Video Marius Tucă Show. Ion Cristoiu: Înainte de ’89, teatrul era o sărbătoare. Ăştia de acum îl strică şi pe Caragiale

Ion Cristoiu spune că înainte de Revoluţie erau actori mari care transformau într-un succes texte mediocre.

“Teatrul era o sărbătoare, o premieră nici nu vă imaginaţi ce moment, chiar şi pentru mine, o nebunie, mari spectacole. Ştiţi... nu mai spun piesele că n-are rost, în primul rând aveam actori mari. Uitaţi-vă la prostia aia, la <BD la munte şi la mare>, păi actorii ăia fac dintr-un text de doi lei, da? Ăştia de acum îl strică şi pe Caragiale, da? Erau actori mari şi o premieră era o sărbătoare, un eveniment incredibil, toţi erau cu costum, erau emoţionaţi, au venit criticii. Acum o premieră, nu ştiu....”, a punctat Ion Cristoiu.

Printre marile piese jucate atunci, Ion Cristoiu a amintit ”Scrisoarea pierdută”, jucată la teatrul din Craiova, cu Ilie Gheorghe în rolul lui Caţavencu.

“Uriaş, Cornişteanu, uriaş. Rolul Caţavencu era un rol foarte greu pentru că era atât de bătătorit încât... şi cu toate astea el a venit cu o altă perspectivă, un Caţavencu din ăsta plin de forţă(...) Unchiul Vanea cu Ilie Gheorghe...Şi nu o să uit finalul, în care se stinge, vedeţi că am imagini, stinge lumina şi la un moment dat una, unul de pe scenă, spune unchiului <Şi-o să muncim>, da. (...) Dar cel mai mare spectacol pe care l-am văzut eu, nu eram la revista Teatru, a fost Danton a lui Camil Petrescu pe marea scenă, în care era Beligan în rolul lui Robespierre şi au adus ghilotina pe scenă, ghilotina. Mare, mare spectacol”, a remomorat Ion Cristoiu momentele de atunci.

Acesta a mărturisit că după 1989 nu s-a mai dus prea des la teatru, iar ultima oară a scris despre Teatrul de comedie.”N-am mai simţit nevoia şi atunci erau mari spectacole. Nu ştiu, poate or fiacum (...) Am mai fost, ultima oară am scris despre Teatrul de comedie”, a punctat Ion Cristoiu.

Revista Teatru, pe care a condus-o, a lansat o generaţie de mari actori şi a înfiinţat un cenaclu la Giuleşti. „Revista Teatru a lansat generaţia Maia Morgenstern, aveam un cenaclu al revistei Teatru, atenţie, am ajuns şi eu să mă dau mare faţă de Lazăr, pentru că foarte multe piese de teatru nu puteau să fie jucate. Şi atunci am făcut un cenaclu la Giuleşti unde citeau actorii piesa”, a mai spus Ion Cristoiu.