Noua Republică, sub dulcea şi naiva aripă a tinereţii

Noua Republică s-a născut dintr-o eroare a indiscreţiei. Mărturia iniţiatorului, Mihail Neamţu, e limpede: un prieten a publicat pe internet, fără cunoştinţa sa, o scrisoare pe care i-o trimisese pentru consultare şi corecturi.

Tinereţii i se iartă multe, inclusiv această indiscreţie. Mai ales că urmarea a fost una fericită: efectul bulgărului de zăpadă, spune Neamţu, a dus la un proiect care nu se vrea pur academic, ci politic.

Orice început are o istorie. Iar prima întâlnire a simpatizanţilor proiectului Noua Republică, pe care iniţiatorii ar fi dorit-o consemnată, peste ani, în cărţi, a fost timidă şi ezitantă.

O recunoaşte, dezamăgit dar resemnat, chiar Mihail Neamţu. "Cam slabă mişcarea", admite el în faţa jurnalistului, când în sală, cu zece minute înainte de începerea evenimentului, se adăpostiseră nu mai mult de 45 de simpatizanţi şi curioşi.

Încurajaţi de clipul de promovare a Noii Republici, care rulează pe un ecran, câţiva dintre ei completează conştiincioşi adeziunile primite la intrare de la un domn a cărui vârstă arată seriozate şi responsabilitate.

Alţii sunt tensionaţi: "Alo, tu eşti de la Securitate de ne filmezi de pe acum?", îi spune iritat, către un cameraman, un domn ale cărui trăsături arată că a văzut multe în viaţă.

Între timp, invitatul special al evenimentului, Radu Moraru, coboară dintr-o maşină cât barca în faţa sălii Preoteasa, locul de desfăşurare a evenimentului, şi vorbeşte preocupat la telefon.

Îmbrăcat adecvat, în blugi şi pulover, cel gratulat de Neamţu ca soldat al libertăţii, urcă la locul faptei, ocupând un loc stingher în ultimul rând al armatei Noii Republici, ajunsă între timp la aproape o sută de ostaşi.

Scârţâitul ecranului de pânză ridicat la tavan şi un mesaj de eroare, "No signal, LCD Off", anunţă începutul evenimentului. Se ridică prompt pancartele de promovare, se amplasează scaunele pe scenă.

Îşi intră în rol amfitrionul, Cristi Şoimaru, care propune cinstirea lui Ion Diaconescu printr-un minut de reculegere. Revine apoi la chestiune şi prim-planul trece către Mihail Neamţu.

De la primele cuvinte, formaţia sa de filosof specializat în teologie se trădează. "Limpede, e un început modest, dar mă uit la dumneavoastră şi îmi imaginez că sunteţi bobul de muştar care va creşte", se adresează către publicul format din mulţi tineri curioşi, câteva doamne preocupate şi câţiva pensionari neliniştiţi.

Ca să fie clar, Neamţu apelează la câteva precizări: Noua Republică are ambiţii politice, îşi propune obţinerea unui million de voturi la alegeri, înregistrarea grabnică la Tribunal.

Discursul lui este paradigmatic pentru idealismul tinereţii, convinsă că poate mişca munţii cu puterea gândului.

Mai întâi, prezentul e întruchiparea răului: baroni, corupţie, şantaj, minciună, traseişti, dezamăgire, impostură, birocraţie, clanuri mafiote, criminali, penali, interlopi, frică. Multe adjective, metafore şi imagini plastice.

Acest imperiu al răului ameninţă, prin perseverenţă, să se perpetueze: România este acaparată de baroni corupţi cu vârsta medie de 45 de ani, care vor mai fi în activitate încă vreo 20 şi îşi vor lăsa moştenirea către odraslele crescute cu pampers Louis Vuitton.

Însă, ca în orice teorie a mesianismului politic, mai există o speranţă: tăcuţii care cred în valori.

