INTERVIU: Vanghelie: De 1 Mai USL trebuie să dea un mesaj de speranţă; Speranţa nu stă într-un mic

Marian Vanghelie a declarat, într-un interviu pentru MEDIAFAX, că micii şi vanghelioanele sunt o etapă depăşită a carierei sale politice şi că 1 Mai nu este oportun pentru petreceri cu mici şi bere, apreciind că USL trebuie să dea un mesaj de speranţă românilor şi că acea speranţă nu stă într-un mic

„În viaţă trebuie să îţi propui lucruri foarte mari. Dacă îţi propui lucruri mici, rămâi mic. Dacă îţi propui lucruri mari, ajungi mare. Ştiţi că există şi o zicală: dacă îţi propui, ai şanse să ajungi, indiferent pe ce funcţie îşi propui să ajungi. Dacă nu-ţi propui, sigur nu ajungi niciodată. Deci, asta cu micii, cu Vanghelionul, a fost ceea ce aţi vrut dvs., presa, să preluaţi din activitatea mea de 15 ani sau de 17 ani în politică şi de 10 ani în administraţia locală. Sunt într-o altă etapă”, a spus Vanghelie.

Andrea Kimi Antonelli devine cel mai tânăr lider de cursă și autor al celui mai rapid tur din Formula 1

USR inițiază un proiect legislativ pentru transparenţă maximă în ceea ce priveşte autorizaţiile de mediu

Primarul Sectorului 5 nu crede că 1 Mai ar fi un moment oportun pentru petrecerile cu mici şi bere, el apreciind că USL trebuie să dea un mesaj de speranţă românilor şi că acea speranţă nu stă într-un mic.

„Mici, bere? Mici, bere – şi aici e o chestie în momentul când lucrurile merg bine. Când nu merg bine ţi-e şi ruşine să inviţi pentru că nu trebuie să denaturăm că omul venea să mânânce doi mici sau să bea o bere. Era pur şi simplu o plăcere a românilor. Să stea şi ei un pic liniştiţi, se mai vedeau cu prietenii, erau şi colegii de partid, pur şi simplu se întâmpla. Eu cred că acum, inclusiv acei colegi ai mei, nu numai ei, şi cei din sindicate, angajaţii din societăţile astea care mai există în Bucureşti vor altceva. Mici şi bere pot să-şi ia şi ei. Trebuie să vedem, în discuţiile pe care le vom avea şi cu liderii din sindicat, factorii de decizie, colegii de la USL care e soluţia cea mai bună ca mesaj să dăm o speranţă românilor. Speranţa nu este într-un mic”, a adăugat el.

Preşedintele PSD Bucureşti a precizat că nu crede într-un model anume de politician, ci vrea să „fure” de la cele mai bune modele câte ceva şi să ajungă mai bun decât acestea.

„Din punct de vedere al calităţii de lider de mase, care ştie să colaboreze – Ion Iliescu este un model. Din punct de vedere al imaginii internaţionale – Bill Clinton şi Tony Blair sunt oameni care au schimbat, au reuşit să lase o anumită amprentă, frumoasă cred, tuturor”, a menţionat el.

Vanghelie a mai spus că citeşte în prezent despre modul cum a ajuns Barack Obama preşedintele Americii, fiind interesat şi despre cum au gândit inclusiv cei care au fost dictatori.

„Am citit deja două cărţi şi mai citesc. Mă interesează, mă pasionează. Am mai citit unele cărţi, dar nu vreau să le dau numele pentru că sunt singur că aş crea un subiect în următoarea lună de zile de ironie într-o formă sau alta că aşa suntem noi”. Dar ca să pun o amprentă, aşa, citesc despre toţi cei care au condus lumea asta într-o formă sau alta şi sunt atent să văd cum au gândit nemţii într-o anumită perioadă, cum au gândit italienii cu acel conducător al lor vestit, cum au gândit cei care au fost chiar dictatori, că pe fond acuma, vrem sau nu vrem să recunoaştem, orice lider în felul lui, un pic are sămânţă de dictator”, a mai spus el.

