OPINIE: România merge "de bunăvoie şi nesilită de nimeni" în PESCO

A fost un "pas istoric", după cum spunea actualul titular de la Elysee, dar făcut mai ales din îngrijorăriile foarte pământene ale celor de la Bruxelles legate de ieşirea Regatului Unit din Uniune şi de volatilitatea preşedintelui Trump faţă de respectarea angajamentelor de securitate. S-a întâmplat şi pentru că, spunea tot preşedintele Macron, "de ani întregi nu mai fuseseră făcute progrese în domeniul apărării Europei". Dar şi pentru că Uniunea trebuie să investească "mai mult şi într-un mod mai eficient în Apărare", după cum remarca preşedintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker.

Odată cu apariţia PESCO, în acţiunile naţionale şi în interiorul Uniunii, pentru public îşi vor face loc concepte precum "Fondul European pentru Apărare", "Programul Dezvoltării Industriale a Europei Apărării", "Grupurile de luptă"şi "Mecanismul Atena".

PESCO nu înseamnă că peste noapte, europenii se vor trezi cu o Armată comună, din ale carei cazărmi se vor face semne prietenoase către camarazii din NATO, sau că, undeva în Europa, o fabrica gigantică va produce supersonice de ultima generaţie şi la preţuri fără concurenţă pentru somnul nostru lin.

Este un cadru în care, conform definirii de către Comisia Europeană, un grup specific de ţări pot face progrese "spre politici mai coerente în materie de securitate şi apărare fără divizarea Uniunii Europene". Adică, este un mecanism care permite ţărilor doritoare să lanseze proiecte comune de securitate, fără ca statele mai sceptice ale Uniunii să fie obligate să participe.

Este un fel "de bunăvoie şi nesilit de nimeni" în materie de Apărare şi securitate europeană. Sau, cum spunea Sylvie Goulard., ministrul francez al Apărării: "Nu vrem să le impunem bariere ţărilor care nu împărtăşesc ambiţiile noastre".

Deocamdată, Fondul European pentru Apărare trebuie operaţionalizat, pentru Programul Dezvoltării Industriale a Europei Apărării este necesar un "acord rapid" şi Consiliul European a cerut statelor membre "să identifice proiecte adecvate". În general, este faza în care statele se îndeamnă energic unul pe altul să participe la PESCO, principalii "împingători" fiind, cum altfel, Franţa şi Germania.

Banii din Fond nu sunt pentru achiziţie de armamente şi echipamente, ne-a liniştit preşedintele Iohannis, ci pentru "cercetare şi cooperare". La cât de nebuloasă este cercetarea militară autohtonă, întrebarea este ce "frumoasă din pădurea adormită" vor înviora banii europeni?

A mai spus preşedintele ca prin participarea la PESCO nu ne vom supăra cu NATO. Nu este concurenţă, paralelism, ci complementaritate, în interiorul unor abordări comune."Nu există intenţia unei alternative europene pentru NATO, există intenţia unei Uniuni Europene mai puternice şi în cadrul NATO", a dat asigurări preşedintele.

În scurta şi cam zbuciumata sa existenţă de membră a Uniunii Europene, România a pierdut multe trenuri sau a negociat păgubos. Pe fundalul unui euroscepticism în creştere - inclusiv la noi - participarea la PESCO ar trebuie să fie o călătorie bună şi profitabilă. Pe măsura contribuţiei financiare probabil generoase la plata biletului. Ceea ce ne-ar da dreptul la un loc la clasa întâi. Şi nu doar pentru ca Bruxelles să fie o destinaţie de excursie pentru unii.

Locul în trenul spre PESCO, ca şi acela în casa Europei Apărării trebuie bine negociate. În folos naţional. Altfel rămânem cu banii daţi.