INTERVIU – Tăriceanu: Nu împărtăşesc atitudinile lui Antonescu; alianţa cu PC nu e construcţie politică

Rep.: Preconizata alianţă a opoziţiei, ACD-PSD, impune cumva o viitoare alianţă pe partea cealaltă, PDL-UNPR?

C.P.T.: Asta nu mă interesează.

Rep.: Această alianţă dintre PSD şi ACD garantează cumva faptul că viitorul preşedinte al României va fi Crin Antonescu sau, în orice caz, un liberal?

C.P.T.: Eu cred că, în ceea ce înseamnă ocuparea celor mai importante funcţii din stat – şi am să încep cu funcţia de prim-ministru şi după aceea am să spun de funcţia de preşedinte, pentru că viitorul preşedinte va trebui să facă nu o comparaţie cu ceea ce face azi Traian Băsescu, ci va trebui să respecte ceea ce spune Constituţia. Prin urmare, cred că aceste două funcţii importante, dar cred că şi alte instituţii, precum Parlamentul, vor trebui să aibă în fruntea şi în componenţa lor oameni cu viziuni democratice. Sau, dacă vreţi, nu numai viziuni, ci şi convingeri.

Rep.: Legat de această alianţă, veţi cere cumva convocarea unui Congres extraordinar – pentru că s-a conturat o poziţie în interiorul PNL că ar trebui un Congres pentru validarea unei asemenea alianţe?

C.P.T.: Nu cred că e prima oară când într-un partid sau în PNL apar diferite voci, să poată cere Congres. Există condiţii statutare de convocare a unui Congres. Eu nu pot să mă opun unui astfel de demers. Sigur, în măsura în care colegii din PNL vor considera că acest lucru este necesar, putem să organizăm şi un Congres. Ceea ce vreau, însă, să vă spun este următorul lucru: pentru mine, aceste raporturi în care funcţionăm azi cu PSD – şi care au la bază o dorinţă comună de revenire la democraţie şi la bunăstare – nu sunt de ieri, de azi. Am avut şi eu, în perioada când eram preşedinte al partidului şi prim-ministru, o colaborare cu PSD.

Sigur că, faţă de PSD, nu pot să spun că nu există un trecut încărcat cu anumite probleme, cel puţin în ceea ce priveşte relaţia noastră cu ei. Trebuie să ne aducem aminte că la finele lui 2008 exista o înţelegere de principiu care a fost ruptă de preşedintele de atunci al partidului, care viza realizarea unei înţelegeri politice, a unei coaliţii de guvernare. Şi, după cum ştiţi, la finele lui 2008, PSD a bătut palma cu PDL. Lucrul acesta sigur că ne creează, poate, anumite reţineri – nu aş spune resentimente – dar anumite reţineri, care, poate, ar fi fost mai mari dacă între timp echipa de conducere la PSD nu s-ar fi schimbat.

Nu am niciun motiv azi să nu-i acord încredere, de exemplu, lui Victor Ponta, care este preşedintele partidului, sau celorlalţi lideri importanţi, cum sunt Ion Iliescu sau Adrian Năstase, şi care sunt animaţi de profunde convingeri democratice, cu care cred că putem să ajungem la o înţelegere politică necesară, după părerea mea, pentru România, azi.

Rep.: Aceste convingeri, care vă unesc în viziune, ţin doar de îndepărtarea actualului Guvern sau a lui Traian Băsescu de la putere? Sau, la un moment dat, se despart, acolo unde începe viziunea despre economie?

C.P.T.: Să ştiţi că, în domeniul economic, putem să avem – şi eu cred că e bine că avem – abordări diferite. Dar, după cum noi nu putem să deţinem monopolul viziunii economice, la fel de bine nici PSD nu are monopolul a ceea ce înseamnă politicile sociale. Pentru că, din perspectiva mea, un partid liberal modern nu poate să neglijeze componenta socială, într-o ţară europeană. Există un model, aşa-numitul model social-european, pe care nu-l putem neglija. Eu cred că ăsta este un câştig extraordinar al Europei: ceea ce a reuşit să facă în plan social. Noi trebuie să încercăm să vedem cum obţinem performanţă şi competitivitate în economie în aşa fel încât aşteptările de bunăstare ale cetăţenilor să poată să fie îndeplinite.

Dincolo de aceste chestiuni, unde sigur că pot să intervină anumite diferenţe – şi probabil că vor fi anumite diferenţe pe care va trebui să încercăm să le armonizăm – avem o viziune comună în ceea ce înseamnă democraţia şi funcţionarea instituţiilor în România şi cred că, în acest moment, dacă nu vom discuta în mod serios şi vom considera că acesta este un subiect minor, vom greşi. Nu mă refer la noi, ca partide politice, mă refer în relaţia cu cetăţenii, cu publicul. Trebuie să înţeleagă toţi cetăţenii că, azi, ceea ce se întâmplă în România, lucruri care îi afectează – că vorbim de reducerea aberantă şi abuzivă a pensiilor, a salariilor, şi alte măsuri care le-au afectat nivelul de trai şi puterea de cumpărare – se datorează unor derapaje de la democraţie care se înregistrează în regimul Băsescu-Boc.

Rep.: Dacă obiectivul strategic pe care l-aţi definit al acestei alianţe cu PSD, respectiv acela de a îndepărta de la putere Guvernul Boc sau pe preşedintele Traian Băsescu nu se îndeplineşte înainte de alegeri, sau la alegeri alianţa nu va obţine un scor cât de cât bun, răspunde cineva în conducerea PNL? Cine îşi asumă un astfel de eşec?

C.P.T.: Bun, sigur că atunci vom discuta. În mod normal, există o responsabilitate în orice partid democratic. Acest lucru este, fără îndoială, un câştig al democraţiei.