Primarul Sectorului 5 a apreciat totodată că, după părerea sa, ar fi o mare greşeală schimbarea legislaţiei astfel încât primarii să fie aleşi într-un singur tur şi a optat pentru menţinerea situaţiei actuale, în care primarii de sector să fie aleşi direct.

„Relaţia mea cu doamna ministru Udrea e pur şi simplu profesională pe un proiect foarte mare, e unul din cele mai mari proiecte din România dacă nu e cel mai mare. Eu sunt om realist, nu ţin ciudăţeniile sau ambiţiile politice sau orgoliile când e vorba de proiecte mari de tot”, a mai spus el.

Rep: Bună ziua şi mulţumim celor care urmăresc pe site-ul www.mediafax.ro discuţia cu invitatul nostru, domnul Marian Vanghelie, preşedinte al PSD Bucureşti, vicepreşedinte al PSD şi primar de trei mandate la Sectorul 5. Domnule Vanghelie, să intrăm direct în subiect. Voiam să vă întreb de ce simţiţi nevoia unei rebranduiri, a unei schimbări de look, aşa cum vă exprimaţi acum câtva timp, dacă aţi obţinut toate aceste funcţii, toate aceste poziţii cu look-ul actual?

M.V.: Eu cred că oamenii cât trăiesc în viaţă învaţă şi cred că este nevoie încontinuu de schimbări. Şi societatea românească are nevoie de schimbări. Am câştigat pentru că, cum îmi place mie să aud că sunt natural ca brânza de oaie – făcând o glumă – asta nu înseamnă că trebuie să rămân şi să rămânem pe loc. Cred că oamenii trebuie să evolueze şi, cu atât mai, mult cred că, dacă sunt într-o altă etapă a vieţii şi am ajuns până aici, nu înseamnă că nu trebuie să dau mai mult. Eu cred că societatea are nevoie de mai mult, are nevoie de politicieni pregătiţi şi, ca atare, nu fac altceva decât ceea ce ar trebui să se întâmple natural. Dacă dvs. mă mediatizaţi într-o formă sau alta, câteodată pozitiv, câteodată negativ, eu nu am decât să vă mulţumesc.

Rep: Imaginea dvs. era asociată până acum cu Vanghelionul de Anul Nou şi cu micii şi berea de 1 Mai. Acum, iată, începe să fie o imagine asociată cu SUA, cu Casa Albă – aţi fost acolo. Nu vi se pare o distanţă prea mare?

M.V.: În viaţă trebuie să îţi propui lucruri foarte mari. Dacă îţi propui lucruri mici, rămâi mic. Dacă îţi propui lucruri mari, ajungi mare. Ştiţi că există şi o zicală: dacă îţi propui, ai şanse să ajungi, indiferent pe ce funcţie îşi propui să ajungi. Dacă nu-ţi propui, sigur nu ajungi niciodată. Deci, asta cu micii, cu Vanghelionul, a fost ceea ce aţi vrut dvs., presa, să preluaţi din activitatea mea de 15 ani sau de 17 ani în politică şi de 10 ani în administraţia locală. Sunt într-o altă etapă, cum spuneam. Şi poziţia de vicepreşedinte cred că mă face ca să fiu mult mai atent asupra unor lucruri şi să doresc alte lucururi. În momentul când eşti vicepreşedinte al unui partid – şi zic eu că e cel mai mare partid din România, chiar dacă suntem în opoziţie în momentul de faţă – cred că oamenii se aşteaptă de la un vicepreşedinte, de la un om care este pe lângă preşedintele partidului, şi de la toţi vicepreşedinţii, în general, ca să dea ceva societăţii, să dovedească că pot să aducă un plus de valoare. Deci, ca atare, eu cred că, America pe de o parte, spuneam de Israel, spuneam de Londra, spuneam de Marea Britanie, spuneam şi mă interesează să mă duc chiar şi în Rusia – deci cred că în următorii 2 ani, trei ani, nu ştiu exact, voi avea mult de mers pentru că mă interesează toate aceste lucruri. Pe fond, până la urma urmei, reprezintă puterea în lume oamenii ăia la care vreau să mă duc, să am întâlniri, şi cred că în momentul când vii în România e foarte complicat ca cineva să-ţi mai spună că „Ştiţi, că noi am aflat…”. Nu aţi aflat că eu am vorbit cu domnul cutare. Nici aia n-aţi aflat pentru că eu ştiu că lucurile sunt aşa. Şi atunci lucrurile n-au decât să meargă pozitiv. Şi nu mai spun, bineînţeles, mă inteersează relaţia şi cu UE şi cu Bruxelels, tot ce însemană UE, prin liderii socialişti, prin PES, prin tot ce înseamnă partea de stânga în Europa.

