Ministerul Justiţiei: Articolul 134 din Constituţie nu se referă şi la numirea procurorilor în funcţiile de conducere

"Textul constituţional nu se referă însă şi la numirea în funcţiile de conducere, aspecte ce ţin de cariera profesională a magistraţilor. Aşadar, legiuitorul nu are constrângeri de rang constituţional în stabilirea soluţiei legislative privind numirea procurorilor în funcţiile de conducere", arată MJ, într-o "interpretare corelativă" a prevederilor constituţionale şi legale în vigoare.

Punctul de vedere al ministerului a fost făcut public după ce şeful statului a spus vineri, la şedinţa Plenului Consiliului Superior al Ministerul Justiţiei despre art. 134 din ConstituţieMagistraturii (CSM), că potrivit articolului 134 din Constituţie, CSM trebuie să facă propunerile pentru funcţia de procuror general şi cea de şef al DNA, el solicitând Consiliului să-i trimită un punct de vedere pe această temă, precizând că nu se grăbeşte.

"Am o problemă care este la zi. Şi, sigur, puteţi să îmi spuneţi că «Domnule preşedinte, cum de nu aţi observat-o până acum?». E foarte simplu, nu a fost în atenţia mea din punct de vedere procedural. Propunerea de la MJ pentru funcţia de procuror general şi procuror şef DNA. (...) Eu am primit propunerile. Nu discut procedura, s-a discutat cu dumneavoastră, dumneavoastră sunteţi cei mai pricepuţi. Avem un articol 134 în Constituţia României care spune aşa: «CSM propune preşedintelui României numirea procurorilor şefi». Propunerea trebuie să vină la mine de la CSM", a spus Traian Băsescu.

În punctul său de vedere, MJ citează, mai întâi, textele constituţionale cu referire la subiectul în discuţie, respectiv art. 134 alin. (1), care prevede atribuţia Preşedintelui României de a-i numi în funcţie pe judecători şi pe procurori, cu excepţia celor stagiari, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cât şi art. 125 alin. (2) - "Propunerile de numire, precum şi promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor sunt de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii sale organice".

În privinţa textelor legale indicente, ministerul menţionează art. 53 din Legea nr. 303/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 576 din 29 iunie 2004, care avea următoarea formă: "(1) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prim-adjunctul şi adjunctul acestuia, precum şi procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie şi adjunctul acestuia sunt numiţi de către Preşedintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu recomandarea ministrului justiţiei, dintre procurorii care au o vechime minimă de 18 ani în magistratură, pe o perioadă de 5 ani, fără posibilitatea reînvestirii. Dispoziţiile art. 52 alin. (2) se aplică în mod corespunzător".

Citeşte şi: Băsescu: Potrivit Constituţiei, CSM trebuie să-mi propună procurorul general şi şeful DNA

MJ precizează însă că articolul 53 a fost modificat prin Legea nr. 247/2005 şi are următorul cuprins (prin republicare art. 53 a devenit art. 54, având aceeaşi formă şi în prezent): "(1) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prim-adjunctul şi adjunctul acestuia, procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie, adjuncţii acestuia, procurorii şefi de secţie ai acestor parchete, precum şi procurorul şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi adjuncţii acestora, sunt numiţi de Preşedintele României, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii care au o vechime minimă de 10 ani în funcţia de judecător sau procuror, pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii, o singură dată".

În acelaşi punct de vedere, MJ reaminteşte că dispoziţiile legale incidente au fost supuse controlului de constituţionalitate.

"Legea nr. 247/2005 a fost verificată în cadrul controlului anterior de constituţionalitate fiind pronunţată Decizia nr. 375/2005. Au fost criticate prevederile din Legea nr. 303/2004 prin care se stabileşte dreptul Preşedintelui României (…) de a face numirile în cele mai înalte funcţii din Ministerul Public la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul consultativ al Consiliului Superior al Magistraturii. Autorii sesizării (parlamentari ai opoziţiei, membri ai PSD) susţineau că aceste prevederi ale legii contravin dispoziţiilor art. 134 din Constituţie", arată MJ.