Rep.: Legat de conducerea partidelor, şi aici mă refer mai degrabă la PNL, opinia publică sesizează şi subliniază anumite derapaje şi la conducerea liberalilor, în privinţa domnului Antonescu. În opinia dumneavoastă, Crin Antonescu este liderul de care au nevoie, în acest moment, liberalii? Această „mică dictatură” a sa, de care se vorbeşte în presă şi în opinia publică, poate rezista foarte mult?

C.P.T.: Crin Antonescu a câştigat o anumită încredere la nivelul electoratului pe care, după părerea mea, PNL trebuie să o fructifice. Acum, în ceea ce înseamnă stilul de conducere, fiecare are un stil personal. Nu împărtăşesc unele din atitudinile lui Crin Antonescu. Cred că mai multă democraţie într-un partid niciodată nu strică; mai puţină – nu face decât să tensioneze relaţiile şi, sigur că, aici fiecare face ce crede. Dar, la un moment dat, bineînţeles că soseşte momentul unui bilanţ, când aceste lucuri pot să fie contabilizate într-un fel sau în altul.

În momentul de faţă aş spune că instituţiile din PNL, instanţele din PNL, nu au fost încă chemate să ia nişte decizii dramatice, nişte decizii foarte grele. Noi suntem beneficiarii, aş spune, poziţionării în opoziţie şi, în raport cu o putere care în fiecare zi face o greşeală, şi atunci sigur că avem şi avantajul de a colecta nemulţumirile. Sunt alte momente mai dificile prin care un partid trece şi atunci sigur că trebuie să ai grijă, cel puţin din experienţa pe care o am, să încerci să ţii partidul cât mai unit, să încerci să găseşti suportul în partid al deciziilor pe care trebuie să le iei. Nu impunându-le ci, dacă vrei, fiind rezultatul unei asumări benevole a membrilor.

Rep.: În acest moment, în ce măsură se mai bucură Crin Antonescu de sprijinul din teritoriu al liberalilor?

C.P.T.: Eu cred că în măsura în care partidul este pe un drum care se apropie de final, de ajungerea la putere, atunci sigur că un lider se bucură. Dar acesta este, dacă vreţi, partea de drum în urcare. Şi, după aceea, când ajungi la putere – spuneam mai devreme – este un exerciţiu foarte complicat, un exerciţiu care se bazează şi pe abilităţi politice, dar nu numai, ci şi pe competenţe. Şi sigur că, după aceea urmează nu relaţia atât cu proprii membri, cât relaţia cu publicul – să poţi să o gestionezi, să dai încredere oamenilor că măsurile pe care le-ai adoptat sunt cele corecte, să ai susţinerea populară pentru a putea face o guvernare de succes.

Rep.: Despre alianţa pe are PNL a încheiat-o recent cu PC, dumneavoastră şi alţi lideri liberali aţi spus că nu a fost în regulă modul în care a fost realizată. Mai e o problemă – faptul că se asociază PNL cu imaginea lui Dan Voiculescu. Credeţi că liberalii pot gestiona acest deficit de imagine, în perspectiva alegerilor?

C.P.T.: Da, eu cred că se poate gestiona acest deficit de imagine. Sigur că sunt anumite lucuri care mi se pare că nu au fost suficient gândite. Cred că sunt foarte mulţi colegi de-ai mei, cum sunt şi eu, de altfel, nemulţumiţi de faptul că după 20 de ani în care am încercat să ţinem flacăra liberalismului vie, acum, în această construcţie politică – dacă vreţi să o numim aşa, cu toate că mi se pare prea pretenţios numită o construcţie politică alianţa dintre PNL şi conservatori – dispare denumirea de liberal.

Pe mine personal mă afectează lucrul ăsta. Sigur că, dacă vreţi, nu cred că PC poate să ne dilueze cumva forţa sau mesajul sau ideile. Dar mi-aş fi dorit în acelaşi timp ca înţelegerea aceasta politică să reflecte şi raporturile de forţe dintre cele două partide, lucru care iarăşi nu se întâmplă. În ideea – dacă vreţi, generoasă – de a încerca să facem o construcţie politică mai largă pe zona de centru dreapta, atunci sigur că o astfel de mişcare poate să aibă oarecare justificare.

Ceea ce mie mi se pare că este un deficit major este faptul că actuala conducere a partidului nu a reuşit să explice în mod convingător, în mod concludent, care sut raţiunile pentru această alianţă, pentru că atunci lucrurile, probabil, ar fi fost mai simple, ar fi fost mai bine şi pentru partid în interior şi mai ales pentru public, pentru că noi facem politica în primul rând nu pentru noi, în interiorul partidului, ci către cetăţeni.

Rep.: Şi care ar fi aceste raţiuni ale constituirii alianţei cu PC?

C.P.T.: Nu aş putea să vi le spun cu foarte multă exactitate. Eu pot să am anumite bănuieli. Sigur că o forţă mai consistentă pe partea liberală poate să ajute în raporturile cu PSD, de exemplu. În al doilea rând, mă pot gândi că o construcţie de acest fel, la care s-a pus prima cărămidă, va ajunge mai uşor să o obţină şi pe a doua. Vom avea un plus de credibilitate poate datorită dimensiunii faţă de ceilalţi care sunt azi în opoziţie.

Deci, s-ar putea să fie o serie de consecinţe favorabile, dar pe care nu aş vrea să le bănuiesc. Aş fi vrut să le aflu de la cei care au gândit această mişcare, care să le spună în mod direct, explicit, şi atunci, sigur că ar fi fost mult mai bine. Întotdeauna însă cred că o astfel de discuţie, pe un punct care este controversat, nu poate decât să fie utilă, pentru că îi ajută pe cei care sunt angrenaţi în această discuţie să găsească poate argumente mai bune pentru viitor.