Rep.: Spuneaţi că vă interesează Rusia. Să ne aşteptăm la o vizită la Moscova în perioada următoare?

M.V.: Mă interesează tot ce înseamnă putere. În perioada următpare am prea multe. Nu ştiu în ce perioade. V-am spus că am un program mai amplu. Pe mine mă interesează următoarea perioadă. Când spun „următoarea perioadă” pentru mine este următorii zece ani, cinsprezece ani. Dar următorii doi-trei ani de zile am un program foarte bine pregătit. Acum am să plec pe 22 – că nu a mai fost timpul necesar – tot în America că am câteva invitaţii acolo şi trebuie să le onorez. Aţi văzut că au venit şi cei de la ACS, o firmă achiziţionată de compania Xerox, una din cele mai mari companii multinaţionale, o să mai vină în următoarea perioadă. Dar vreau să mă ţin de programul pe care l-am făcut, ceea ce am punctat, invitaţiile pe care le am, vreau să mă duc la …. sunt invitat la conferinţa anuală a oamenilor de afaceri americano-israelieni co-prezidată de Barack Obama şi de domnul Netayahu. E una din cele mai importante acţiuni din lume, care se întâmplă anual, şi am avut onoarea să am întâniri chiar cu toată conducerea acestei asociaţii şi mi-a făcut şi invitaţia. Ca atare, o să fiu prezent acolo şi nu numai acolo.

Rep: Google dă 1.410.000 rezultate în 0,13 secunde pentru „Vanghelie”. E suficient?

M.V.: Nu ştiu dacă e suficient. Eu nu mi-am propus neapărat o ţintă din acest punct de vedere. Dar eu cred că niciodată nu e suficient. Întotdeauna trebuie să vrei mai mult. eu vreau foarte mult. Spuneam că am început de la 18 ani activitatea mea aşa-zis administrativă, economică – făcând o comparaţie, ca şi factor de decizie, ca şi conducător – şi întotdeauna mi-am propus şi mai mult. La 19 ani am fost director comercial. A venit Revoluţia, m-am privatizat cum s-a privatizat tot românul, într-un anumit format şi lucrurile mergeau foarte bine şi pur şi simplu am avut iniţiativa să susţin zona sindicală pentru că eu am venit din zona asta. Aşa am intrat, poate dintr-o întâmplare, în politcă şi de aceea spuneam că mă interesează cât mai mult.

Rep.: Deci de la un privat aţi ajuns politician şi iată, acum câteva zile aţi zburat, pentru prima dată, cu elicopterul. Cum se vede Bucureştiul din elicopter?

