Noua lege a vânătorii ameninţă zeci de specii de păsări. Societatea Ornitologică Română solicită preşedintelui să nu promulge modificările distructive

Propunerea legislativă a fost adoptată marţi, 09 noiembrie 2021, de Camera Deputaţilor care este for decizional.

Aproape toate formaţiunile politice au votat pentru aprobarea uneia dintre cele mai dăunătoare legi ale vânătorii care au existat vreodată în legislaţia românească. Actul normativ a fost adoptat cu 205 voturi „pentru”, 57 „contra” şi 11 „abţineri”. Cele mai multe voturi „pentru” au venit de la PSD (98) şi PNL (34). Tot în favoarea noii legi s-au pronunţat şi AUR (27), deputaţii neafiliaţi (16), UDMR (14) şi minorităţile parlamentare (14). Singurul partid care a votat împotriva adoptării actului normativ a fost USR, cu 49 de voturi „împotrivă”.

Noua formă a legii prevede două modificări importante care, odată intrate în vigoare, vor avea efecte majore asupra biodiversităţii. Prima modificare vizează renunţarea la sistemul de cote de vânătoare anuale pentru speciile de păsări migratoare şi înlocuirea acestuia cu un număr maxim admis zilnic, din fiecare specie, pentru fiecare vânător. Cea de-a doua modificare vizează diminuarea timpului de stagiatură necesar dobândirii calităţii de vânător.

Societatea Ornitologică Română a sesizat miercuri, printr-o scrisoare oficială Administraţia Prezidenţială în legătură cu aceste aspecte.

Proiectul de lege propune renunţarea la sistemul de cote anuale pentru speciile de păsări vizate şi înlocuirea acestuia cu un număr maxim admis pe zi, din fiecare specie, pentru fiecare vânător.

Pentru a analiza impactul acestei propuneri, SOR a făcut o serie de proiecţii pentru fiecare specie admisă la vânătoare. „Pentru a determina în mod teoretic efectivele de păsări recoltate la care se poate ajunge, s-a înmulţit numărul de exemplare admise cu numărul de zile în care vânătoarea este permisă şi cu fondurile pe care era permisă recoltarea respectivei specii în sezoanele precedente. Calculele s-au realizat cu doar un vânător per fond de vânătoare pentru fiecare dintre speciile de păsări, iar mai jos sunt doar câteva exemple”, a explicat directorul executiv al SOR, Dan Hulea.

„Astfel, dacă în forma iniţială a legii, pentru specia gârliţa mare (Anser albifrons) exista o cotă anuală de circa 50.000 de indivizi, în noua formă adoptată de către Camera Deputaţilor această cotă anuală este înlocuită cu o cotă zilnică de 10 exemplare pentru fiecare vânător. În acest fel s-a estimat că pentru gârliţa mare într-un sezon de vânătoare în noua formă se poate ajunge teoretic la o cifră de 865.920 de exemplare recoltate, adică de peste 17 ori mai multe decât în forma iniţială a legii”, a spus directorul executiv al SOR, Dan Hulea.

Situaţia este la fel de îngrijorătoare şi pentru o specie cu un statut de conservare nefavorabil: turturica (Streptopelia turtur). Aceasta a înregistrat un declin accentuat în Europa în ultimele decenii, fapt pentru care a dobândit statutul de specie vulnerabilă atât la nivel european, cât şi global. Cota de vânătoare în sezoanele trecute era de aproximativ 40.000 de exemplare. În noua formulă, se poate ajunge la 900.000 de exemplare.

Situaţia e similară şi pentru o specie care se poate confunda cu uşurinţă cu alte specii care nu sunt admise la vânătoare: ciocârlia de câmp (Alauda arvensis). Cota după vechiul mecanism era de circa 400.000 de exemplare ce pot fi colectate. În forma actuală se poate ajunge la 1.141.950 exemplare.