Rep.: Legat de proiectele dumneavoastră în politică, vă regândiţi să recâştigaţi şefia PNL? Luaţi în calcul o candidatură la viitorul Congres? Sunt tot felul de zvonuri.

C.P.T.: Eu am avut marea onoare să fiu preşedinte al PNL şi prim-ministru în acelaşi timp. Sunt două lucruri pe care, în viaţă, nu reuşeşti să le realizezi chiar aşa de uşor. În momentul de faţă, îmi pun problema nu ce aş vreau eu de la PNL, ci ceea ce pot eu să fac mai mult pentru PNL, cu experienţa pe care am avut-o – şi politică, şi guvernamentală – în aşa fel încât PNL să performeze şi să performeze spre binele României, spre bunăstarea cetăţenilor. Mi-am fixat, după cum ştiţi, în 2007, un obiectiv pe care am curajul să-l enunţ şi astăzi, un obiectiv care ar trebui să fie al întregii Românii, şi anume ca România să ajungă a şaptea putere a Europei. A şaptea putere politică şi a şaptea putere economică, spun politică, de ce, pentru că cred că acesta este lucrul care contează, dar care, fără puterea economică, nu se poate realiza.

Eu mi-aş dori să pot să contribui în viitor ca România să ajungă o astfel de ţară şi sigur că acest lucru poţi să-l faci, nu neapărat dacă eşti preşedinte sau prim-ministru. Sunt, în momentul de faţă, liderul grupului parlamentar al unui partid mare pe scena politică, Parlamentul este cea mai importantă tribună de dezbatere democratică, unde înţeleg să-mi concentrez şi să-mi dedic eforturile, şi sigur că, în măsura în care experienţa mea poate să fie utilă, atunci sunt oricând disponibil să servesc partidul în care m-am format.

Rep.: Să înţelegem că în 2012 vizaţi un nou mandat de parlamentar. Poate senator?

C.P.T: Da, n-am niciun motiv să renunţ la activitatea parlamentară, care mi-a adus satisfacţii. Am o carieră şi o experienţă parlamentară lungă şi am convingerea că Parlamentul trebuie să devină într-adevăr, aşa cum este peste tot în ţările occidentale, factorul de control şi de echilibru al Guvernului, pe care astăzi Parlamentul nu-l îndeplineşte.

Şi de aceea vă pot anunţa în avanpremieră că, la începutul sesiunii parlamentare viitoare, voi veni cu un proiect care să redea Parlamentului acest rol de care vorbeam – de control şi echilibru al puterilor de stat. Deci, vreau ca Parlamentul să-şi îndeplinească în mod evident, în mod vizibil rolul de control asupra Executivului. Controlul Executivului n-are ce să caute la Cotroceni, este o aberaţie care nu se întâmplă decât în România, controlul Exectivului trebuie făcut în Parlament.

Al doilea proiect de lege nu are legătură cu acest subiect, şi este legat de aspectul finanţării partidelor politice. Sunt foarte preocupat de amploarea corupţiei în România, o corupţie fără margini, care este alimentată de partidele politice, prin sistemele de finanţare, pe care legea actuală le permite. Vreau să eliminăm toate aceste canale de corupţie politică, pentru că încrederea în clasa politică şi în instituţii nu o vom putea reda cetăţenilor, decât dacă aceste lucruri le vom rezolva într-o manieră radicală şi fără a ţine cont de interesele unora sau altora care au venit în politică pentru căpătuială.

Dacă nu vom face aceste lucruri, riscul spre derapaje democratice, spre dictatură, vor fi mai mari în viitor, pentru că lumea îşi pierde încrederea în instituţii, iar atunci acele regimuri de mână forte devin probabil în ochii unora soluţia salvatoare, care este evident una greşită. Deci, vreau ca această lege să rezolve aceste probleme, vreau să tăiem legăturile între partidele politice şi clientela politică, pentru a însănătoşi climatul politic în România şi vreau ca oamenii să înţeleagă foarte clar că cei care îşi asumă o carieră în politică trebuie să o facă în primul rând pentru a servi cetăţenii, şi nu pentru a se îmbogăţi personal.

Rep.: Legat de eliminarea clientelei politice, sunteţi de acord cu ideea lansată recent de preşedintele Traian Băsescu, ca la următoarele alegeri candidaţii să fie finanţaţi din bugetul de stat tocmai pentru a nu apărea aceste derapaje şi aceste legături cu clientela politică?

C.P.T: Deci, este o idee complet greşită, ca să finanţăm campaniile electorale din banii cetăţenilor. În primul rând, cetăţeni nu vor să finanţeze toţi candidaţii, pentru că ei au anumite opţiuni ideologice, personale, şi poate nu sunt dispuşi şi pe cei pe care evident nu îi vor vota. Deci, mie mi se pare o idee total greşită. Ceea ce mi se pare însă important este că trebuie să preluăm modelul german, şi anume finanţarea partidelor politice să se facă exclusiv de la buget, în interiorul unor sume care trebuie să rămână modeste, rezonabile, în raport cu ceea ce înseamnă puterea economică a României, dar nu trebuie să permitem toate canalele de finanţare pe care astăzi vedem că PD le utilizează pentru îmbogăţirea propriilor membri şi a clientelei politice. Pe de-o parte, bugetul alimentează buzunarele clienţilor politici, clienţii politici îi sponsorizează, ca să folosesc un termen delicat, eufemistic, pe liderii politici, şi totul este foarte bine pentru PD. Aşa ceva este modelul ţărilor de lumea a treia, iar România, repet, e o ţară europeană.