M.V.: Se vede urât. Se vede urât pentru că – nu suntem singurii care am greşit – să ştiţi că, inclusiv în America, am fost la institul urban şi ei se ocupă de tot ceea ce însemană nu numai America, plus Guvernul federal dau bani pentru anumite state să fie sprijiniţi pentru anumite programe. Vorbeam de PUG, cum se transformă PUG-ul nostru din Bucureşti în diferite PUZ-uri şi cum s-au creat tot felul de structuri care nu sunt toate în regulă nici la ei. Şi la ei se întâmpla – nu în Washington. Din păcate la noi a fost un exces de zel din mai multe motive care nu mai are rost să le mai atingem acuma.. Am făcut o glumă – una mai grasă, una mai slabă, una mai subţire. Nu. Pe fond nu avem nicio viziune din punct de vedere urbanistic, nu au avut nicio viziune toţi cei care au fost în administraţia locală şi sunt într-o formă sau alta vinovaţi. Vedem ce ne rezervă viaţa – poate în următoarea perioadă ne dă Dumnezeu mai multă minte şi politicienilor şi celor care vor fi ca factor de decizie în Bucureşti şi încercăm un pic să echilibrăm şi să schimbăm formatul în Bucureşti.

Rep: Sursele noastre spun că nu prea aţi agreat zborul cu elicopterul şi că a doua zi aţi făcut nişte infiltraţii. E adevărat?

M.V.: Sunt două probleme diferite, nu au nicio legătură. Sunt şi eu ca orice om, na, un pic de frică, un pic de panică. Aşa mi s-a întâmplat şi prima dată cu avionul, dar, dacă viaţa o cere, plec şi în America, plec şi în China, mă duc oriunde. Pot să merg şi 200 de ore. Nu asta e problema. E prima etapă, prima emoţie.

Rep.: Cine vă consiliază? Aveţi consilieri americani?

M.V.: Nu e vorba de consilieri. Eu încerc să învăţ de peste tot. Am foarte mulţi prieteni, am foarte multe cunoştinţe. Încerc să mă sfătuiesc cu foarte multă lume şi deciziile să le iau singur.

Rep.: Nu daţi bani pe sfaturi?

M/V.: Nu, nu a fost nevoie. Dacă va fi nevoie vreodată…Nu sunt cramponat că nu voi face acest lucru. N a fost nevoie. Am o relaţie foarte bună şi cu Cosmin Guşă şi am o relaţia bună cu alţi oameni – care nu vreau să îi nominalizez, dar care sunt în prim-plan în atenţia publicului şi chiar îi respectă din tot ceea ce dau sondajele.

Rep.: Domnul Guşă a organizat vizita dvs în America?

M.V.: Vizita mea în America a fost organizată şi cu sprijinul domnului Guşă. Dar eu sunt, cum să spun, un pacheţel de prieteni care au pus umărul şi am lucrat într-o formă sau alta opt luni, un an de zile, nu doar pentru America. Ca principiu, pentru că, pe fond poate să meagă oricine în America să se plimbe. A fi acceptat la Casa Albă sau la Departamentul de Stat şi în toate întâlnirile pe care le-am avut – astea nu sunt aşa: „Ştii am ajuns în Aamerica, te sun şi hai să bem un cocktail amândoi”. Nu e. E pentru cine înţelege. Dacă vrem să ironiozăm, putem să ironizăm. Dar, pe fond, eu cred că avem nevoie nu doar de Vanghelie, sau de Vanghelie, dar de oameni care să facă ceva ca şi Vanghelie. Pot fi unii mai deştepţi, pot fi unii mai inteligenţi, pot fi unii mai puternici, dar şi Vanghelie dacă aduce un plus, aşa, într-o formă sau alta, plecând de la Sectorul 5, ducându-mă la Bucureşti şi discutând despre România eu cred că e bine. Asta spuneau şi ei – e nevoie de delegaţii cu care a fost plecat chiar şi Marian Vanghelie, parlamentari, europarlamentari, lunar, ca să ştie ca lumea de România, că din păcate se ştiu o parte din lucruile proaste şi nimic din ce România reprezintă.

Rep: În ce condiţii sau în ce măsură aţi fi dispus să o susţineţi pe Elena Udrea, dacă ar candida la Primăria Capitalei?

