#MASTalks Interviu cu Mikola Volkivski, fost consilier al Parlamentului Ucrainean şi expert politic: Călătoria lui Biden la Kiev nu poate fi comparată decât cu discursul lui Kennedy de la Berlin

Redăm interviul integral:

MAS: Aţi participat recent la Conferinţa de Securitate de la Munchen. Ce rezultate a adus această conferinţă pentru Ucraina?

Mikola Volkivski: În fiecare an, Conferinţa de Securitate de la Munchen strânge la întâlnirile sale politicieni, oameni de afaceri, diplomaţi şi experţi din toată lumea, cu scopul de a contribui la stabilitatea globală prin întărirea arhitecturii de securitate a lumii şi luarea unor măsuri care aduc mai aproape consolidarea unui stat stabil. De-a lungul anilor, şi Rusia a participat la această conferinţă care, uneori, îi menţinea iluzia păstrării legii şi ordinii, însă, apoi, a şocat întreaga lume. La Conferinţa de la Munchen din februarie 2007, preşedintele Putin a criticat uşor SUA şi NATO pentru acţiunile lor, condamnând unipolaritatea, imixtiunile Americii în procesele lumii, a vorbit despre expansiunea NATO către est şi despre alte lucruri care au fost ca un duş rece pentru europeni, însă o opoziţie atât de dură faţă de blocul occidental a fost ignorată, alegându-se calea concesiunilor pentru ambiţiile sale imperialiste. Tot pe atunci, Putin a numit destrămarea URSS cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului al XX-lea, însă tot nu a fost de ajuns pentru liderii europeni să înţeleagă pericolul pe care regimul lui Putin îl proiecta către Europa şi Occident. Astfel, nu este suprinzător că la conferinţa din februarie 2022 – practic, cu doar câteva zile înainte de invazia militară a Rusiei – delegaţia rusă nu a fost prezentă. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în februarie 2023. Însă, în cele din urmă, conferinţa din 2022 a fost total diferită de cea de anul acesta – atunci am văzut nesiguranţă şi confuzie în ochii şi acţiunile multor lideri. Acum, toate îndoielile au fost risipite – avem o listă scurtă, dar nu completă, de reuşite la Munchen 2023: o strategie de continuare a echipării armatei ucrainene cu echipamente de luptă şi muniţie, ajutor cu antrenarea militarilor şi schimbul de informaţii, sprijin politic şi reforme ale organizaţiilor internaţionale. A devenit clar că decizia de a susţine Ucraina până când va fi victorioasă este definitivă pentru SUA, Europa, iar Kievul trebuie să obţină succese serioase pe câmpul de luptă până în vara anului 2023 pentru a putea să mai conteze pe sprijinul tehnologic şi de luptă avansat. La negocieri, toate tabu-urile privind problema susţinerii Ucrainei cu tehnologii care au fost în trecut refuzate au fost, într-un final, ridicate – acele sisteme cu rază lungă de acţiune, rachete ghidate, aeronave (inclusiv autonome) şi arme grele. Acestea nu vor fi livrate mâine sau poimâine, însă a fost atins un consens: Ucraina va primi tot acest echipament, cu excepţia armelor de distrugere în masă (nucleare, chimice şi altele). În alte cazuri, Kievul este pregătit şi ar trebui să primească instrumentele pentru a schimba cursul războiului şi pentru a-şi elibera teritoriile suverane, inclusiv Crimeea.

MAS: Pe 24 februarie, marcăm un an de la invazia Rusiei în Ucraina. Cum vedeaţi războiul acum un an, înainte de invazie, şi cum îl vedeţi acum?