Faptul că suntem astăzi refuzaţi de la intrarea în Spaţiul Schengen, este pentru că ţările din Europa, Franţa şi Germania în primul rând, cunosc bine realităţile din România, nu le putem ascunde. Băsescu crede că el poate să ascundă realităţile cu o hăhăială în plus, dar acest lucru nu se întâmplă. Respingerea aderării României în Spaţiul Schengen este sancţiunea pe care statele europene o aplică României pentru distanţa enormă între discursul public anticorupţie şi ceea ce se întâmplă în realitate. Astăzi, România este cuprinsă de un fenomen de corupţie, cum probabil nu a mai fost în ultimii 20 de ani.

Rep: Domnule Tăriceanu, anumiţi lideri politici şi chiar reprezentanţi ai opiniei publice v-au reproşat şi în timpul mandatului, dar mai ales după ce v-aţi finalizat mandatul de premier, relaţia dumneavoastră cu omul de afaceri Dinu Patriciu, în sensul că acesta ar fi fost favorizat de dumneavoastră, în calitate de premier. Este adevărat că v-aţi certat cu Dinu Patriciu, mai ales în 2009, când l-a susţinut pe Crin Antonescu pentru şefia PNL?

C.P.T: Cu Dinu Patriciu, în afară de o relaţie pe care am avut-o în politică, încă de la finele anului 1989, şi care s-a bazat pe convingeri comune liberale, pe acţiunea noastră comună de a pune umărul la construcţia PNL, la afirmarea valorilor şi principiilor liberale, în rest n-am avut niciun fel de relaţie de afaceri cu Dinu Patriciu. În timpul mandatului meu, aş vrea şi rog pe oricine, să îmi indice o singură măsură a Guvernului sau o acţiune personală a mea care să-l fi favorizat pe Dinu Patriciu. Am avut în schimb curajul să vin în Parlament şi să spun că este un abuz din partea justiţiei în momentul în care acesta a fost reţinut, deci a fost privat de libertate, într-o ţară democratică, fără să existe motive serioase în acest sens. Şi iată că au trecut de atunci patru ani de zile şi văd că, dacă ar fi fost evident vinovat, cred că justiţia ar fi trebuit să-l condamne.

Prin urmare, întotdeauna voi apăra libertăţile individului într-o ţară democratică şi de aceea nu am avut niciun fel de reţinere să-i iau apărarea lui Dinu Patriciu, pentru că mi se părea incorect ceea ce se întâmpla la momentul respectiv. Sigur că acest lucru a fost speculat de prietenii preşedintelui Băsescu şi poate, dacă vreţi în sens politic, a fost o greşeală, dar eu cred că, dacă nu vrem să abdicăm de la anumite principii, trebuie să avem în anumite situaţii curajul să luăm şi o poziţie care să poată să fie eventual criticată de opinia publică sau de presă. Deci, din acest punct de vedere, nu am să-mi fac niciun fel de reproş.

În ceea ce priveşte opţiunile lui politice, aici nu avem niciun fel de obligaţie comună de a face un drum comun. A făcut o alegere pe care şi-a asumat-o şi asta este exclusiv problema lui şi nu avem a ne reproşa pe acest subiect ceva unul altuia sau, mai de grabă, eu, ca să zic, nu am a-i reproşa. Fiecare persoană are dreptul la a face alegeri individuale.

Rep: Ca să încheiem într-o notă relaxată. V-am văzut recent conducând o maşină, aţi renunţat la motocicletă?

C.P.T.: Nu am renunţat la motocicletă (Triumph fabricată în 1996, potrivit declaraţiei de avere – n.r.), nici nu renunţ. Nu aş avea vreun motiv. Este prima, prima dragoste legată de un vehicul cu motor. Singurul lucru de care îmi pare rău este că astăzi nu am aşa mult timp cu motocicleta cât mi-aş dori, pentru că aceste constrângeri legate de apartenenţa mea la Parlament sau necesitatea unei prezenţe într-o ţinută mai formală mă împiedică să merg pe motocicletă de câte ori mi-aş dori. Dar în această privinţă, eu vreau să mă comport ca un om normal, iar un om normal trebuie să aibă şi anumite pasiuni, pentru că altfel viaţa n-ar fi considerată o realizare. Sunt pasionat de motociclete, sunt pasionat de sportul automobilistic.

Anul trecut am făcut un lucru pe care poate puţini îl fac la vârsta mea, am participat la campionatul naţional de viteză pe traseu montan (cu Lancia Fluvia fabricată în 1970 – n.r.), la clasa maşinilor istorice, am reuşit să mă clasez pe podium, cu toate că nu mă aşteptam după o pauză de opt ani în ceea ce înseamnă sportul automobilistic şi la anul intenţionez să îmi continui aceste îndeletniciri plăcute, în timpul liber.

Rep: Colecţia dumneavoastră de maşini s-a îmbogăţit? A apărut ceva nou?

C.P.T.: Colecţia de maşini e mult spus. Am două sau trei maşini la care ţin foarte mult. Am o maşină românească, care este emblematică, simbolică, am un ARO (ARO M461 fabricat în 1977 – n.r.) şi am o maşină moştenită de la tatăl meu (Fiat fabricat în 1966 – n.r.), care vă daţi seama are o valoare sentimentală, valoarea ei de piaţă fiind cu totul şi cu totul nesemnificativă, dar este valoarea sentimentală care contează. E o formă de a întreţine o pasiune în măsura în care aceste lucruri ţi le poţi permite şi nu sunt foarte costisitoare, eu zic că nu are decât să mă bucure. Nu sunt un colecţionar de mari valori, nu am această posibilitate.