M.V.: Vă spun un singur lucru: nu cred că se poate acest lucru.Nu cred din foarte multe motive. Relaţia mea cu doama ministru Udrea e pur şi simplu profesională pe un proiect foarte mare, e unul din cele mai mari proiecte din România dacă nu e cel mai mare. Eu sunt om realist, nu ţin ciudăţeniile sau ambiţiile politice sau orgoliile când e vorba de proiecte mari de tot. În rest sunt foarte multe lucuri care doamna minstru şi actualul partid, PDL, au greşit, nu că au greşit, au distrus acastă ţară şi nu se poate pune problema ca principiu în primul rând. Nu că am eu personal, nu am. Pot să discut cu oricine. Aţi văzut – m-am întâlnit cu domnul ministru Oprea. Nu credea nimeni. Dar dacă e nevoie putem să fim raţionali. Eu cred că partidul noastru trebuie să susţină pe cel care poate câştiga, să fie un mesaj. Cred că e loc pentru toată lumea în partid, indiferent cine candidează, dacă candidează. Eu sunt într-o altă etapă a vieţii. Nu sut cramponat de un anumit lucru. Sunt un tip orgolios, sunt atent la orice lucru, mă deranjează orice virgulă, dar viaţa e rotundă.

Rep.: În 2009 spuneaţi că Sorin Oprescu nu e bun pentru Capitală pentru că nu înţelege ce se întâmplă în administraţia locală. Acum ar fi bun pentru un nou mandat?

M.V.: Sunt două probleme: ori eu nu am un mesaj foarte coerent, nu ştiu ce să cred despre mine. De multe ori şi eu, dacă fac o paralele cu întrebarea dvs, ori nu am reuşit să conving bucureştenii. Cred că toate părerile mele sunt importante atât timp cât ele vin într-un cotext cu bucureştenii. Dacă bucureştenii, din sondajele pe care le fac şi eu şi le facem cu toţii, facem focus grupuri – dau că totuşi lumea îl apreciază nici nu mai contează pe fond. Asta e viaţa. Nici nu mai contează. Cel mai bun e cel pe care îl susţin bucureştenii.

Rep.: L-aţi susţine pe Sorin Oprescu?

M.V.: Susţin pe oricine care poate da un mesaj capabil să câştig alegerile. Unu. Şi doi, ce e cel mai important, mă raportez la oameni pentru că toată cariera mea, atât în interiorul partidului, cât şi în exterior, a fost creată pe relaţia interumană, şi atunci pentru mine oamenii sunt cei mai importanţi. Mă raportez la oameni, la bucureşteni în general. Asta e viaţa. Poate ne mai trebuie nişte ani de experienţă ca să putem să facem distincţie în România şi în Bucureşti între unii care pot să facă anumite lucruri şi unii care poate nu pot în totalitate; despre unii care învaţă mai repede, că niciunul nu s-a născut învăţat, şi unii care nu mai au chef să înveţe.

Rep.: În ultima vreme aţi devenit foarte apropiat de Ion Iliescu. Ce reprezintă Ion Iliescu pentru această cosntrucţie politică nou, USL?

M.V.: De-a lungul timpului eu am mai avut anumite puncte de vedere asupra a ceea ce a zis domnul preşedinte Iliescu. Dar, iarăşi, ca principiu de viaţă, domnul preşedinte Iliescu reprezintă aprope tot ceea ce însemană acest partid social-democrat pentru că în activitatea dânsului de 20 de ani, execeptând faptul că dânsul l-a contruit, că a fost două mandate sau 10 ani preşedintele României, exceptând că şi acum este un om viu şi este coerent şi are o viziune corectă asupra aceea ce ar trebui să se întâmple în România – că unii vor să-l asculte, că unii nu vor. Dar, pe fond, eu cred că reprezintă, nu numai în PSD, inclusiv în România, şi vă spun fără nicio chestie. Nu mă bănuiesc, eu sunt un om care am curaj să spun când nu îmi convine ce spune domnul preşedinte Iliescu. Nu sunt legat omblilical de poziţia pe care o am de nimeni în România şi nu mi-e frică de nimic decât de Dumnezeu. Dar ca principiu, încă o dată subliniez faptul că dânsul, din punctul meu de vedere, e aproape singurul om politic greu în România care e acceptat şi de cei care l-au votat şi de cei care nu l-au votat.

