Opinie Clarice Dinu, Gândul: "SRI a picat pe interceptări"

Vorbeam atunci despre cazul lui Marko Attila, pentru care procurorii DNA, după o anchetă cu sprijinul Serviciului Român de Informaţii, au cerut şi au primit aviz pentru arestarea deputatului UDMR. Acesta era plecat de mult din ţară, iar discuţia publică s-a purtat în logica hoţului care a fugit ca să scape, trecând total sub tăcere un amănunt scandalos. DNA a cerut şi a primit avizul de arestare pentru Marko Attila pentru o infracţiune pe care acesta ar fi săvârşit-o în timpul unei şedinţe la care în realitate nici măcar nu a participat. Poate în alte cazuri o cerere de acest tip ar fi justificată de o „suspiciune rezonabilă”, însă în cel de faţă era evident abuzul. În acest moment al discuţiei, interlocutorul meu m-a luat prin surprindere, consacrând extatic mai degrabă supremaţia DNA şi a SRI, decât cea a legii, unul dintre principiile fundamentale ale unui stat de drept, democratic, în care drepturile fundamentale ale cetăţenilor sunt respectate. 

De altfel, despre asta este de fapt întreaga discuţie din ultima perioadă, după ce Curtea Constituţională a decis că prevederea din Codul de procedură penală care permitea SRI să facă interceptări, la cererea procurorilor, este neconstituţională. Despre lege şi abuz.

După o tăcere suspectă, prelungită aproape două săptămâni după decizia din 16 februarie a CCR, furia publică/mediatică a izbucnit brusc şi s-a răsfrânt asupra judecătorilor constituţionali care ne-ar fi lăsat fără preţioasa apărare a SRI în faţa corupţilor veroşi şi a teroriştilor care îşi fac de cap prin lume. Ba chiar, SRI a ieşit din silenzio stampa sa caracteristică, ţinând oficial isonul corului de bocitoare, cam la fel ca atunci când Curtea Constituţională a picat legile Big Brother, care consacrau Serviciului Român de Informaţii rolul de superputere care putea cotrobăi şi intercepta în voie comunicaţii, fără a fi respectat principiul proporţionalităţii între măsura restrângerii exercitării unor drepturi şi situaţia care a impus-o (despre întreaga situaţie puteţi citi pe larg aici).

Ce a decis de fapt Curtea Constituţională? Că legea spune clar că organele de cercetare penală sunt procurorii şi poliţia judiciară şi că, potrivit aceleiaşi legi, doar aceştia pot pune în executare madatele de supraveghere tehnică aprobate de judecător, în cadrul procesului penal. Altfel spus că legea trebuie respectată, iar SRI nu are ce căuta în această ecuaţie, în care s-a strecurat, cu largul concurs al redactorilor legislativi care i-au lăsat o portiţă deschisă prin formularea „alte organe specializate ale statului”. Mai degrabă voit, decât din neştiinţă, pentru că orice cititor cât de cât avizat al Constituţiei ştie că locul SRI nu este aici.

Ca la un semnal, au apărut peste noapte specialiştii TV care au propovăduit apocalipsa, susţinând că judecătorii constituţionali au sacrificat securitatea naţională de dragul unui război personal; că SRI nu mai poate face interceptări şi supravegheri privind combaterea terorismului sau alte ameninţări la adresa siguranţei naţionale. Nimic mai fals. SRI îşi poate desfăşura această activitate în continuare, în baza legilor 51/1991 privind securitatea naţională şi 534/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, în temeiul cărora şi obţine autorizarea instanţei pentru operaţiunile specifice.

Citeşte integral comentariul lui Clarice Dinu pe www.gandul.info