Noua Strategie de Securitate Naţională a Statelor Unite - Prima (?) Strategie Trump. ANALIZĂ exclusivă pentru Mediafax a generalului (r) Ştefan Dănilă, fost şef al Statului Major General al Armatei

Supoziţiile au fost spulberate de către consecventul preşedinte Trump, care îşi menţine sloganul de campanie în cel mai important document programatic al politicii externe a noii administraţii, "America first".

Conservatorismul american, construit pe valorile iniţiale ale statului american, democraţia în formă pură, în care spiritul de iniţiativă şi libera concurenţă sunt susţinute de un sistem de justiţie corect, reafirmarea principiilor stabilite de "Părinţii Fondatori' ai celui mai democratic stat sunt principalele idei care marchează această strategie. O abordare diferită de majoritatea strategiilor anterioare, aproape în opoziţie cu cea precedentă, în care personalitatea pragmatică a preşedintelui republican este dominantă. Ideile din campanie se regăsesc într-o construcţie logică, solidă, într-un limbaj care seamănă cu discursurile ante şi post electorale.

Strategia de Securitate Naţională (National Security Strategie – NSS) a devenit principalul şi cel mai aşteptat document programatic al unei administraţii americane în perioada post-Război Rece, în special la schimbarea dintre o administraţie democrată cu una republicană, sau invers. Confirmarea, nuanţarea mesajului electoral câştigător sau chiar modificarea radicală a acestuia sunt principalele perspective ale analizelor imediate, deseori bazate pe o lectură superficială sau chiar pe punctajele date de Casă Albă.

De la "clasicul" Reagan la "constructivistul" Obama

Evoluţia în timp a acestui document important a fost influenţată de dinamica relaţiilor internaţionale, de crize economice sau politice, precum şi de reacţia deja probată a opiniei publice americane faţă de primele măsuri luate de respectiva administraţie imediat după alegeri.

Ronald Reagan, un clasic şi un model

Prima Strategie de Securitate Naţională a SUA a fost elaborată şi prezentată de preşedintele Ronald Reagan în 1987, într-un moment foarte important. Uniunea Sovietică avea un lider cu o altă viziune decât a predecesorilor săi, dar, mai ales, începuse să simtă consumul enorm de resurse din războiul cu Afganistanul, început în 1979. În majoritatea statelor din blocul socialist situaţia economică era tot mai dificilă, acestea fiind la rândul lor marcate de declinul economic al URSS. Ronald Reagan a simţit foarte bine momentul de slăbiciune şi a punctat printr-o strategie devenită model pentru majoritatea statelor în definirea politicilor şi liniilor de acţiune în domeniul propriilor securităţi, pentru că a avut la bază modelul militar clasic.

La această linie a subscris şi Administraţia Bush senior.

Bill Clinton şi atitudinea relaxată faţă de Federaţia Rusă

Strategiile democrate ale administraţiei Clinton au dinamizat şi au impulsionat reformele democratice în statele foste socialiste, au încurajat constituirea şi extinderea Uniunii Europene, pe un curent constructivist în care au angrenat puternic şi guvernul laburist al lui Tony Blair. Promovarea democraţiilor ca forme unice de garantare a păcii regionale şi mondiale a reprezentat inclusiv motivul (?) pentru susţinerea mişcărilor de revoltă din Nordul Africii şi din Orientul Mijlociu. Acordul NATO-Rusia, care a permis extinderea NATO şi a definit principiile unei noi relaţii, constructive cu o Rusie ce îşi revenea cu greu din şocul destrămării URSS a fost o realizare majoră a administraţiei Clinton şi a fost exploatată pe măsură. Preluare puterii în Federaţia Rusă de către Vladimir Putin, în decembrie 1999 nu a mai reprezentat un eveniment atât de important precum cel al schimbării secretarilor generali ai Partidului Comunist Sovietic. În fapt, nicio îngrijorare serioasă faţă de Rusia nu a fost prezentă în documentele oficiale americane, nici chiar după intervenţia rusă din Georgia.

Bush jr. şi terorismul ca "inamic numărul 1"

Preşedintele Bush junior şi-a urmat propriile obsesii, pe fondul puternicei reacţii emoţionale a cetăţenilor americani, chiar a întregii lumi democratice, determinată de dezastrul din 11 Septembrie 2001. Războiul din Afganistan, prima operaţie Aliată generată de activarea Art.5 din Tratatul Alianţei Nord-Atlantice, Războiul din Irak, al Coaliţiei de voinţă pentru înlăturarea lui Sadam Hussein au influenţat strategiile administraţiei republicane, terorismul devenind cel important inamic al securităţii internaţionale, iar rolul statului american în această luptă era foarte clar, cel de lider.

