PNRR-ul României, prezentat de ministrul Cristian Ghinea la Bruxelles: "tabloul negru", încrederea în ONG-uri este după Armată şi preluări din programul politic al PLUS

Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNNR), prezentat de ministrul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, Cristian Ghinea la Bruxelles, în faţa Comisiei Europene, cuprinde pe 70 de pagini o serie de probleme, neîmpliniri şi decalaje istorice ale României, preluate în general din raportări europene sau ale unor instituţii publice.

Pentru ca să obţină cele 29,2 miliarde de euro, România, prin Guvernul său, şi-a expus neajunsurile în faţa oficialilor europeni, generate de trei decenii de lipsă de performanţă şi investiţii în multiple domenii.

Într-un tablou sumbru al României, una dintre notele pozitive discordante ale proiectului iniţial al PNRR, prezentat de Cristian Ghinea, îl reprezintă „încrederea în organizaţiile neguvernamentale”.

Ministrul a scris astfel că ONG-urile în România „şi-au dublat capitalului de încredere la 51% în 2020 comparativ cu 26% în 2018 şi se află în topul încrederii pe locul 2 după Armată (67% în 2020, 55% în 2018) şi alături de biserică (42% în 2020, 38% în 2018)”.

„Actualele generaţii de tineri opun, în mod natural, o rezistenţă crescută faţă de ierarhia tradiţională şi simt nevoia de a fi implicaţi şi abordaţi ca resursă şi de a fi parte din politicile publice care le definesc viitorul dar, mai ales prezentul”, scrie ministrul Ghinea în Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNNR) al României. Citatul este însă copiat de Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene din Programul Politic al PLUS, partea a 2-a, capitolul Tineret, disponibil pe internet.

Susţinând că, în România, „65% din ONG-urile active funcţionează cu un buget anual mai mic de 10.000 de euro”, pentru „fondul de rezilienţă a societăţii civile”, prevăzut de Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene în Pilonul V, componenta 6 a PNNR al României, ministrul Cristian Ghinea a cerut în proiectul iniţal 100 de milioane de euro de la Comisia Europeană. Potrivit CV-ului său, disponibil public, până în octombrie 2015, Cristian Ghinea a activat în diverse ONG-uri.

„Tabloul negru” al României, prezentat în primele 70 de pagini ale PNRR:

• PĂDURI. Exploatarea intensivă a pădurilor româneşti a dus la o pierdere economică de aproximativ 6 miliarde EURO/an.
• INUNDAŢII. 13% din suprafaţa României este inundabilă. România a avut în 2002-2012 cel mai mare număr de decese din UE şi pierderi de 3,6 miliarde euro.
• CLIMĂ. Fără politici pe schimbări climaterice, România va ajunge la o pierdere de aproximativ 8-10 % din PIB/cap de locuitor în până în 2100.
• EMISII GAZE. România ocupă primele locuri în UE la indicatorul de tone de emisii de gaze cu efect de seră/10.000 EUR PIB.
• FACILITĂŢI. Doar 9,9% din populaţia din rural are canalizare.
• DEŞEURI. România are o rată scăzută de de reciclare a deşeurilor municipale (14%) şi o rată mare de depozitare a deşeurilor (70%).
• FEROVIAR. România este sub media europeană la eficienţa serviciilor de cale ferată.
• TRAFIC. Bucureştiul este oraşul cu cele mai mari ambuteiaje din Europa şi unul dintre cele mai afectate din întreaga lume, având un nivel de congestie de 41%, ajungând pe locul 8 în clasamentul celor mai grave din lume şi pe primul loc în Europa.
• SOCIETATE DIGITALĂ. România se situează pe locul 26 din cele 27 de state membre ale UE. România se află pe penultimul loc la abilităţile utilizatorilor de internet (cel puţin abilităţi digitale de bază) şi în abilităţi avansate. 35% dintre români au cel puţin abilităţi software de bază, în timp ce în Olanda, Finlanda şi Marea Britanie, trei din patru persoane au cel puţin abilităţi software de bază.
• TEHNOLOGIE. Numărul de absolvenţi cu studii în domeniul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor este de 5,6% dintre toţi absolvenţii, faţă de media UE de 3,6%. Cu toate acestea, România nu dispune în acest moment de specialişti pentru evaluarea nevoilor de digitalizare şi conceperea sau proiectarea unor soluţii funcţionale pentru serviciile digitale, întrucât sunt necesare abilităţi specifice.
• CONECTIVITATE. România are rate scăzute de conectivitate a gospodăriilor din mediul rural la internet de mare viteză, fiind inclusă în grupul statelor cu un grad de utilizare rurală relativ scăzut (sub 63%). În 2019, România şi-a îmbunătăţit rezultatele în ceea ce priveşte acoperirea, dar a stagnat în ceea ce priveşte utilizarea internetului. Utilizarea benzii largi a stagnat la 66%, fiind cu mult sub media UE de 78%.
• DIGITAL. România este cu mult sub media UE în ceea ce priveşte integrarea tehnologiei digitale în întreprinderi. 23% dintre întreprinderile din România fac schimb electronic de informaţii şi doar 8% utilizează platformele de comunicare socială (media UE: 25%).
• ECONOMIE. România nu a făcut excepţie de la şocul economic generat de criza COVID, având o scădere de aproximativ 3,9% din PIB în 2020.
• BIROCTAŢIE. 9 din 10 firme susţin că s-au confruntat cu piedici administrative în cadrul operaţiunilor derulate. România se situează pe locul 26 dintre statele membre UE cu cea mai scăzută performanţă în ceea ce priveşte serviciile publice digitale şi integrarea tehnologiei digitale de către firme.
• DOING BUSINESS. România se afla pe locul 55 în ceea ce priveşte posibilitatea de a deschide o afacere, fiind pe poziţia 91 din totalul de 190 de ţări, cu un scor de 73,3% în urma unor ţări ca Ungaria, Croaţia, Muntenegru, Moldova, Cehia, Polonia.
• FINANŢĂRI. 1 din 4 companii au dificultăţi în accesarea finanţărilor, aspect care evidenţiază un eşec structural semnificativ al pieţei de credit şi care împiedică satisfacerea nevoilor de finanţare ale IMM.
• CREDITARE. Creditele bancare sunt cea mai importantă sursă de finanţare externă pentru firmele din România, reprezentând aproximativ 11,7% din PIB în 2018 (media UE fiind de aproximativ 34% din PIB). În 2018, finanţarea bazată pe piaţă a fost de 6,2 % din PIB, tot mult sub media UE de 49,7% din PIB.
• APETIT INVESTIŢIONAL. Apetitul investiţional al firmelor din România rămâne la unul dintre cele mai scăzute niveluri din Europa, indicând persistenţa unor factori structurali care limitează posibilitatea firmelor de a se angaja în proiecte investiţionale.
• SĂNĂTATE FINANCIARĂ. România are un procent mare de companii subcapitalizate, cu un nivel al capitalurilor sub limitele legale sau chiar negativ. Numărul companiilor cu capitaluri negative este al doilea cel mai mare din Europa, după Letonia. Doar 20% dintre companiile active sunt bancabile. În 2018 a avut loc o singură tranzacţie de capital de risc în ţară.
• INOVAŢIE. Ponderea societăţilor comerciale inovatoare este sub media UE.
• EDUCAŢIE FINANCIARĂ. România are o educaţie financiară deficitară atât la nivelul companiilor cât şi la nivelul populaţiei generale (78% din populaţia adultă a României este needucată financiar).