Maşinile de mare colecţie sunt şi foarte, foarte scumpe, de ordinul milioanelor de euro. Nu vă ascund că mi-aş dori aşa ceva, dar nu am posibilitatea şi nu m-am gândit să investesc vreodată, chiar dacă aş avea poate banii respectivi, într-o asemenea maşină, aşa încât mă rezum la ceea ce am şi cu care îmi face plăcere să merg zi de zi, poate câteodată. Ca să înţelegeţi însă ce stă în spatele acestei pasiuni, atunci când eram tânăr, elev în liceu sau student, mă interesau maşinile, le priveam cu mare interes şi îmi doream foarte mult, şi ştiam că nu voi ajunge niciodată să am o astfel de maşină.

Acum, dacă am posibilitatea să iau o maşină care mi-a plăcut când aveam 20 de ani. mi-am cumpărat-o. Sigur că îmi place mai mult să o privesc decât să o conduc, pentru că în raport cu orice maşină modernă, este complet depăşită şi preferi până la urmă să conduci o maşină din zilele noastre ca să-ţi facă realmente plăcere. Dar tentaţia uneori e atât de mare, încât nu am putut să mă reţin şi mi-am cumpărat o maşină pe care mi-aş fi dorit-o când aveam vârsta studenţiei.

„Nu împărtăşesc unele din atitudinile lui Crin Antonescu. Cred că mai multă democraţie într-un partid niciodată nu strică; mai puţină – nu face decât să tensioneze relaţiile şi, sigur că, aici fiecare face ce crede”, afirmă Tăriceanu.

Liderul deputaţilor PNL spune, referindu-se la alianţa cu PC, că sunt anumite lucruri care nu au fost suficient gândite, el precizând că este afectat personal de lipsa termenului „liberal” din denumirea ACD. „Cred că sunt foarte mulţi colegi de-ai mei, cum sunt şi eu, de altfel, nemulţumiţi de faptul că după 20 de ani în care am încercat să ţinem flacăra liberalismului vie, acum, în această construcţie politică – dacă vreţi să o numim aşa, cu toate că mi se pare prea pretenţios numită o construcţie politică alianţa dintre PNL şi conservatori – dispare denumirea de liberal”, afirmă Tăriceanu.

În ceea ce priveşte eventuala alianţă cu PSD, Călin Popescu Tăriceanu declară că nu are niciun motiv să nu le acorde încredere lui Victor Ponta, Ion Iliescu sau Adrian Năstase, despre care consideră că „sunt animaţi de profunde convingeri democratice” şi cu care se poate ajunge la o înţelegere politică necesară pentru România.

Tăriceanu îşi exprimă convingerea că nu este nimic grav ca două partide cu ideologii diferite cum sunt PNL şi PSD să poată ajunge la o înţelegere pe baza unei platforme politice comune care să vizeze revenirea la o democraţie deplină, la instituţii puternice, la redarea rolului şi credibilităţii Parlamentului şi la măsurile economice de redresare a României. Fostul premier spune însă că PNL trebuie să-i dea electoratului său garanţia că valorile liberale nu se vor dilua într-o alianţă cu PSD şi apreciază că principiul paritar este o astfel de garanţie.

El nu exclude ca viitoarea alianţă ACD-PSD să iniţieze suspendarea din funcţie a şefului statului.

Pe de altă parte, Tăriceanu anunţă că, la începutul sesiunii parlamentare, va depune un proiect ca să întărească rolul Parlamentului în ceea ce priveşte controlul Executivului, el afirmând: „Controlul Executivului n-are ce să caute la Cotroceni, este o aberaţie care nu se întâmplă decât în România”.

Fostul premier precizează că îşi doreşte un nou mandat de parlamentar.

Totodată, Călin Popescu Tăriceanu vorbeşte despre pasiunea sa pentru sportul automobilistic, precizând că intenţionează să participe şi în acest an la campionatul naţional de viteză pe traseu montan.

Prezentăm integral interviul cu liderul deputaţilor PNL, Călin Popescu Tăriceanu:

Reporter: Buna ziua domnule Tăriceanu, sunteţi în opoziţie. Vrem să ştim ce aţi făcut în ultimii doi ani.

Călin Popescu Tăriceanu: Păi, ultimii doi ani au trecut relativ greu, au trecut greu pentru că văd dificultăţile pe care România nu reuşeşete să le depăşească şi vă spun sincer că nu mă aşteptam să existe o asemenea lentoare în adoptarea deciziilor. Sigur că în spatele acestei lentori se ascund două elemente fundamentale: pe de o parte, incompetenţa actualului Guvern şi, pe de altă parte, un factor foarte important – anul 2009, an electoral care a blocat orice acţiune pentru reducerea sau diminuarea efectelor crizei. Aşa încât aş spune că cei doi ani au trecut greu pentru români, pentru mine şi pentru colegii mei din PNL am avut un front larg de acţiune şi de atac la adresa Guvernului, dar sigur că m-ar fi mulţumit să avem mai puţine subiecte de criticat şi românii să o ducă mai bine, ceea ce din păcate nu s-a întâmplat şi nici nu se întrevede în continuare.

Rep.: Dumneavoastră o duceţi mai bine. Suntem în criză financiară şi dorim să vă întrebăm dacă această criză financiară v-a afectat în afaceri.

C.P.T.: Partea de afaceri nu am s-o discut, pentru că ştiţi bine că am ieşit din afaceri ca persoană activă, nu mă mai ocup de afaceri ,dar nu cred că este român sau aproape nu cred că este vreun român care să nu fie afectat. Cred că sunt puţine excepţiile şi cred că vi le şi pot numi, aceste excepţii sunt date de clientela politică a actualului partid de guvernământ, care văd că în ultima perioadă a prosperat şi a prosperat aşa în mod vizibil.

Rep.: Ce credeţi că ar trebui să fi făcut în acest moment pentru ca statul să câştige bani, să aibă bani?