Referitor la aceste critici, se arată într-un comunicat al ministerului, Curtea a constatat că "numirea judecătorilor şi procurorilor urmează a se face la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii în continuare, iar numirea în anumite funcţii de conducere, se face dintre persoanele numite anterior în funcţia de procuror. Dacă Preşedintele României nu ar avea nici un drept de examinare şi de apreciere asupra propunerilor făcute de Consiliul Superior al Magistraturii pentru numirea judecătorilor şi procurorilor sau în anumite funcţii de conducere ori dacă nu ar putea refuza numirea nici motivat şi nici măcar o singură dată, atribuţiile Preşedintelui României, prevăzute de art. 94 lit. c) coroborat cu art. 125 alin. (1) din Constituţie, ar fi golite de conţinut şi importanţă".

Totodată, prin Decizia nr. 551/2009, în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 54 din Legea nr. 303/2004, Curtea a apreciat că "în aplicarea acestor prevederi, legiuitorul are libertatea de a reglementa competenţa Preşedintelui României de a-i numi în funcţie, inclusiv în funcţii de conducere, şi de a-i revoca pe toţi magistraţii la care textul constituţional se referă", mai arată MJ.

Potrivit MJ, art. 134 alin. (1) din Constituţie partajează atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii şi ale Preşedintelui României cu privire la numirea în funcţie a judecătorilor şi procurorilor. În acest sens, arată MJ, Consiliul Superior al Magistraturii propune Preşedintelui României numirea în funcţie a judecătorilor şi procurorilor, cu excepţia celor stagiari, în condiţiile legii.

"În calitate de garant al independenţei justiţiei, Consiliul Superior al Magistraturii propune, iar Preşedintele României, în exercitarea rolului de a veghea la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice, numeşte în funcţie judecătorii şi procurorii. Pornind de la reglementările legale potrivit cărora admiterea în magistratură se face prin concurs organizat de către Consiliul Superior al Magistraturii, prin intermediul Institutului Naţional al Magistraturii, textul constituţional analizat are în vedere atribuţia Preşedintelui de a învesti în funcţie magistraţii, judecători şi procurori, cu consecinţa dobândirii inamovibilităţii, respectiv a stabilităţii, urmată de exercitarea atribuţiunilor specifice autorităţii judecătoreşti. În mod simetric, Preşedintele României are şi atribuţia eliberării din funcţie a judecătorilor şi procurorilor", precizează MJ, subliniind, în acest context, că "textul constituţional nu se referă însă şi la numirea în funcţiile de conducere, aspecte ce ţin de cariera profesională a magistraţilor"

Potrivit MJ, au de asemenea un deplin suport constituţional prevederile legale nou introduse care stabilesc că numirea principalelor funcţii de conducere din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul Naţional Anticorupţie se face de către Preşedintele României, la propunerea Ministrului Justiţiei şi cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.

"Potrivit art. 94 litera c) din Constituţie, Preşedintele are ca atribuţie numirea în funcţii publice, iar această numire se face în condiţiile legii. Nu există nici un text constituţional care să reglementeze numirea în funcţiile de conducere din parchete, ceea ce înseamnă că aceasta se face în condiţiile reglementate de lege", mai arată MJ.

"Referitor la numirea conducătorilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, respectiv, Parchetului Naţional Anticorupţie, potrivit art. 132 alin. (1) din Constituţie, procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei. De aceea, ministrul Justiţiei răspunde pentru eficienţa parchetelor. În aceste condiţii, ministrul justiţiei trebuie să vegheze la conducerea parchetelor pe baza principiului responsabilităţii şi al eficienţei. Ministrul justiţiei nu controlează în nici un caz soluţiile procurorilor, aceştia fiind independenţi potrivit art. 4 alin. 1 din proiectul de modificare a Legii nr. 303/2004, iar nu numai stabili, aşa cum se prevede în actuala formă a Legii nr. 303/2004. Independenţa procurorilor este consacrată şi prin art. 61 alin. 2 din modificările aduse Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară", se mai menţionează în punctul de vedere al ministerului.

În plus, dezbaterile din CSM - provocate de solicitarea avizului - aduc transparenţa acestor numiri şi revocări, având în vedere caracterul public al şedinţelor CSM, la care participă presa şi oricine doreşte. Se menţionează şi faptul că cererea de revocare a procurorilor generali şi a celorlalte persoane cărora li se aplică această dispoziţie se circumscrie unor cerinţe de eficienţă menţionate explicit în art. 50 din Legea nr. 303/2004 astfel încât nu vor putea avea loc abuzuri, consideră MJ.

