Motivare CCR privind interzicerea amnistiei şi graţierii pe faptele de corupţie: Constituţia nu poate suprima drepturile fundamentale

„Constituţia poate dispune limitarea puterii publice, aşadar, a autorităţilor publice, în beneficiul cetăţeanului sau a unor valori de interes general pentru a evita abuzul de putere. De aceea, Constituţia este cea care consacră drepturi/ libertăţi fundamentale, dându-le o redactare normativă, şi, prin urmare, nu le poate afecta/ suprima, sens în care art.152 alin.(2) din Constituţie este neechivoc. Rezultă că protecţia constituţională a cetăţeanului este ascendentă, astfel că şi revizuirile constituţionale trebuie să acorde o protecţie din ce în ce mai sporită drepturilor şi libertăţilor fundamentale [în accepţiunea art.152 alin.(2) din Constituţie protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale poate cunoaşte doar o orientare ascendentă – Decizia nr.80 din 16 februarie 2014, par.65]. Totodată, Constituţia protejează interesul general realizând un just echilibru între acesta şi drepturile/ libertăţile fundamentale [a se vedea, în acest din urmă sens, Decizia nr.799 din 17 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.440 din 23 iunie 2011, în care s-a reţinut că extinderea intervalului temporal al reţinerii de la 24 la 48 de ore -răspunde obligaţiei statului de a asigura un just echilibru între interesul apărării drepturilor fundamentale ale individului şi interesul apărării ordinii de drept-]”, se arată în motivarea Curţii Constituţionale, cu privire la respingerea iniţiativelor USR-PNL şi PSD de revizuire a Constituţiei.

Sursa citată arată că interzicerea amnistiei şi graţierii privind faptele de corupţie limitează puterea publică.

„Curtea constată că, în esenţă, prin revizuirea constituţională preconizată se are în vedere eliminarea atributului Statului de a acorda amnistia sau graţierea [colectivă/ individuală] pentru -fapte de corupţie-. Reglementarea analizată limitează puterea publică, astfel încât niciuna dintre autorităţile publice nu va dispune de atribuţia de a amnistia/ graţia -fapte de corupţie-”, mai transmite CCR.

Curtea Constituţională a statutat că „puterea publică în mod axiomatic are caracter unic şi organizat, iar, în sistemul de drept continental, instrumentul juridic primar care ordonează puterea publică este actul fundamental al statului”.

„ Acesta, prin natura sa, implică, pe de o parte, o dimensiune constitutivă, care vizează stabilirea/instituirea puterilor statului şi a autorităţilor publice fundamentale, şi, pe de altă parte, o dimensiune atributivă, care vizează conferirea şi definirea atribuţiilor/competenţelor autorităţilor publice antereferite. Aşadar, puterea publică nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune diviziunea funcţiilor între diferitele autorităţi publice, iar în privinţa celor de rang constituţional aceasta îşi are, în mod evident, temeiul direct şi originar în Constituţie. Prin urmare, Constituţia, de principiu, trebuie să realizeze o diviziune coerentă şi complementară a funcţiilor puterii publice între autorităţile publice de rang constituţional, revenind Curţii Constituţionale competenţa ca, în ipoteza unor conflicte apărute în interpretarea normelor constituţionale, să tranşeze problema de drept constituţional”, se mai arată în motivare.

Totodată, Curtea Constituţională arată că interzicerea condamnaţilor penali de a mai candida pentru funcţii publice încalcă dreptul fundamental şi depăşeşte limitele de revizuire a Constituţiei. De asemenea, CCR reţine că efectele unei condamări penale sunt reglementate în Codurile penale.

„Potrivit art.53 lit.a) şi b) din Codul penal, detenţiunea pe viaţă şi închisoarea constituie pedepse principale; totodată, conform art.56 şi art.60 din acelaşi cod, acestea constau în privarea de libertate pe durată nedeterminată sau determinată, după caz. Instanţa judecătorească, prin hotărârea de condamnare, poate aplica atât pedepse accesorii, constând în interzicerea exercitării unor drepturi, cât şi pedepse complementare, constând în interzicerea exercitării unor drepturi, degradarea militară sau publicarea hotărârii de condamnare [a se vedea art.54, art.55 art.65 alin.(1) şi art.66 alin.(1) din Codul penal]. Potrivit art.65 alin.(3) din Codul penal, „Pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată”. Potrivit art.68 alin.(1) lit.b) şi c) din Codul penal, -(1) Executarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi începe: […] b) de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere; c) după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate-”, potrivit motivării CCR.

Curtea Constituţională a respins pe 18 iulie iniţiativele legislative ale PNL-USR şi PSD de revizuire a Constituţiei. Judecătorii au decis acest lucru deoarece interzicerea amnistiei şi graţierii faptelor de corupţie, prevederi în iniţiativele legislative depuse, depăşeşte limitele de revizuire a Constituţiei.

PNL şi USR au depus, pe 1 iulie, la Parlament un proiect pentru revizuirea Constituţiei prin care condamnaţii definitiv la pedepse privative de libertate sunt excluşi de la alegerile locale, parlamentare, prezidenţiale şi europarlamentare, iar amnistia şi graţierea pentru fapte de corupţie este interzisă.