Politicienii generaţiei X conduc acum Europa

Sosirea lui Rishi Sunak în Downing Street nr. 10 a anuntat epoca „Xennialilor”.

La 42 de ani, Sunak este faimos ca cel mai tânăr prim-ministru al Marii Britanii din ultimii 200 de ani, deşi cu doar un an şi ceva mai tânăr decât David Cameron şi Tony Blair. 

Născut în mai 1980, Sunak face parte dintr-o micro-generaţie cunoscută sub denumirea de „Xennials” – oameni născuţi într-o fereastră scurtă la sfârşitul anilor 1970 şi începutul anilor 80, care se încadrează între generaţia X şi mileniali. 

Xennialii au crescut într-o lume a aparatelor video şi casetelor  spre deosebire de colegii lor nativi digitali mileniali, totuşi au lucrat în mare parte într-o eră a smartphone-urilor şi a internetului de mare viteză.

Şi-au început cariera înainte de a lovi criza financiară din 2008 şi mulţi au experimentat pierderea locuinţelor, ajungând să trăiască cu chirie. 

Dar ei, la fel ca milenialiii, au trecut prin prăbuşirea economiei globale, prin tulburările politice din anii 2010, prin războiul împotriva terorismului, dezastrele climatice şi în cele din urmă, prin pandemia de COVID-19.

Acum,  Downing Street este plin  de angajaţi din această cohortă de tineri.

Luna trecută, el l-a numit pe prietenul său de şcoală James Forsyth, jurnalist Spectator, ca secretar politic, sporind şi mai mult rangurile Xennialilor din Downing Street.

Oliver Dowden, prietenul apropiat al lui Sunak şi reparator al biroului de cabinet, şi secretarul de cabinet Simon Case, cel mai înalt funcţionar public al Sunak, s-au născut ambii în 1978. Se crede că secretarul privat principal al prim-ministrului, Elizabeth Perelman, gardianul său din serviciul public, face parte  din aceeaşi microgeneraţie.

Spre deosebire de predecesorii lor, xennialii erau încă minori când Margaret Thatcher era la putere.

Prim-ministrul conservator şi-a părăsit mandatul în momentul în care adolescenţii au ajuns la vârstele cuprinse între 18 şi 20 ani. 

Sunak a fost fotografiat când purta un hanorac. 

Jurnalista americană Sarah Stankorb, transmite pentru Politico. „Poţi înţelege vremurile digitale de „dinainte” , dar eşti şi capabil să înveţi”, scrie ea. „Într-un fel, eşti nativ digital, dar nu este ca şi cum te-ai fi născut în ea, cum ar fi tinerii mileniali sau generaţia Z.”

Vorbind la podcastul Westminster Insider în 2021, Sunak a afirmat că îşi aminteşte epoca casetelor şi a dezvăluit că soţia lui deţinea un CD pentru mixare. 

El şi-a amintit, de asemenea, când discurile erau de fapt floppy - toate atributele cheie ale generaţiei sale. 

Sunak nu este singurul membru al generaţiei X care se află la conducerea unei puteri europene. 

Mai este Emmanuel Macron, născut în 1977, care este preşedintele Franţei din 2017. Mark Rutte, care e născut în 1967, este premierul Ţărilor de Jos din 2010. Amândoi au crescut cu progresul tehnologic şi schimbările sociale sub influenţa culturii americane. 

Giorgia Meloni, prima femeie prim-ministru a Italiei, face parte din generaţia X, crescând în vremurile când conservatorismul lupta să-i supravieţuiască progresului tehnologic propulsat de liberalism şi social-liberalism. 

Austria l-a avut drept cancelar pe Sebastian Kurz, unul dintre cei mai tineri lideri politici ai Europei până de curând. El a fost primul milenial ce a avut o funcţie politică de conducere din istorie, fiind născut în 1986 ca membru marcant al generaţiei Y (cei născuţi între anii 1980 şi 2000). 

Viktor Orban, premierul Ungariei, şi Mateusz Morawiecki, premierul Poloniei, amândoi controversaţi pentru convingerile lor naţionaliste şi eurosceptice, au copilărit în partea răsăriteană a Cortinei de Fier care era subjugată de comunism. Dar amândoi au cunoscut destalinizarea şi eforturile de liberalizare impuse de Mihail Gorbaciov din ultimii ani ai Uniunii Sovietice. Ambii au detestat comunismul. 

Volodîmîr Zelenski, preşedintele Ucrainei, Kaja Kallas, premierul Estoniei, şi Maia Sandu, preşedintele Moldovei, au copilărit şi ei în Europa de Est pre-1991, sub jugul Kremlinului. Amândoi au crescut cu o ură uriaşă faţă de Rusia şi comunism. 