Mai mult, arată MJ, modificările propuse sunt în total acord cu documentele internaţionale în materie şi chiar se ridică deasupra standardelor europene.

"Procedura de numire şi revocare a conducătorilor parchetului este conformă cu procedura de numire şi revocare din alte state membre ale Uniunii Europene, precum Danemarca, Finlanda, Suedia, Germania, Irlanda, Olanda, Spania, Portugalia, Cehia, Estonia, Slovenia şi altele", precizează MJ.

3. Ad absurdum, interpretarea potrivit căreia art. 134 alin. (1) din Constituţie se referă şi la numirile în funcţiile de conducere sau în oricare alte funcţii de judecător sau de procuror ar conduce la obligaţia ca, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, Preşedintele României să numească judecătorii sau procurorii în toate funcţiile de conducere (inclusiv în cele de nivel inferior, cum ar fi funcţiile de procuror şef birou sau procuror şef serviciu ori preşedinte de secţie), precum şi în toate funcţiile de execuţie ocupate ca urmare a promovării (cum ar fi funcţia de judecător la tribunal, obţinută prin promovarea din funcţia de judecător la judecătorie), semnificând de fapt subordonarea faţă de executiv. Acelaşi regim juridic ar urma să aibă şi funcţiile de conducere ocupate prin delegare. Astfel la nivelul anului 2012, 642 funcţii de conducere din cadrul instanţelor şi respectiv 634 funcţii de conducere din cadrul parchetelor ar urma să fie supuse procedurii numirii de către Preşedinte la propunerea C.S.M. În aceeaşi manieră s-ar proceda practic, indiferent dacă mandatul ar fi consecinţa numirii sau a delegării. Prin acelaşi procedeu s-ar materializa şi numirea în funcţiile de execuţie ocupate ca urmare a promovării, ceea ce înseamnă de fapt substituirea Preşedintelui şi în atribuţiile exclusive conferite Consiliului Superior al Magistraturii prin lege.

Ministerul explică şi că interpretarea potrivit căreia art. 134 alin. (1) din Constituţie se referă şi la numirile în funcţiile de conducere sau în oricare alte funcţii de judecător sau de procuror ar conduce la obligaţia ca, la propunerea CSM, preşedintele României să numească judecătorii sau procurorii în toate funcţiile de conducere (inclusiv în cele de nivel inferior, cum ar fi funcţiile de procuror şef birou sau procuror şef serviciu ori preşedinte de secţie), precum şi în toate funcţiile de execuţie ocupate ca urmare a promovării (cum ar fi funcţia de judecător la tribunal, obţinută prin promovarea din funcţia de judecător la judecătorie), semnificând de fapt subordonarea faţă de executiv.

"O asemenea ipoteză ar conduce şi la ideea că toate persoanele numite deja în aceste funcţii de conducere sau de execuţie conform altei proceduri prevăzută de lege (care nu au fost numite de către Preşedintele României sau care au fost numite de Preşedintele României, dar nu la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii) au fost numite în funcţii cu încălcarea Constituţiei, ceea ce ar fi de natură ca, printre altele, să ridice grave probleme privind actele juridice întocmite de către acestea. Mai mult, ar conduce, în mod automat, la vacanţa tuturor acestor funcţii şi la reluarea procedurilor de numire pentru aproape toţi judecătorii şi procurorii", arată MJ.

În consecinţă, conchide MJ, interpretarea art. 134 din Constituţie nu poate duce la concluzii absurde care, în substanţa lor, ar însemna practic anihilarea independenţei sistemului judiciar în limitele prevăzute de Constituţie şi legile speciale şi nesocotirea competenţelor altor instituţii ale statului.

În 27 decembrie 2012, ministrul Justiţiei, Mona Pivniceru, a transmis preşedintelui Traian Băsescu propunerile pentru numirea lui Tiberiu Niţu în funcţia de procuror general al Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a lui Ioan Irimie în funcţia de procuror şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA).

În 3 noiembrie 2012, Consiliul Superior al Magistraturii a transmis ministrului Justiţiei hotărârea Secţiei pentru procurori din 22 noiembrie privind avizarea negativă a celor două propuneri, Tiberiu Niţu pentru funcţia de procuror general al României şi Ioan Irimie, pentru cea de procuror-şef al DNA.

Avizul CSM din 22 noiembrie este consultativ, decizia finală aparţinând şefului statului.