• COMPANII DE STAT. Datoriile la bugetul de stat, pentru securitatea socială sau faţă de alte întreprinderi de stat reprezintă 90% din totalul arieratelor întreprinderilor de stat ceea ce implică un risc financiar pentru stat, demonstrând o atitudine permisivă a furnizorilor şi creditorilor din sectorul public.
• CERCETARE. Investiţiile României în cercetare şi dezvoltare sunt cele mai scăzute din UE (0,5 % din PIB), iar cheltuielile publice pentru cercetare şi dezvoltare au scăzut şi mai mult, de la 0,32 % din PIB în 2011 la 0,20% din PIB în 2019. Rezultatele slabe ale României în materie de cercetare şi inovare împiedică tranziţia către o economie bazată pe cunoaştere.
• EDUCAŢIE. 11% din elevii înscrişi în şcoli profesionale în perioada 2017-2018, nepromovând în următorul an şcolar (INS, 2019). România nu are rezultate bune în ceea ce priveşte activarea competenţelor şi dezvoltarea competenţelor.
• INFRASTRUCTURĂ RUTIERĂ. România se situează pe locul 119 din 141 de ţări analizate prin prisma calităţii infrastructurii rutiere. România se situează pe ultimul loc în Europa în ceea ce priveşte numărul de km de autostradă la 100.000 de locuitori, la nivelul anului 2019, 848,12 km din lungimea reţelei de transport rutier de interes naţional de 17.091 km fiind la nivel de autostradă, respectiv un procent de 4,96% din totalul reţelei de transport. De asemenea, densitatea de autostrăzi din România este una din cele mai mici la nivel european, raportată la suprafaţă.
• INVESTIŢII ÎN DRUMURI. România este pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte investiţiile în calitatea drumurilor şi infrastructura existentă, cu un scor de 2.96 din 7.
• ACCIDENTE RUTIERE. România prezintă cea mai ridicată rată a accidentelor rutiere din statele membre. Rata mortalităţii generate de accidentele rutiere este extrem de ridicată, România înregistrând un număr de 96 fatalităţi/1 mil. locuitori faţă de media UE de 49 fatalităţi/1 mil. locuitori în 2018. Deşi numărul accidentelor fatale a scăzut în 2018 cu 4,3% faţă de anul precedent, de la 1.951 decese la 1.867, România se situează în continuare pe primul loc.
• DRUMURI. 90% din reţeaua naţională este reprezentat de drumurile cu o singură bandă, ceea ce contribuie la numărul mare de accidente, precum şi la costuri economice ridicate asociate acestora în UE la numărul de accidente grave.
• DECLIN DEMOGRAFIC. România se confruntă cu un puternic declin demografic din cauza îmbătrânirii populaţiei, a scăderii natalităţii şi a migraţiei. În timp ce populaţia a crescut în perioada 1990-2006 în 45% dintre reşedinţele de judeţ şi în 62,5% dintre zonele periurbane în perioada 2006-2019 populaţia a crescut în doar 17,5% dintre reşedinţele de judeţ şi 75% din zonele periurbane.
• EXPANSIUNE URBANĂ. România are probleme legate de expansiunea urbană atât în oraşele dinamice din punct de vedere economic, cât şi în cele mai puţin prospere, cu o populaţie în scădere. În perioada 1993-2018, suprafaţa totală a intravilanului celor 319 oraşe s-a dublat, fiind înregistrată o creştere de 107%.
• SĂRĂCIA. În România, sărăcia rurală este de 2,4–3,4 ori mai mare decât sărăcia urbană. Un judeţ este cu atât mai sărac cu cât judeţul are o pondere mai ridicată a populaţiei rurale.
• EXCLUZIUNE. Un român din 3 continuă să fie expus riscului de sărăcie şi excluziune socială, cele mai afectate grupuri fiind copiii, romii, persoanele cu handicap şi persoanele în vârstă.
• DECALAJE REGIONALE. Disparităţile regionale din România sunt printre cele mai ridicate din UE, fiind defavorabile creşterii durabile pe termen lung. Decalajele la nivel de PIB/cap de locuitor între regiunile de dezvoltare ale României rămân destul de mari. În timp ce regiunea Bucureşti-Ilfov a depăşit 150% din media UE (utilizând paritatea puterii de cumpărare), regiunile Nord-Est şi Sud-Vest rămân sub 50% din medie, iar toate regiunile din afara capitalei erau sub 60% din media europeană în 2018. economia regiunii BucureştiIlfov este de cel puţin două ori mare decât cea a regiunii Vest, a doua cea mai bogată regiune din ţară. Aceste decalaje nu s-au diminuat aproape de loc din 2007 până în prezent, ci chiar au crescut din 2014. Cele şapte regiuni din afara Bucureştiului nu au recuperat foarte mult din decalajul faţă de media UE, fiind observate progrese mai vizibile doar în ultimii 5 ani.
• ACCESUL LA EDUCAŢIE. Copiii din zonele rurale şi din aşezările informale au acces limitat la educaţie şi îngrijire timpurie, la o alimentaţie adecvată, la asistenţă medicală şi la locuinţe. Ca urmare, ratele sărăciei în rândul persoanelor cu o intensitate scăzută şi foarte scăzută a muncii au crescut cu 50 % din 2010 până în prezent.
