PD ia în calcul intrarea la guvernare - surse

Potrivit unor surse parlamentare, negocierile cu Traian Băsescu nu au avut un rezultat concret, pentru că, deşi social-democraţii prezenţi la întâlnire au promis că PSD va depune moţiunea de cenzură, ei nu au putut garanta că toţi parlamentarii partidului o vor vota.

Se pare că liderii social-demoraţi şi cei democraţi au convenit, marţi seara, cu Traian Băsescu, să mai aibă o rundă de negocieri, săptămâna viitoare, după ce PSD va depune, luni, în Parlament, moţiunea de cenzură.

Democraţii iau în calcul eventualitatea ca, dacă moţiunea va fi votată, PD să intre la guvernare probabil într-un guvern monocolor sau eventual alături de PLD, într-un Cabinet minoritar, susţinut de PSD, au spus sursele citate.

Acestea au completat că premierul acestui guvern ar putea fi Vasile Blaga "sau o altă persoană, fie din Parlament, fie din afara lui".

Argumentele în favoarea acestei variante ar fi că, prin intrarea la guvernare, alegerile vor fi organizate de PD, măsurile sociale iminente vor fi iniţiate de PD, partid care, astfel, se va putea menţine pe primul loc în sondajele de opinie.

Calculele făcute pe această formulă arată că, prin măsuri strategice, democraţii pot rămâne la guvernare cel puţin 8 ani, dacă nu chiar mai mult, prin declanşarea unor eventuale alegeri generale anticipate în ultimul an de mandat prezidenţial al lui Traian Băsescu.

Cei care susţin că aceasta ar fi varianta luată în calcul afirmă că PD are pregătiţi chiar şi eventualii deţinători ai portofoliilor ministeriale.

Democraţii care merg pe această variantă susţin că PD trebuie să aibă încredere că Mircea Geoană va reforma PSD, transformându-l într-un partid cu care "se poate colabora" pe termen lung, într-o eventuală guvernare PD-PSD, aleasă de popor.

Există, însă, un alt curent de opinie printre democraţi, potrivit căruia PD nu trebuie să intre, totuşi, la guvernare în acest moment.

Argumentele susţinătorilor acestei idei sunt că PD va câştiga în continuare puncte ca partid de opoziţie, prin pierderile electorale pe care le vor avea PSD şi PNL. Aceşti democraţi susţin că PD trebuie să intre la guvernare la termen, în 2008, alături de un PSD "fără Iliescu şi Hrebenciuc", între timp PD urmând să elimine din programul partidului teza necolaborării cu PSD.

Pe de altă parte, ipoteza unui guvern PD-PSD a fost lansată atât din interiorul conducerii social-democraţilor, cât şi dinspre Palatul Cotroceni.

Informaţii provenite de la social-democraţi acreditau chiar o variantă cât se poate de concretă, în care social-democraţii ar urma să deţină şase ministere -Justiţia, Externele, Agricultura, Mediul, Finanţele şi Munca.

Tot dinspre social-democraţi au fost lansate şi câteva nume pentru trei dintre cele şase pretinse ministere ale PSD: Cristian Diaconescu la Justiţie, Ilie Sârbu la Agricultură şi Marian Sârbu la Muncă. Vehicularea acestei variante pare a fi însă prilejul unor reglări din conturi interne sau al unor încercări de distragere a atenţiei de la eventuale alte formule, numele celor trei fiind vehiculate, ca pretinşi candidaţi PSD pentru diverse portofolii, de fiecare dată când s-a ajuns, pe scena politică, la scenarii guvernamentale.

Varianta unui Guvern PSD-PD, acreditată de unii lideri social-democraţi "pe surse" este respinsă categoric de alţi lideri ai partidului, fără însă ca vreunul să îşi asume oficiale anunţuri în acest sens.

O altă tabără a conducerii social-democraţilor militează pentru rămânerea partidului în opoziţie, coroborată cu eventuala susţinere a unui guvern minoritar PD sau PD-PLD. Această posibilitate are două variante: fie o susţinere până la viitoarele alegeri (indiferent dacă vor avea loc la termen sau anticipat, luna iunie fiind avansată ca termen), fie o înţelegere PSD-PD pe termen lung, trecând de un ciclu electoral, cu scopul de a scoate PNL din ecuaţia guvernamentală.

Scenariile lansate, atât dinspre PSD, cât şi dinspre PD sau chiar dinspre Palatul Cotroceni, par a fi, în acest moment, doar ipoteze de lucru, mai ales că nici în rândul democraţilor, nici în rândul social-democraţilor nu există un curent majoritar de opinie care să poată tranşa viitoarea formulă guvernamentală, oricare ar fi componenţa concretă a acesteia.