Obama 1 şi ordinea mondială justă şi sustenabilă

Prima Strategie de Securitate Naţională a administraţiei Obama, o strategie a tranziţiei, prefigura o Americă puternică, al cărei scop era conducerea unei lumi ân care existau însă ameninţări multiple (doaral-Qa’ida este însă nominalizată explicit).

Cu o bună apreciere a contribuţiei forţelor armate, pe care îşi fundamentează puterea şi locul de lider, promovarea unei diplomaţii active şi a unui intelligence eficient sunt căile de urmat.

A fost şi o strategie a resetării relaţiilor internaţionale ale Statelor Unite, care a încercat o detensionare a situaţiei încordate în special cu Federaţia Rusă şi construirea punţilor de comunicare inclusiv cu Iranul. Mai mult, Federaţia Rusă, China şi India au fost menţionate ca state partenere în dezvoltarea globală sub conducerea Statelor Unite, în care principala ameninţare era terorismul, iar cooperarea globală ar fi fost principala cale de urmat. Rolul democraţiilor a fost şi acesta menţionat, dar fără a insista, pentru a nu deranja state precum China.

Promovarea unei ordini mondiale juste şi sustenabile a fost un obiectiv important, care a înlocuit abordările regionale anterioare. Pentru aceasta a fost promovată susţinerea instituţiilor şi organizaţiilor internaţionale, de la ONU, la G8 şi G20.

Poziţionându-se împotriva proliferării armelor de distrugere în masă, administraţia democrată a oferit Iranului şi Coreii de Nord soluţiile pentru reconsiderarea relaţiilor cu acestea, ferm, dar cu o atitudine cooperantă.

Obama 2 şi abordarea constructivistă

Abordarea constructivistă, cu o perspectivă globală, în care SUA era lider şi trebuie să îşi asume acest rol a fost principala caracteristică a strategiei Obama 2 -completată de o inspirată Strategie Militarăelaborată de generalul Dempsey – care a continuat mesajul de conciliere şi cooperare internaţională, China fiind partener, chiar dacă unele acţiuni militare au pus în gardă instituţiile responsabile americane.

Acordul cu Iranul a fost dat ca un bun exemplu de rezolvare a situaţiilor de criză, iar Rusia era un stat rebel care va fi pedepsit prin sancţiuni. Implicarea internaţională şi importanţa leadership-ului Statelor Unite au fost principalele linii directoare ale Marii Strategii, în contextul reducerii prezenţei militare americane în zonele fierbinţi de pe glob, în special din Afganistan şi din Orientul Mijlociu, iar reorientarea către Asia-Pacifica fost subliniată încă odată.

Rolul instituţiilor internaţionale şi modul de conducere a acestora de către Statele Unite au fost decisive, iar printre ameninţările la securitate se numărau virusul Ebola şi schimbările climatice. Sprijinirea democraţiilor, a societăţii civile şi a tinerilor lideri (?) au fost direcţii importante pentru realizarea scopului propus.

Un alt fel de a privi şi de a acţiona: Realismul şi America First

Reacţia opiniei publice americane la politica democrată a fost puternic influenţată de polarizarea tot mai puternică a electoratului, apartenenţa la curentul progresist-democratic sau la cel conservator-republican fiind definitorie. Reacţia republicană şi reactivarea spiritului conservator american, cu trimitere la bunele practici şi la valorile fundamentale ale societăţii americane, puse în pericol de o prea mare deschidere s-au concretizat în câştigarea alegerilor prezidenţiale din 2016.

Reacţiile emoţionale determinate de posibila implicare a Rusiei în campania electorală democrată, scurgerile de informaţii şi incriminarea candidatei democrate privind grave încălcări în păstrarea secretului de stat au contribuit la victoria republicană.