C.P.T.: Pentru ca statul să aibă bani sigur că nu există decât o singură soluţie, aş spune economic-raţională: nu creşterea impozitelor va putea să scoată bugetul şi statul din impas, ci numai repornirea motoarelor economice. Iar la acest capitol Guvernul Boc este corigent braţ la braţ cu FMI, pentru că dacă vreţi aş face hai să spunem o paralelă. Dacă situaţia nu ar fi aşa de tragică, atunci lucrurile ar fi nostime. Este ca şi cum am spune că avem un pacient care este bolnav şi care este economia românească, i s-au aplicat cele mai bune tratamente de către FMI cu guvernul român, dar în final pacientul nu a reuşit să supravieţuiască. Iar FMI declară acum două zile că marele regret este că creşterea economică nu a revenit. Păi şi atunci înseamnă că medicamentele care au fost administrate nu au fost bune.

De la acest guvern condus de Boc eu nu mă aşteptam la mare lucru, eu vă spun că nici de la Fond nu mă aşteptam la mare lucru pentru că Fondul din păcate aplică reţetele pe care le-a folosit vreme îndelungată în ţările lumii a treia, România este o ţară care are o structură europeană, are o economie integrată în economia europeană şi reţetele trebuiau să fie cu totul şi cu totul diferite.

Rep.: Dumneavoastră, dacă aţi fi fost premier, ce relaţii aţi fi avut cu FMI?

C.P.T.: Nu cred că problema este problema relaţiei cu Fondul, ci ceea ce este guvernul român capabil să ceară, să gândească ca politici economice la care poate să aibă, sigur, Fondul Monetar partener. Fondul Monetar este foarte util pentru că aş spune că el i-a dat României – dar de fapt nu României, ci actualului guvern – credibilitatea pe care nu o avea. Dar trebuie să fie foarte clar, prima responsabilitate nu revine Fondului, prima responsabilitate revine Guvernului. Dacă pachetul de măsuri economice adoptat de guvern sub presiunea Fondului duce la un eşec, Fondul Monetar nu are nicio responsabilitate în România. Are o responsabilitate de imagine, dacă vreţi, în plan mondial, că-şi diminuează poate, eu ştiu, credibilitatea, dar în fond nu costă nimic Fondul, nu plăteşte nimic, din contră, Fondul va câştiga bani din împrumuturile pe care le-a dat.

Deci, eu cred că Guvernul Boc a dus o politică total greşită, a încercat permanent să arunce responsabilitatea măsurilor nepoulare pe umerii Fondului. Trebuia să aibă curajul să-şi asume şi măsurile nepopulare pe care toate guvernele şi le-au asumat pe timp de criză, dar mai trebuia să mai facă încă ceva în plus, pe care constant reclam şi văd că nu este capabil nici în ceasul al doisprezecelea, să se adune şi să repornească cu un program de relansare economică.

Rep.: Îl criticaţi pe domnul Boc. Puteţi numi o greşeală majoră a guvernului Boc şi ulterior puteţi numi un câştig sau un lucru bun pe care l-a făcut acest guvern?

C.P.T: Greşeli majore cred că se ţin lanţ. Nu se poate face o ierarhizare între măsurile pe care le-a adoptat la început, de sprijinire, de stimulare aş spune a şomajului tehnic, măsurile de reducere a consumului prin majorarea TVA, toate măsurile antieconomice fiscale pe care le-a introdus şi care au dus la falimentarea a peste 100.000 de întreprinderi mici şi mijlocii. Mi-e greu să fac o clasificare între ele.

În plan politic, ce să vorbim, nu putem să discutăm numai de componenta economică, Guvernul are aş spune un pasiv imens în plan politic, fie că e vorba de politica internă, fie că este vorba de politica externă, rezultatele se văd, uitaţi-vă ce înseamnă eşecul aderării la Schengen, care este o palmă aş spune politică pe obrazul României pentru care Guvernul şi, bineînţeles, preşedintele poartă o responsabilitate imensă. N-aş putea să vă spun că în plan politic măsurile de corupţie politică ale parlamentarilor sunt mai puţin importante decât greşelile economice, aşa încât, dacă ar fi să facem o listă exhaustivă a ceea ce a făcut greşit guvernul Boc, cred că ne-ar trebui o zi întreagă.

Rep.: N-a făcut nimic bine?

C.P.T.: După părerea mea, nu a făcut bine decât pentru clientela lui politică, care, aşa cum vă spuneam, prosperă şi sigur că nu vorbesc la nivel pur enunţiativ sau teoretic, uitaţi-vă ce se întâmplă cu regii asfaltului, binecunoscuţii prieteni ai puterii portocalii, care înregistrează cele mai mari rate ale profitului între firmele care acţionează în România.

Rep.: Domnule Tăriceanu, consideraţi că România ar fi scăpat de criză dacă dumneavoastră, în calitate de premier, aţi fi continuat să guvernaţi după 2008, eventual cu PSD-PNL?

C.P.T.: Ştiţi ce se întâmplă, asta e o discuţie la care aş spune că e bine să nu răspund eu. Eu am convingerea că, pe baza experienţei anterioare pe care am avut-o, probabil înconjurat de un grup de experţi economişti de valoare, pentru că România are aşa ceva, înconjuraţi de reprezentanţii cei mai autorizaţi ai mediului privat, am fi putut să găsim aş spune un pachet de măsuri care să vină în completarea acelora pe care le-am luat la finele anului 2008 şi care să fi diminuat mult amploarea crizei. Nu cred că România ar fi stat doi ani de zile într-o criză prelungită. Suntem în al treilea an de când criza a început şi nu se întrevăd semne de relansare.

