În ziua lansării, pavilionul Romexpo, acolo unde s-a desfăşurat Târgul, a fost literalmente blocat de o mare de oameni care veniseră special pentru acel eveniment. Preţ de mai multe ceasuri nu s-a mai putut circula printre standuri, iar preşedintele a dat mii de autografe.
Dacă „Pas cu pas” a fost un volum autobiografic, continuarea acestuia, apărută în 2015, la aceeaşi editură („Primul pas”) conţinea detalii de culise din campania electorală din 2014 şi din primele zile ale mandatului noului preşedinte al României.
„Pas cu pas” a fost tradusă în Ungaria, apoi în Bulgaria.
Volumul „Pas cu pas” a fost lansat şi în traducere chineză, de editura Zhong Yi (China Translation & Publishing Corporation) în cadrul celei de-a XXIII-a ediţii a Târgului de carte de la Beijing (24-28 august 2016).
Ediţia în limba chineză a fost „adaptată” de editorul asiatic, fiind eliminate referirile critice pe care Iohannis le făcea la adresa comunismului. Altfel spus, dacă în ediţia română Klaus Iohannis îşi exprimă răspicat poziţia de anticomunist („în privat”, după cum spune), în ediţia chineză a cărţii anticomunismul preşedintelui României dispare, pur şi simplu.
S-a făcut, în ultimele zile, destul caz pe tema acestei „adaptări” editoriale – furtună într-un pahar cu apă. „Pas cu pasul” chinezesc al lui Klaus Iohannis a apărut într-un tiraj de 3.000 de exemplare într-o limbă vorbită, numai în ţara sa de origine, de 1,4 miliarde de oameni. Cenzurată, necenzurată, adaptată, rafistolată sau nu, cartea „Pas cu pas” tradusă în limba lui Confucius va rămâne o ilustră necunoscută. Şi, până la urmă, cât de relevant este, acum, anticomunismul de salon al actualului preşedinte al României? Poate că mai degrabă ar trebui să ne preocupe răspunsul la întrebarea „Pas cu pas”, dar către încotro?