Mesajul conservator al candidatului republican a devenit, în câteva luni principalul mesaj al Strategiei de Securitate Naţională a Preşedintelui Trump! America First este expresia folosită în campania electorală, dar menţinută şi detaliată în principalul document care defineşte politica externă şi programul noii administraţii. Totuşi ceva părea că lipseşte, politica de apărare fiind prea puţin detaliată în document. Răspunsul a venit de la Pentagon, prin lansarea de către Secretarul Apărării, James Mattis a Strategiei de Apărare Naţională, document ce nu a mai fost elaborat din perioada Clinton

Noua strategie de securitate este un exemplu de abordare realistă a relaţiilor internaţionale, Preşedintele Trump dovedindu-se un bun cunoscător şi un lider bine pregătit în domeniul politicii externe, deşi au existat multe comentarii negative privind aceste abilităţi. Pragmatismul specific unui om de afaceri de succes este concretizat printr-o abordare clasică de şcoală realistă, în care rolul statului şi importanţa abordării competitive a relaţiilor internaţionale sunt principalele caracteristici. Securitatea SUA este construită pe patru piloni importanţi, respectiv: protecţia poporului american, a teritoriului naţional şi a stilului de viaţă american, realizarea prosperităţii Americii, prezervarea păcii prin forţă şi promovarea influenţei Americii.

Rolul de lider mondial al SUA nu este negat, dimpotrivă, dar locul şi modul de promovare a intereselor americane sunt total schimbate. Citirea superficială sau neînţelegerea unor concepte au generat reacţii contradictorii în presa mondială, iar unii distinşi analişti şi experţi români au văzut în noua abordare o intenţie de insularizare a SUA, de izolare şi retragere, aşa cum deja au fost interpretate acţiunile de retragere din unele acorduri şi poziţiile dure, neconciliante ale noii administraţii atât la ONU, cât şi la NATO.

Competiţia este văzută ca principala caracteristică a relaţiilor internaţionale şi, fără să demonizeze sau să insulte, declară China şi Rusia principali competitori, adversari, concurenţi. Definirea valorilor americane şi a diferenţelor faţă de principalii adversari cu cuvinte şi expresii bine cântărite, adaptate acestei perioade de intensă confruntare imagologică şi informaţională poziţionează Statele Unite şi partenerii săi de partea binelui, iar menţinerea regulilor jocului în competiţia cu ceilalţi mari actori este o precondiţie pentru a nu ajunge la confruntare.

Puterea militară este necesară şi se prevede dezvoltarea şi modernizarea acesteia pentru a impune regulile şi interesele poporului american. Intransigenţa explicită faţă de impunerea unor puteri regionale contrazice opiniile critice care au văzut în noua strategie o expresie a retragerii şi izolării Statelor Unite. Paradoxal, administraţia precedentă îşi propunea să conducă lumea şi îşi retrăgea forţele, cu diminuarea cheltuielilor militare.

Noua administraţie se concentrează pe reîntinerirea economiei americane, mizând pe o revigorare a acesteia, pe baza relansării spiritului antreprenorial şi inventiv specific cetăţenilor americani, iar parteneri sunt considerate doar acele state care demonstrează corectitudine în relaţia lor cu statul american, în special prin susţinerea intereselor americane şi prin consecvenţă.

Instituţiile internaţionale sunt văzute într-o nouă perspectivă, fiind lansată avertizarea privind abordarea oricărei decizii în mod pragmatic, pornind de la interesele Statelor Unite, a cetăţenilor americani. Orice alte reguli, dorite sau iniţiate de alţi actori nu vor fi acceptate.

Ameninţarea migraţiei este evidentă, iar combaterea acesteia şi prezervarea stilului de viaţă american reprezintă o prioritate. Coreea de Nord şi Iranul sunt principalele ameninţări militare, iar contracararea acţiunilor acestora are atât o componentă defensivă, prin extinderea sistemului defensiv anti-rachetă balistică, dar şi una activă, descurajantă, prin exprimarea necesităţii distrugerii ameninţării de sursă. Apărarea cibernetică şi protecţia infrastructurii critice sunt componente esenţiale ale protecţiei economiei americane, a cetăţenilor săi şi a stilului de viaţă.

Parteneriatul cu SUA, uitat în "subsolul" Strategiei Militare a României

O eventuală revizuire a Strategiei Naţionale de Apărare a României, aprobată în 2016, în contextul noului document american ar putea fi utilă şi necesară.

Adaptarea politicii noastre externe la noua politică americană este deosebit de importantă. Concret, ce trebuie să remarcăm: administraţia americană este mai pragmatică şi mai realistă. Îşi doreşte parteneriate solide şi va sprijini aliaţii şi partenerii, dar nu pe cei care doar se declară astfel, însă acţionează contrar intereselor americane.