Un caz special îl reprezintă cel al premierului spaniol Pedro Sánchez, care s-a născut cu puţin timp înainte de moartea dictatorului Franco şi a copilărit în timpul tranziţiei de la fascism la democraţie şi monarhie constituţională, el fiind parte dintr-o nouă generaţie de politicieni social-democraţi. 

Premierii Danemarcei şi Finlandei, Mette Frederiksen şi Sanna Marin, care şi-au început mandatele în 2019, fac parte din cea mai feministă generaţie de politicieni europeni. Frederiksen face parte din generaţia X, iar Sanna Marin, cunoscută pentru că participă la petreceri şi se îmbracă în geci de piele, este milenial.  Europa aniilor 2020 are mai multe femei la conducere decât a avut vreodată în istorie, chiar şi raportat la epoca "Doamnelor de Fier" ca Margaret Thatcher şi Angela Merkel. 

Politicienii Xenniali sunt prima generaţie digitală a Europei, iar tinerii alegători au mari aşteptări de la ei în a rezolva probleme fundamentale rămase nerezolvate din secolul anterior (criza resurselor, criza energetică, digitalizarea, egalitatea sexuală şi rasială, eradicarea sărăciei, pericolele terorismului şi ale ideologiilor extremiste, schimbările climatice).

Însă nu doar aşteptările zoomerilor şi milenialilor trebuiesc îndeplinite. Pe margine sunt şi alegătorii din generaţiile anterioare ce sunt mai critici şi îi privesc cu scepticism. 

Europenii trăiesc acum o altă perioadă de transformări sociale, tehnologice şi economice cum nu s-au mai văzut de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial şi este de datoria lor să lase o moştenire, aşa cum au făcut-o înantaşii lor politici. 

Ultimii boomeri ai Europei sunt Klaus Iohannis, preşedintele României, şi Olaf Scholz, cancelarul Germaniei, amândoi născuţi înainte de 1960. 

În Germania, Olaf Scholz, un social-democrat din generaţia baby-boomer, s-a născut în Germania de Vest, deci a cunoscut capitalismul şi social-democraţia. Guvernul său de coaliţie este susţinut de politicieni din alte partide, care provin din generaţia X şi care s-au făcut remarcabili, ca Annalena Baerbock, ministrul de Externe, membru al Partidului Verzilor şi o ecologistă convinsă. Având în vedere că Germania se orientează tot mai mult spre energiile verzi după renunţarea la gazul rusesc şi energia nucleară, Baerbock ar putea fi următorul cancelar şi un important lider european al generaţiei X. 

Dar cine ar putea să fie portavocea generaţiei tinere din România după ce Iohannis îşi va încheia mandatul? 

Ţara noastră a experimentat un regim comunist mult mai brutal, iar de-a lungul istoriei, a fost codaşă la progres, fiind una dintre cele mai conservatoare şi corupte ţări est-europene. 

Sunt însă câţiva candidaţi notabili ce aparţin generaţiei X - Nicuşor Dan este primarul Bucureştiului şi fondatorul primului partid progresist din România -USR, mai este apoi Gabriela Firea, cândva apărătoare a familiei tradiţionale, acum o feministă convinsă, apoi Rareş Bogdan ce va reprezenta noua generaţie liberală. Victor Ponta a fost unul dintre cei mai tineri premieri din istoria României. 

Cel mai tânăr politician cunoscut este George Simion, care este naţionalist şi care a copilărit în ultimii patru ani ai comunismului şi în primii ani de democraţie. Este iliberal, este un politician periculos pentru clasa politică social-liberală şi pentru populaţia pro-europeană a României, dar este un milenial născut în 1986. 

A văzut progresul lent şi tranziţia de la comunism la democraţie, a experimentat mai multe guvernări de stânga şi de dreapta, a ales să devină naţionalist şi iredentist, făcându-şi reunificarea României cu Moldova drept ţel principal.

Cursa alegerilor din 2024 se anunţă interesantă - ar putea fi primele alegeri în care românii vor vota exclusiv cu tineri candidaţi politici din generaţia X cu diferite opinii şi convingeri ideologice, dar care au copilărit în ultimii ani ai comunismului şi în primii ani de democraţie, deci cu siguranţă vor avea viziuni diferite faţă de înaintaşii lor.  

Începe epoca politicienilor generaţiei X şi este o chestiune de timp (peste vreo 5-10 ani) să pătrundă şi primii milenali (generaţia născută între anii 1980 şi 2000) în politica europeană.