Paştele cailor birocratici nu vin prea curând

De ce nu se poate? Pentru că nu se vrea, nu există nici competenţă şi nici măcar n-a început procesul despre care ni se flutură discursuri pe la urechile deja agasate de atâtea promisiuni neîmplinite. Îmi puteţi spune ce s-a ales de România Educată, mega ultra extra promisiunea că vom investi în Educaţie ca să ne fie mai bine mâine? Poate puteţi numi n întâlniri pe subiect, dar o consecinţă practică este greu de găsit.

Statul român refuză să se redefinească la nivelul lui 2022, în vreme ce ai săi cetăţeni, mulţi dintre ei, cu mintea deschisă, cu acces la informaţie şi societăţi mai aşezate, nu doar că au aşteptări conturate la nivelul anului în care trăiesc, dar ştiu precis şi ce s-ar putea implementa în anumite sectoare pentru ca o comunitate sau o categorie socială să trăiască mai bine. Şi, atunci, de ce nu există presiune pe stat să se mişte mai repede în direcţia corectă? Poate pentru că trăim în plină confruntare lehamite vs birocraţie care maschează hoţia şi incompetenţa. O majoritate tăcută, anesteziată şi scârbită nu are cum să ceară socoteală unor vremelnici aşezaţi în funcţii cheie care au găsit secretul veşniciei şi care rămân mereu, făcând rocadă, în poziţii de putere şi control.

Totuşi, ştirea de astăzi era despre 28 de doamne care au păcălit statul. Oare? Sau despre Paştele cailor birocratici, care au devenit termenul tot mai îndepărat în care statul promite că va face ceea ce, natural, ar fi trebuit să îndeplinească de mult?