Mikola Volkivski: La începutul anului 2022, mai multe servicii au oferit informaţii care prevedeau invazia Rusiei în Ucraina. Acestea nu dădeau numărul militarilor sau pericolul implicit, însă demonstrau metodele de conducere a ofensivelor din teritoriul Rusiei şi Belarusului şi acţiunile din Marea Neagră şi Marea Azov. În baza acestor date şi a concluziilor centrelor de analiză, ne-am imaginat începutul războiului dintr-o perspectivă mult mai sumbră decât ce s-a întâmplat de fapt. Am crezut că ruşii vor putea să capete controlul temporar în spaţiul informaţiilor (prin închiderea comunicaţiilor, televiziunilor şi Internetului), să paralizeze sistemul bancar şi financiar şi să desfăşoare operaţiuni de capturare rapidă a centrelor regionale din Ucraina (drept urmare, ruşii chiar au reuşit că captureze cel puţin un astfel de centru regional – oraşul Herson, pe care trupele ucrainene l-au eliberat anul trecut). Cu toate acestea, datorită rezistenţei eroice a întregii societăţi ucrainene, a curajului armatei ucrainene şi a capabilităţilor comandanţilor, Ucraina a reuşit să strice planul atacurilor ruseşti. Rezultatul este că, în 2023, s-a reuşit eliberarea a peste 50% din teritoriile ocupate temporar de invadatori şi distrugerea a mii şi mii de echipamente militare (inclusiv sute de ţinte aeriene, aeronave, rachete de croazieră, drone etc.) şi distrugerea şi rănirea a peste 200.000 de militari aflaţi sub steagul ruşilor. Acum, situaţia clar s-a schimbat: iniţiativa strategică a fost câştigată de armata ucraineană, care desfăşoară ostilităţi asupra Rusiei; avem acţiuni locale şi operaţionale de contraofensivă ale forţelor ucrainene; baza tehnologică a armatei a fost modernizată, se obţin mostre ale armelor militare occidentale (...). Cred că dacă se menţine sprijinul militar şi tehnologic, Kievul va putea să obţină o victorie completă asupra armatei ruseşti nu mai devreme de 2024, aşadar statul are nevoie de creşterea volumului de livrări de echipamente militare şi muniţie. Apoi, victoria şi, ulterior, stabilirea păcii, pot avea loc în până în 2024.

MAS: Reprezentanţii Ucrainei au fost invitaţi la mai multe întâlniri importante, anul trecut şi anul acesta, alături de reprezentanţi ai UE şi NATO. Credeţi că vocea Ucrainei a fost auzită îndeajuns? Este ceva ce comunitatea internaţională nu înţelege când vine vorba despre războiul din Ucraina?

Mikola Volkivski: Cu siguranţă, azi politicienii şi liderii ucraineni sunt invitaţi să participe la sesiuni desfăşurate cu uşile închise, o pratică nemaiîntâlnită. Acolo, şeful statului sau persoanele autorizate raportează despre starea războiului şi nevoile Kievului. Problema partenerilor americani şi europeni a fost că estimările analiştilor şi serviciilor de informaţii au fost greşite – înainte de război, partenerii au transferat o mare cantitate de arme antitanc şi muniţie Ucrainei, pentru că ei au crezut că problema înfrângerii armatei ucrainene va fi o chestiune de o săptămână, după care va continua războiul de gherilă. De asemenea, după mai multe înfrângeri ale armatei ruse pe front, partenerii au refuzat să livreze Ucrainei sisteme avansate. Este clar că, la început, armata a avut nevoie de instrumente de apărare şi abia apoi de sisteme de informaţii, însă pierderea acestui timp le-a permis ruşilor să câştige teren în sudul şi estul ţării, unde se dau acum principalele lupte. Aşadar, marea problemă rămâne faptul că nu toate ţările cred în stabilitatea ucraineană, iar aceste întârzieri în primirea armelor costă mii de vieţi ale militarilor. Din fericire, a fost schimbată dinamica azi şi mai multe ţări au ajuns la un consens, însă asta se întâmplă la aproape un an de la invazie. În acelaşi timp, există probleme legate de energia nucleară, de energia bazată pe combustibil şi aşa-numita sferă „umanitară”, care creează obstacole pentru sancţiuni care nu au fost aplicate complet, chiar şi după documentarea actelor de genocid. Oricum, încă se pot găsi soluţii.

MAS:  Unii analişti cred că Rusia luptă într-un război existenţial. Ce părere aveţi despre asta? Ce credeţi despre schimbările repetate ale comandanţilor aflaţi la conducerea aşa-numitei „operaţiuni militare speciale”?

Mikola Volkivski: Războiul din Ucraina nu poate fi numit „existenţial” – este voluntar, imperialist, riscant şi ilegal. Obiectivul Rusiei nu este protejarea existenţei sale faţă de Ucraina, ci din contră – este distrugerea fizică a Ucrainei, ştergerea acesteia de pe harta politică a lumii, intimidarea NATO şi refacerea unei structuri multi-stat, în care Kremlinul să fie liderul. Orice discuţie în această direcţie este manipulare şi ar trebui să fie pusă pe aceeaşi treaptă cu negarea Holocaustului. Ucraina şi oamenii ucraineni sunt atacaţi de Rusia. Acţiunile de genocid au fost comise împotriva Ucrainenilor. Rusia este un regim terorist care finanţează mai multe reţele teroriste din lume (inclusiv „compania militară privată Wagner”), este izolată de comunitatea internaţională şi ar trebui să fie pedepsită aşa cum s-a întâmplat cu Germania, după Primul şi Al Doilea Război Mondial.