• SERVICII ESENŢIALE. 1 român din 2 nu poate face faţă cheltuielilor neaşteptate. Accesul la servicii esenţiale, cum ar fi energia, reprezintă, de asemenea, o provocare, iar rată populaţiei afectate de aceste provocări este peste media UE. În 2018, 9,6% din populaţie nu a putut să îşi încălzească în mod adecvat locuinţa (media UE fiind de 7,3%), iar procentajul populaţiei cu restanţe la facturile de utilităţi este, de asemenea, peste media UE (14,4% faţă de 6,6
• VENITURI LOCALE. La nivel european, nivelul veniturilor locale raportat la PIB este foarte redus - 0.8% comparativ cu 4.2% la nivelul UE în 2019, şi mult sub nivelul Poloniei (4.5%), Cehiei (5.6%) sau Ungariei (2.1%).
• ASISTENŢA MEDICALĂ. România se confruntă cu provocări considerabile în ceea ce priveşte asigurarea accesului la asistenţă medicală. Rata nevoilor de asistenţă medicală nesatisfăcute din cauza distanţei mari până la o unitate medicală a fost a treia ca mărime din UE în 2017, reflectând o distribuţie inegală a unităţilor medicale şi a medicilor. Nivelul nevoilor medicale nesatisfăcute este cu aproximativ 28% mai mare în zonele rurale decât în întreaga ţară. 4,7% dintre români au raportat nevoi nesatisfăcute de asistenţă medicală din cauza costurilor, a distanţei sau a perioadei de aşteptare, comparativ cu o medie de 1,7% în UE.
• STAREA DE SĂNĂTATE A POPULAŢIEI. Starea de sănătate a populaţiei este în continuare sub media UE. Îmbătrânirea populaţiei şi emigrarea pun o presiune tot mai mare asupra sistemului de sănătate. Deşi a înregistrat un trend crescător, speranţa de viaţă la naştere în România este de doar 75,6 ani (în 2019), printre cele mai scăzute din UE.
• POTENŢIAL DE PRODUCTIVITATE. Un copil din România poate atinge la vârsta adultă doar 58% din potenţialul de productivitate al unui adult educat şi sănătos care are acces la un sistem medical şi educaţional eficient. Acest nivel este mai scăzut decât media pentru ţările din regiunea Europa şi Asia Centrală.
• MORTALITATE. Ratele mortalităţii evitabile prin prevenţie şi ale mortalităţii prin cauze tratabile sunt printre cele mai ridicate din UE şi peste mediile corespunzătoare europene. Boala cardiacă ischemică rămâne principala cauză de deces, deşi mortalitatea cauzată de cancer este în creştere. România se confruntă cu provocări în ceea ce priveşte combaterea unor boli infecţioase, această ţară având cea mai ridicată rată de cazuri de tuberculoză din UE.
• MORTALITATE INFANTILĂ. România are una dintre cele mai ridicate rate ale mortalităţii infantile din UE – 6,7 la 1,000 de născuţi vii, comparativ cu media UE de 3,6 în 2017. România este pe primul loc în Uniunea Europeană la mortalitatea în rândul copiilor, fiind de două ori mai mare decât media UE.
• CHELTUIELI PENTRU SĂNĂTATE. Cheltuielile pentru sănătate în România sunt cele mai scăzute din UE atât pe cap de locuitor (1,029 EUR, media UE fiind de 2,884 EUR), cât şi ca procent din PIB (5% faţă de 9,8% în UE). Ponderea cheltuielilor pentru sănătate finanţate din bani publici (79,5%) este în concordanţă cu media UE (79,3%), cu excepţia cheltuielilor pentru medicamentele prescrise în cadrul asistenţei medicale ambulatorii.
• INFRASTRUCTURĂ. România are o infrastructură educaţională şi de formare profesională învechită, nesigură, ineficientă din punct de vedere energetic şi cu un nivel scăzut al accesibilităţii persoanelor cu dizabilităţi.
• INFRASTRUCTURĂ SĂNĂTATE. Sectorul sanitar se bazează pe o infrastructură concepută acum 50-60 ani, când nevoia de servicii de sănătate era diferită faţă de realităţile de astăzi. În secţiile de terapie intensivă, dintr-un total de 1.392 clădiri ale unităţilor sanitare cu paturi, 302 funcţionează fără autorizaţie de securitate la incendiu iar 52 sunt doar parţial autorizate.
• INTERVENŢII DE URGENŢĂ. Numărul intervenţiilor în situaţii de urgenţă în perioada 2008-2019 a crescut cu peste 500%, ajungând la un total de 503,594 intervenţii în anul 2019 comparativ cu 88,820 intervenţii în anul 2008.
• ŞOMAJUL ÎN RÂNDUL TINERILOR. În ultimii ani a început să scadă până la un nivel de 15%. România se află peste media europeană, înregistrând o rată de aproximativ 19%, care ajunge până aproape de 30% în anumite regiuni.
• ONG. Şi-au dublat capitalului de încredere la 51% în 2020 comparativ cu 26% în 2018 şi se află în topul încrederii pe locul 2 după armată (67% în 2020, 55% în 2018) şi alături de biserică (42% în 2020, 38% în 2018) dublat de faptul că gradul de încredere în Uniunea Europeană, şi implicit, în instrumentele sale de intervenţie precum PNRR, este de 57%.
• ABANDONUL ŞCOLAR. Rata de părăsire timpurie a şcolii este ridicată (15,3% faţă de media UE 10,3%), iar ţintele stabilite pe Strategia 2020 nu sunt îndeplinite cu privire la investiţiile în cercetare şi dezvoltare şi la părăsirea timpurie a şcolii.