Investiţiile americane în statele partenere sunt susţinute de Preşedintele Trump, doar în condiţiile în care se asigură o competitivitate în acord cu legile americane, iar mediul de afaceri are aceleaşi caracteristici, în care statul să se implice doar printr-o fiscalitate predictibilă şi corectă, cunoscută public. Orice implicare care să favorizeze unul dintre competitorii bine şi destul de des menţionaţi, respectiv China şi Federaţia Rusă ar însemna asocierea cu una dintre acestea şi abordarea ca atare.

Statele identificate ca principale ameninţări la securitatea SUA, Coreea de Nord şi Iranul trebuie să fie considerate ca state nefrecventabile de către diplomaţia românescă, de la cel mai înalt nivel. Ieşirea SUA din acordul de mediu ar putea fi un moment favorabil pentru negocierea unui acord bilateral avantajos, în aşa fel încât să se respecte şi să se accepte poziţia SUA pe acest acord. A revedea şi poziţiile noastre în acordurile şi tratatele multinaţionale agreate uneori mult prea uşor şi prea puţin evaluate în contextul propriului interes poate fi posibil şi poate fi un semnal de parteneriat serios şi credibil.

Mai mult, este momentul să corectăm şi un alt document foarte important de planificare a apărării naţionale, Strategia Militară, unde menţionăm parteneriatul strategic cu SUA la subsol, la un loc cu cele cu Azerbaidjan sau Georgia!

Nevoia unei Analize Strategice a Apărării, cu consultanţă americană

La prezentarea rezultatului alegerilor prezidenţiale din SUA am recomandat concentrarea eforturilor şi mobilizarea tuturor celor ce puteau contribui la organizarea şi realizarea unei vizite în România a noului preşedinte american.

Acum, fără a contesta importanţa vizitei preşedintelui României la Casa Albă, susţin ca deosebit de importantă o vizită oficială, bine pregătită şi armonizată a Preşedintelui Trump, pe fondul îmbunătăţirii şi simplificării regulilor din mediul de afaceri, a sistemului fiscal şi al justiţiei. Pentru a ne asigura că toate aceste acţiuni sunt considerate corecte şi susţinute de SUA, revizuirea actelor normative menţionate trebuie făcută cu o consiliere, sprijinită şi recomandată de administraţia americană.

Prin solicitarea unei consultanţe de specialitate pentru realizarea unei Analize Strategice a Apărării şi pentru realizarea unei strategii de dezvoltare în armonie cu modelul democratic american am putea convinge liderul american de seriozitate, bune intenţii, dar şi de necesitatea promovării României ca un exemplu de bune practici, complementar deja vestitului "2% pentru apărare"!

(Generalul (r) cu patru stele Ştefan Dănilă a fost şeful Statului Major General al Armatei României).

Citeşte şi: Senatorii şi deputaţii PSD şi ALDE vin DUMINICĂ la Parlament. Discuţii comune cu Viorica Dăncilă

Citeşte şi: Programul Guvernului Dăncilă, TRIMIS la Parlament | Asumate de Tudose, amânate de Dăncilă

Citeşte şi: Iohannis: România continuă să lupte împotriva oricărei forme de antisemitism, rasism şi xenofobie

Citeşte şi: Cine sunt miniştrii cu probleme din Cabinetul Dăncilă. Lista celor care au intrat în vizorul DNA

Citeşte şi: Laurenţiu Teodor Mihai, eliberat la cerere din funcţia de preşedinte CNAS începând cu 1 februarie

Citeşte şi: Băsescu: Iohannis s-a grăbit. Cum să nominalizezi al treilea premier PSD când nu ai director SIE?

Citeşte şi: Tăriceanu: Şi noi ne vom întâlni cu preşedintele Comisiei Europene, vom utiliza acest prilej

Citeşte şi: Tribunalul Bucureşti a admis cererea DNA de a interzice Tel Drum să ceară dizolvarea sau lichidarea

Citeşte şi: Radu Oprea, ministru propus pentru Mediul de Afaceri: Dosarul nu e o vulnerabilitate/ Tăriceanu, îl apără: Din mediul politic foarte puţină lume a rămas fără un dosar pe cap

Citeşte şi: Cîţu, despre noul Cabinet: Un Guvern de păpuşi; În spatele fiecărui ministru este un păpuşar

Citeşte şi: Zi de foc în Parlament. Audierea miniştrilor şi învestirea noului Guvern Dăncilă, în aceeaşi zi, pe 29 ianuarie