Aici, Neamţu recurge la imperative. Trebuie un nou început. În discurs apar cuvinte înălţătoare: valori, credinţă, onestitate, popor, ţară, justiţie, dreptate, libertate. Auditoriul este transpus în imperiul Binelui, tărâmul Ideilor pe care, de peste două mii de ani de la condamnarea la inexistenţă hotărâtă de Aristotel, fiecare generaţie de tineri revoluţionari îşi propune să le aducă pe pământ. Pentru ca Ideile să prindă viaţă, prezentul care este iremediabil corupt trebuie anulat. Este nevoie de un nou început, născut ca Afrodita din spuma mării.

Este, asigură Neamţu, Noua Republică, "în care ciclul politic este resetat", care "reformează statul în întregime", care vrea "o clasă politică imună la corupţie", o republică în care "nu există baroni, nu există clientelism, nu există frică". Este Imaculata Concepţie, transpusă în sfera politicii.

Pentru ca toate acestea să devină realitate, sunt necesari şapte paşi, şapte trepte către o "nouă Românie".

Nimeni din public nu a întrebat de ce fix şapte, semn că erau la curent cu semnificaţiile biblice şi nu numai ale cifrei: cele şapte ceruri, cele şapte duhuri, cei şapte ani ai templului lui Solomon, cele şapte minuni sau cele şapte trepte ale desăvărşirii, cele şapte ramuri ale copacului cosmic.

Dulcele vis despre tărâmul făgăduinţei este însă abrupt când pe scenă urcă Radu Moraru.

El vrea să vadă acţiune, "cicatrici", pentru că în politică te baţi cu "porcul, zoaia, troaca".

Intervenţia a fost benefică, pentru că Neamţu, confruntat şi cu câteva întrebări din public, a stabilit şi câteva acţiuni concrete. O mişcare de protest la hotelul în care, vineri, mai mulţi lideri PDL se întâlnesc pentru o dezbatere, trimiterea de scrisori parlamentarilor, în care se solicit asumarea aplicării referendumului pentru un Parlament unicameral şi 300 de parlamentari.

Şi pentru că lipsea ceva, Neamţu a stabilit şi diferenţele specifice. "Nu vom fi al doilea GDS", "Vă dau cuvântul meu de onoare că nu sunt omul PDL, nu sunt omul lui Băsescu şi nu am fost pus de cineva să fac ceva", proclamă el.

Totodată, el se arată "dezamăgit" de Casa Regală, pe care o crede "infiltrată de fosta Securitate".

Totuşi, Noua Republică are şi afinităţi cu prezentul, oricât de rău ar fi. De exemplu, Noua Republică susţine votul prin corespondenţă. Noua Republică susţine agenda reformei statului propusă de Băsescu în 2004, dar "trădată" de un PDL care a "abandonat" valorile şi ideile de atunci.

Liderul Noii Republici are convingeri care se suprapun "până la un punct" cu ale lui Sebastian Lăzăroiu şi cu ale Monicăi Macovei, "care duce o luptă de apreciat împotriva unor baroni din PDL care cred că partidul poate fi transformat într-un SRL".

Deodată atingerea realităţii cotidiene devine presantă. Timpul s-a scurs, Neamţu se grăbeşte să încropească o organizare a simpatizanţilor pe sectoare: schimburi de telefoane prin colţuri ale sălii, "mai sunt nişte stiksuri şi apă".

La plecare, simpatizanţii sunt îndemnaţi să se înarmeze cu tricouri şi/sau şepci cu sigla "Noua Republică". Tricourile şi şepcile nu mai sunt idei. Ele aduc bani: 40 lei tricoul, 25 şapca.

Noua Republică are ca siglă un copac a cărui coroană are conturul hărţii României. Se vrea "o mişcare la firul ierbii", care "prinde rădăcini".

Prima întâlnire a simpatizanţilor a fost tributul plătit freneziei tinereţii, nerăbdătoare să zboare în prea-înalta sferă a principiilor, pentru care a avea aripi este mai nobil decât a sta cu picioarele înfipte în pământ.

(Material realizat de Florin Ciolac, florin.ciolac@mediafax.ro).