Calculele estimative de mai sus au rolul de a sublinia că aceste cote zilnice din noua lege propusă spre promulgare nu prevăd un număr maxim anual de păsări colectate, aşa cum era specificat în vechea Lege a vânătorii. Astfel, conform noilor reglementări, numărul anual de păsări vânate creşte exponenţial. În plus, nu există alte reglementări pentru aceste cote, cum ar fi numărul de zile în care se poate practica vânătoarea pentru o anumită specie. Aşadar, în forma propusă, aceste cote nu ţin cont în niciun fel de efectivele speciilor de păsări admise la vânătoare şi nici de cerinţele sau de capacitatea acestor populaţii de a se reface.

Societatea Ornitologică Română a solicitat respingerea acestui proiect de lege încă din momentul în care se afla la Senat, prin adrese către comisii, către grupurile parlamentare, către instituţiile cheie, direct către senatori şi deputaţi şi a atras atenţia asupra potenţialului distructiv al acestor modificări asupra populaţiilor de păsări.

Motivul principal pentru care Societatea Ornitologică Română se opune sistemului de cote zilnice în România este că acest sistem nu prevede o cotă maximă de recoltare pe sezon, ci este o funcţie matematică deschisă care depinde doar de numărul de vânători din teren. De asemenea, cotele propuse nu provin din studii ştiinţifice care să ia în calcul impactul lor pentru populaţiile speciilor cinegetice şi nici din studiile care sunt cerute (OUG 57/2007, anexa 8) pentru asigurarea protecţiei, managementului şi utilizării durabile a populaţiilor speciilor de păsări.

Referitor la stabilirea cotelor anuale de vânătoare şi la pregătirea de care trebuie să beneficieze cei care practică vânătoarea în teren, Societatea Ornitologică Română susţine:

• Calcularea unor cote anuale de recoltă bazate pe metode ştiinţifice care să nu afecteze semnificativ populaţiile speciilor de păsări admise la vânătoare,
• Cotă 0 pentru orice specie care dobândeşte un statut de conservare de specie periclitată conform IUCN (Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii) la nivel naţional, european sau global,
• Reducerea cotelor pentru speciile care au o tendinţă populaţională descrescătoare,
• Dobândirea dreptului de vânător după un stagiu de 1 an de cursuri de recunoaştere a speciilor cu pregătire atât practică, cât şi teoretică şi susţinerea unui examen acreditat, pe lângă obligaţiile care sunt cerute în prezent în Legea vânătorii,
• Implementarea unor soluţii informatice de monitorizare a activităţii de vânătoare, în care să fie înregistrate şi autentificate recoltele zilnice.
• Perioadă mai scurtă pentru obţinerea calităţii de vânător

A doua modificare importantă adusă de noua Lege a vânătorii este reducerea perioadei de stagiu pentru obţinerea permisului de vânător, de la un an la şase luni. În ultimii ani, SOR a atras atenţia în repetate rânduri că o astfel de prevedere reprezintă un factor suplimentar de pericol atât pentru speciile protejate, cât şi pentru speciile admise la vânătoare.

„Timpul foarte scurt de pregătire a viitorilor vânători nu le permite acestora să recunoască speciile de păsări care nu se pot vâna. Nici în acest moment nu se cere nicio pregătire de specialitate a pretendenţilor la titlul de vânător şi nu este prevăzut un examen serios de identificare a speciilor de păsări din România, atât a celor cinegetice, cât şi a speciilor care nu se vânează, dar sunt asemănătoare cu speciile cinegetice. De exemplu, un proaspăt vânător poate ieşi la vânătoare de ciocârlii de câmp, fără cunoştinţe de bază referitoare la identificarea acestei specii, în condiţiile în care în ţara noastră există: ciocârlii de câmp, ciocârlii de Bărăgan, ciocârlii de pădure, ciocârlan şi ciocârlii de stol. Toate aceste specii sunt foarte asemănătoare, însă doar una poate fi vânată: ciocârlia de câmp (Alauda arvensis). În consecinţă, solicităm ca permisul de vânător să fie eliberat abia după un stagiu de 1 an de cursuri de recunoaştere a speciilor, cu pregătire practică şi teoretică şi susţinerea unui examen acreditat, pe lângă obligaţiile care sunt cerute în prezent în Legea vânătorii”, a explicat directorul de conservare al SOR, Ciprian Fântână.