Eu cred că aş fi putut să fac mai bine. Nu ştiu, e foarte greu să pui pe o scară aceste lucruri şi să spui «Da, România ar fi făcut astăzi la fel de bine cum face Polonia care este poate exemplul cel mai de seamă de dat din ţările din zona central-est europeană». Dar sunt convins că România ar fi putut să atragă mai mulţi investitori, ar fi putut să aibă o politică mai prietenoasă faţă de mediul de afaceri, în fine, cred că multe din greşelile care s-au făcut ar fi putut fi evitate.

Rep.: Pe timpul mandatului dumneavoastră, relaţiile cu Traian Băsescu au fost un subiect de presă. În acest moment, ce relaţii mai aveţi cu preşedintele?

C.P.T.: În afară de faptul că a fost un subiect de presă, să ştiţi că relaţia cu Traian Băsescu a avut tot timpul probleme mari de natură instituţională. În calitate de şef al Guvernului, am căutat să apăr prerogativele Guvernului, ceea ce din 2009 încoace nu s-a mai întâmplat. Guvernul, după cum vedeţi, este cvasi-inexistent, Băsescu este şi preşedinte când vrea, şi premier, şi ministru pe anumite domenii. În momentul de faţă, şi n-am să continui cu această enumerare pentru că mi se pare extrem de grav ceea ce se întâmplă astăzi în România cu aceste derapaje constituţionale, în ceea ce priveşte raporturile instituţionale între cele două puteri executive şi, sigur că aici merită o discuţie mai largă şi poate o să avem prilejul să discutăm mai încolo, aceste lucruri trebuie corectate în perspectivă. Dar, ca să revin la întrebare, în acest moment nu am niciun fel de relaţie cu actualul preşedinte.

Rep.: Având în vedere aceste derapaje pe care le-aţi invocat, sunteţi de părere că noua majoritate care doreşte să se contureze prin această alianţă ACD-PSD trebuie să vizeze ipoteza suspendării şefului statului?

C.P.T.: Eu cred că actuala majoritate trebuie să-şi propună un obiectiv major, şi anume, haideţi să-i spunem strategic, debarcarea actualei puteri şi actuala putere este evident reprezentată de doi factori: de preşedintele Băsescu şi de guvern, în speţă Partidul Democrat.

Rep.: Cum s-ar face acest lucru?

C.P.T.: Căile democratice sunt singurele care pot fi urmate. Evident căderea guvernului nu se poate face decât în Parlament, pentru că cealaltă variantă, şi anume o demisie a guvernului care să constate incapacitatea lui de a-şi îndeplini angajamentele, este o ipoteză pe care aproape o exclud cunoscând figurile politice actuale din guvern şi din PDL, iar în ceea ce priveşte preşedintele cred că nerespectarea Constituţiei, nu aşa cum spune preşedintele că mici încălcări lasă să se înţeleagă că ar putea să se petreacă şi că suspendarea trebuie făcută numai pentru încălcări grave, nu, eu cred că suspendarea ar trebui făcută pentru încălcarea Constituţiei.

Nu există grave şi mai puţin grave, nu se face nicio ierarhizare nicăieri şi sigur că, în cazul în care preşedintele intră pe acest teren minat al încălcării prevederilor constituţionale, cred că măsura suspendării nu poate fi exclusă. În fond, măsura suspendării, după cum ştiţi bine, este condiţionată de un referendum popular. Nu văd nimic anormal să dăm cetăţenilor posibilitatea să se exprime în legătură cu hai să spunem performanţa politică, cu respectarea angajamentelor electorale pe care preşedintele şi le-a luat, la doi ani de exemplu de la preluarea mandatului. Este o procedură democratică şi care de ce nu ar putea să fie utilizată în cazul în care, sigur, prevederile legale sunt îndeplinite pentru declanşarea unei proceduri de suspendare.

Rep.: Constituţia trebuie revizuită, sunt discuţii despre revizuirea Constituţiei strict cu vedere la referendum, tipul de Parlament, numărul maxim de parlamentari sau sunt şi alte aspecte?

C.P.T.: M-aţi întrebat de obiectivul strategic al unei formule politice, al unui proiect politic între PNL şi PSD. Eu am să vă spun că dincolo de acest obiectiv strategic eu cred că ar trebui să avem o serie de proiecte în vedere, printre care de departe mi se pare că cel mai important în plan politic este revizuirea actualei Constituţii. Revizuirea actualei Constituţii, însă, după cum ştiţi, cere o majoritate de două treimi în Parlament şi pentru acest lucru cred că este nevoie de multă inteligenţă politică pentru a reuşi în jurul unui proiect comun să reunim două treimi. Cred că ceea ce trebuie să avem în vedere cu viitoarea Constituţie este în primul rând eliminarea tuturor riscurilor de derapaje nedemocratice şi antidemocratice care s-au întâmplat în ultima perioadă datorită actualei puteri şi preşedintelui Traian Băsescu.

Apoi, sigur că trebuie să lămurim raporturile instituţionale în România, pentru că o interpretare defectuoasă a Constituţiei a dus la nenumărate conflicte de natură instituţională şi conflicte care în final au fost tranşate de Curtea Constituţională, care a interpretat Constituţia dincolo de litera şi spiritul ei, şi acest lucru nu trebuie să se mai întâmple. Sigur că trebuie să găsim o formulă prin care să ne gândim cum apărăm drepturile şi libertăţile individuale ale cetăţenilor, care în ultimii doi ani de zile au fost supuse la aş spune grave încălcări. Deci, din punctul meu de vedere, revizuirea Constituţiei este un proiect extrem de serios pe care trebuie să-l aibă în vedere următoarea coaliţie care va guverna România, pentru că în accepţiunea mea e greu de presupus că vom avea un guvern monocolor după viitoarele alegeri, fie la termen în 2012, fie înainte de termen.