De asemenea, dislocarea rusească a comanadanţilor invaziei a demonstrat criza sistemică prin care trece Moscova. Cred că ar fi corect să facem o analogie între războiul modern şi Războiul Crimeei, din mijlocul secolului XIX, sau războiul Ruso-Japonez, de la începutul secolului XX, când ruşii s-au confruntat cu înfrângeri groaznice. Motivele pentru acestea au fost lipsa tacticilor şi strategiilor Rusiei, metodele tehnologice vechi, lipsa proviziilor armatei şi o cultură a corupţiei şi caracterului arbitrar. După februarie 2022, fostul mit despre „cea de-a doua armată a lumii” a fost distrus: clienţii au văzut ineficienţa echipamentelor ruseşti în câmpul de luptă (în special aplicat dezvoltării de sisteme antiaeriene şi antirachetă, tancuri, blindate şi aeronave de ultimă generaţie). Mai sunt doar câţiva aliaţi care sunt aproape de Rusia, de asemenea izolaţi: Iranul şi Coreea de Nord. Încercările ruşilor de a schimba comandanţii arată naivitate, de parca schimbarea uneia sau mai multor persoane poate duce la rezultate ale ruşilor în război (situaţie e diferită de condiţiile din Siria, Libia sau alte state). De fapt, Rusia a decăzut – iar acesta este meritul regimului corupt şi rupt de realitate al lui Putin. Indiferent de cine ar fi ales comandant al forţelor invadatoare din Ucraina, ruşii vor continua să se confrunte cu înfrângeri şi se vor retrage din teritoriul Ucrainei.

MAS: Ce părere aveţi despre vizita neaşteptată a lui Biden din Ucraina? Ce mesaj transmite?

Mikola Volkivski: Joseph Biden a vizitat Ucraina înainte de marcarea unui an de invazie a Rusiei în Ucraina. Toate acestea se întâmplă concomitent cu aşteptarea unor propuneri de pace din partea Chinei, care, mai mult ca sigur, în documentele sale de program, va propune o încetare a furnizării de arme Ucrainei, ceea ce înseamnă subminarea sprijinului ucrainean în ONU. Cred că acesta este un pas planificat pentru a neutraliza eforturile ucrainene de a reforma Consiliul de Securitate al ONU, unde Rusia, un stat sponsor al terorismului, are un loc ilegal. Preşedintele Biden a vrut să demonstreze unitatea colectivă a Occidentului şi să confirme consensul la care s-a ajuns, potrivit căruia Ucraina va primi ajutor până la o victorie completă pe câmpul de luptă. Călătoria lui la Kiev nu poate fi comparată decât cu discursul lui Kennedy de la Berlin. Cred că acest semnal politic extrem de puternic va clarifica în mod clar puţinelor guverne care încă ezită că sprijinirea Ucrainei reprezintă păstrarea arhitecturii sistemului de securitate euro-atlantic. Acesta este singurul mod de a vorbi despre conducerea Americii şi a Occidentului în lume.

MAS: Cum vedeţi războiul în viitorul apropiat? Cum credeţi că se va încheia? Este posibilă o înţelegere între Ucraina şi Rusia?

Mikola Volkivski: Acest război va continua cu siguranţă, din păcate. În Ucraina se dau lupte grele şi sângeroase pentru eliberarea sudului şi estului Ucrainei, lupte pentru Crimeea şi noi încercări de invazie ale armatei ruseşti prin graniţele noastre oficiale. Chiar şi cu primirea tuturor mijloacelor necesare, numărul victimelor militare va creşte de aproape două ori. Atacurile cu rachete şi utilizarea dronelor asupra obiectivelor din Ucraina vor continua, utilizarea armelor de distrugere în masă este posibilă (cel puţin riscurile sunt în creştere) şi există pericolul continuării politicii genocide aplicate de ruşi în teritoriile ocupate temporar ale Ucrainei. Procesul de negociere este posibil dacă ruşii vor percepe în mod adecvat realitatea şi vor avea pierderi uriaşe pe fronturi. În acest caz, cred că Ucraina ar putea fi de acord cu o perioadă de tranziţie pentru anumite teritorii dacă ruşii îşi retrag în mod voluntar trupele şi părăsesc Ucraina. Dacă acordul nu ţine cont de integritatea teritorială a Ucrainei, atunci tratatul de pace nu va fi semnat. Deci, ne putem aştepta la continuarea fazei active a războiului şi anul viitor.