Rep.: Dacă ar fi să aleagă, credeţi că Ion Iliescu v-ar susţine pe dvs, în locul lui Sorin Oprescu pentru Capitală?

M.V.: Domnul preşedinte Iliescu e un tip, un politician foarte abil. E atent la toate lucurrile, Dar este un conservator. Şi evident discuţiile pe care le-am avut – nu azi, nu ieri, ci acum un an, doi, şi acum zece ani când am candidat la Sectorul 5 şi vă pot spune că pe fond acum zece ani cu acceptul domnului Iliescu am reuşit să fiu primar că dânsul era preşedinte de partid şi dacă nu voia, nu eram. Enste un conservator. Ca principiu, dânsul întotdeauna spunea în felul următor: că a început cariera la 60 de ani. Am avut şi eu argumentul meu şi am spus că dacă aş şti că trăiasc până la 80 de ani, aş spune că nu mai vreau nicio funcţie până la 60 de ani. Dânsul este foarte atent, leagă partea profesională cu vârsta, cu experienţa. E adevărat – cu cât creşti, îmbătrâneşti, capeţi mai multă experinţă, nu întotdeauna e real. Cred că tinde un pic, într-o formă sau alta, el fiind un conservator şi un om politic abil şi ştiind că poate Sorin să câştige la Capitală şi Vanghelie la 5 nu mai vrea să-şi creeze două probleme: dacă Vanghelie câştigă la Capitală, cine câştigă la 5? Are şi dânsul dreptate, dar nu însemană că întotdeauna sunt de acord cu dânsul.

Rep.: Ştim că relaţia dvs cu Victor Ponta nu a fost şi cred că nu este chiar una dintre cele mai strălucite. V-ar susţine Ponta într-o eventuală candidatură la primăria Capitalei?

M.V.: Relaţia noastră a fost o relaţie în etape. Şi au aveam o anumită vârstă, şi preşedintele Victor avea o anumită vârstă. Amândoi am fost tineri. Amândoi suntem orgolioşi. Dar, pe fond, cred că şi Victor este interesat, ba mai mult, acum, decât întotdeauna, pentru că responsabilitatea e pe umerii lui, ca să câştige alegerile. Nu ştiu sută la sută, dar nu cred că ar merge împotriva mea neapărat doar de dragul de a merge împotriva mea, dacă o chestie ar putea să fie favorabilă pentru că este atent, acum e preşedinte PSD şi ştie că lumea se uită la tot ce face. Eu nu plec cu stângul, eu plec pozitiv. Nu trebuie neapărat cu prşedintele partidului să fii prieten. Nu am fost prieten şi datorită vârstei cu ceilalţi preşedinţi. Am spus că poate cu Victor s-ar putea să devennim, pentru că, pe fond, eu nu am votat nici cu Mircea Geoană, ci cu Ion Iliescu, dacă vă aduceţi aminte, la Congres. Supărarea mea cu Victor a fost tocmai că eu îl susţineam pe Ion Iliescu şi el pe Mircea Geoană. E un paradox. Asta nu a însemnat că nu am putut să lucez cu Mircea Geoană. Sunt sigur că voi lucra şi el este tânăr. Avem multe de făcut în România.

Rep.: Când era Mircea Geoană era preşedinte al PSD, spuneaţi că sunteţi cu mâna pe scaunul de preşedinte. Cum staţi acum?