Sigur că în acest cadru merită să discutăm şi alte lucruri, dar eu cred că în România noi avem nevoie de mai multă democraţie, nu de mai puţină. Nu mi se pare raţional şi nu există nicio explicaţie logică pentru reducerea numărului de parlamentari decât un discurs populist şi vreau în final să spun un singur lucru: că democraţia costă, iar România este prea aproape. Nu sunt decât 21 de ani de când am scăpat de comunism, am impresia că unii nu s-au vindecat de comunism şi de totalitarism şi de autoritarism şi de dictatură, cred că mai sunt nostalgici după acele vremuri. Europa evoluează într-o cu totul şi cu totul altă direcţie şi cred că datoria PNL şi a mea este să susţinem drumul democratic al României şi sigur că pentru acest lucru trebuie să facem nişte sacrificii, chiar dacă aceste sacrifii înseamnă mici costuri financiare, dar nu cred că acesta este elementul care să ne ghideze luarea unei decizii de mare importanţă pentru viitorul României.

Rep.: Apropo de PNL. Au trecut aproape doi ani de când Crin Antonescu este noul preşedinte al partidului. Consideraţi că noua conducere şi-a îndeplinit obiectivele asumate?

C.P.T.: Actuala conducere va putea să facă un bilanţ după viitoarele alegeri. Până acum, aş putea să spun că PNL se înscrie pe o traiectorie bună, pozitivă. Au fost alegerile prezidenţiale din 2009 când Crin Antonescu în calitate de candidat al PNL la prezidenţiale a obţinut un scor bun, 20%, care este aş spune dat de potenţialul electoral al partidului care la alegerile parlamentare din 2008 a obţinut acelaşi scor. Acum, fiind în opoziţie, partidul este în creştere. Sigur că ne aşteptăm cu toţii la marcarea acestei creşteri la nivel electoral, deci la viitoarele alegeri, adică transformarea acestei cote de susţinere populară în ceea ce înseamnă prezenţă parlamentară şi, e foarte important, prezenţă la nivelul structurilor locale, aleşilor locali şi după aceea sigur că cea mai complicată probă este proba guvernării. Aşa încât aş spune că până în momentul de faţă suntem pe o traiectorie pe care pe mine mă bucură pentru PNL.

Eu am convingerea că PNL trebuie să facă totul pentru a se afirma ca singura forţă autentică liberală şi de centru-dreapta din România. Nu cred că formula întruchipată de Partidul Democrat este o formulă care merită să dăinuie, pentru că populismul şi demagogia politică trebuie să facem totul să le contenim să le limităm, iar dacă în România există în momentul de faţă un partid care este exponentul perfect al demagogiei şi al populismului acesta este PD. Şi dacă observaţi, în toată Europa Centrală şi de Est, această tendinţă s-a manifestat şi din păcate este îngrijorătoare în ţările din vechea Europă.

Uitaţi-vă ce se întâmplă în Ungaria, ce semnale primeşte Ungaria unde acelaşi tip de discurs şi de politică demagogică se întâmplă, uitaţi-vă ce a fost în Polonia cu fraţii Kaczynski. Deci, uitaţi-vă ce se întâmplă în toată Europa Centrală şi de Est cu toate aceste derapaje de la regulile aş spune recunoscute ale democraţiei. Uitaţi-vă în Ungaria ce se întâmplă cu venirea la putere a partidului lui Viktor Orban, cu gravele atentate la democraţie, la libertatea presei, care sunt sancţionate evident de UE la nivelul Parlamentului, la nivelul Comisiei, uitaţi-vă ce s-a întâmplat în Polonia cu cei doi fraţi Kaczynski, uitaţi-vă ce se întâmplă din păcate şi în alte ţări, fie că vorbim de vestul României, sud, nord şi aşa mai departe şi aceste lucruri sunt foarte îngrijorătoare.

Deci, România cred că trebuie să scape de această pacoste care este populismul şi demagogia lui Băsescu şi a lui Boc şi a Partidului Democrat, cred că trebuie ca scena politică să se structureze între stânga şi dreapta. Nu cred că este nimic grav ca două partide cu ideologii diferite cum sunt PNL şi PSD să poată ajunge la o înţelegere pe baza unei platforme politice comune care să vizeze evident revenirea la o democraţie deplină, la instituţii puternice, la redarea rolului şi credibilităţii Parlamentului şi nu în ultimul rând, sigur, la măsurile economice de redresare a României.

Rep.: Referitor la această alianţă care se va concretiza, probabil, între PNL şi PSD, vedeţi corectă implementarea acestui principiu al parităţii?

C.P.T.: Eu cred că acest principiu al parităţii are în spate următoarea idee: într-o astfel de relaţie trebuie să funcţioneze încrederea între cei doi parteneri. Şi această încredere nu poate să funcţioneze – şi mecanismele nu pot să funcţioneze – dacă nu există echilibru între cele două partide, un echilibru care trebuie să ţină cont, aş spune, de condiţiile politice generale. Nu cred că trebuie văzut numai ceea ce câştigă fiecare partid, trebuie să vedem şi ceea ce riscă fiecare partid.

Rep.: Şi ce riscă fiecare partid?

C.P.T.: Eu cred că aş putea spune mai degrabă ce riscă PNL. PNL are un electorat educat, cu aşteptări din partea noastră, un electorat care ţine la valorile şi la principiile liberale. Eu cred că acestui electorat noi trebuie să îi dăm garanţia că aceste valori nu se vor pierde, nu se vor dilua într-o alianţă cu PSD. Şi, de aceea, cred că este nevoie de această paritate, pentru ca să avem grijă ca electoratul pe care îl avem azi să nu-şi piardă încrederea în noi şi să se întoarcă către un alt partid din aşa-zisa zonă de dreapta.

CITEŞTE MAI DEPARTE…