţi în 20 de judeţe, PNL în 17, iar UDMR în patru. Devine evident că, pentru USR-Plus e esenţială reluarea şi legarea identităţii lor de cea a lui Nicuşor Dan, fondatorul USR-ului, în lumina viitoarelor alegeri parlamentare. Altfel, vor rămîne unde sînt, să se ocupe în continuare cu ”filmuleţe” pe facebook a la Cosette Chicirău pe culoarele Parlamentului, departe de politica serioasă. Rămîne însă ca şi Nicuşor Dan să se întoarcă la o formaţiune care s-a îndepărtat prea mult, de ceea ce era atunci cînd o întemeiase el. După performanţa de la primăria Capitalei, el ar putea cîştiga de unul singur şi alegerile parlamentare.

Nicuşor Dan ştie matematică, dar ştie şi politică. Intransigenţa lui, care l-a făcut nesuferit multora din colegi, dă în sfîrşit rezultate. A dovedit că poţi învinge chiar şi fără cunoscutele ”compormisuri fără compromitere”, despre care se vorbeşte în politică. El are un alt tip de gîndire, greu de înţeles pentru ”politicienii versaţi”, dar mai aproape de bunul simţ comun, iar instinctiv alegătorii îl preferă, din acest motiv. ”Matematica e o ştiinţă a ordinii şi a structurilor”, spunea el mai demult, cînd fondase USR-ul. ”Societatea are nevoie de ordine şi structură, pentru a funcţiona mai eficace, pentru a folosi mai bine resursele”. În urma acestor alegeri, Nicuşor Dan s-a dovedit cea mai importantă resursă electorală din România acestui moment, iar liberalii, Cotrocenii, cît şi USR-plusiştii se bat, acum, pe întrecute, să pună mîna pe el. Fără să înţeleagă că, în momentul în care Nicuşor Dan îşi va pierde independenţa, va înceta să mai fie o asemenea resursă.

Dacă pe Nicuşor Dan îl ţin puterile să rămînă cum îl ştiu şi va rezista presiunilor enorme care vor veni, de acum încolo, din interiorul sistemului în care a intrat, putred şi corupt, înţesat de securişti şi sinecurişti, el are (cum am mai scris) şansele cele mai mari şi la viitoarele alegeri prezidenţiale din România. Pînă atunci, partidul care-şi va lega numele de al lui (foarte probabil, cel pe care l-a şi fondat) are şansele cele mai mari să cîştige chiar şi viitoarele alegeri şi să facă guvernul. E coşmarul lui Klaus Iohannis.