M.V.: Lumea şi atunci cred că a înţeles greşit. Eu nu m-am referit că sunt cu mâna pe scaunul preşedintelui Mircea Geoană. Era vorba vorba pur şi simplu de poziţia de preşedinte al partidului. Că stai cu mâna e ca şi cum ai zice mă uit atent. Sunt atent. Nu vreau să candidez mâine, dar sunt atent. Pot fi interesat. De ce să nu fiu cu mâna şi acuma? Nu trebuie să fii cu mâna pe scaunul preşedintelui în ideea că eşti cu măna pe Mircea Geoană sau pe Victor Ponta. Poate eu am spus-o într-un fel, dvs, presa, aţi luat-o şi aţi dus-o unde v-a convenit. Pe fond era un joc de putere, ca exprimare. Şi în continuare vă pot spune că gândesc la fel.

Rep.: Apropo de Legea Capitalei. Cum vedeţi ceastă problemă, în varianta expusă de Elena Uderea sau optaţi să rămână primarii la sectoare?

M.V.: Mă raportez tot la bucureşteni. Aproape 80% din bucureşteni spun că mandatul de primar trebuie să fie ales. Mandat de primar general trebuie să fie ales, cel de preşedinte al României trebuie să fie ales. Şi aşa avem probleme cu oamenii aleşi în funcţii, dar când mai şi numim se duce naibii tot în ţara asta. Mă raportez la ce spun bucureştenii. Dar şi eu cred că asta e singura formula, unu, şi doi: centralizarea nu e bună. Oriunde în lume se descentralizarea, şi la NewYork, există districte. Astea sunt poveşti cu centralizarea. Putem să discutăm de o lege a Capitalei, o chestie care să fie mai coerentă şi dacă e în favoarea bucureştenilor, dar nu cred că trebuie să ne grăbim. Noi putem s-o gândim, s-o facem, şi după alegerile astea….Nu cred că se poate face o Lege a Capitalei cu 2-3 luni înainte de alegeri doar ca să ni se pară că mai păcălim un pic electoratul. Deci, nu am nimic împotrivă, sunt deschis la orice formă de colaborare pen tru a construi în Bucureşti, dar cu logică. În viaţă trebuie să te ghidezi după logică.

Rep: Cum v-ar conveni mai mult, ca primarii să fie aleşi într-un tur sau în două tururi?

M.V.: Părerea mea personală e că este cea mai mare greşeală că se doreşte să se schimbe legislaţia aşa încât primarii să fie aleşi dintru-un singur tur. Să vă spun un singur lucru: nu au greutate. Numărul de voturi pe care îl ia – pentru mine poate fie o chestie care m-ar avantaja – dar nu e logic, nu e normal. Că mâine schimbă şi la preşedintele României şi ne alegem cu 20.000 de voturi sau 200.000 de voturi. Ne aducem prietenii să voteze şi ieşim pe viaţă. Nu cred că asta tinde spre o ţară democratică. Nu este în regulă. Şi schimbarea sistemului în timpul jocului iarăşi nu e în regulă. Nu am nicio problemă, pentur mine, personal, mă avantajează, dar ca principiu, pentru România nu e în regulă. Sunt atâţi primari care vor candida, care vor reprezenta această ţară, România are nevoie de oameni competenţi, nu de unii care au prieteni foarte mulţi, care pot plăti nişte voturi sau pot aduce nişte voturi încât să iasă orcum, fără să reprezinte ceva în comuna sau oraşul respectiv.

Rep.: Aţi semnat prootocolul pe Bucureşti al USL, a fost într-un con de umbră. Nu s-a prea ştiut, de ce l-aţi semnat aşa în secret?

M.V.: Au fost tot felul de discuţii. Niciodată lucrurile nu erau într-o formă sau alta reale asupra relaţiei sau asupra disfuncţionalităţilor între organizaţia PSD şi organizaţia PNL pe Bucureşti. Dacă suntem atenţi, ne uităm că am avut un punct de vedere atât noi PSD cât şi PNL care pe fond până la urmă erau la fel. Nu ştiu cum s-a întâmplat. Din acest punct de vedere, noi am fost un pic mai atenţi supra unor lucruti şi pentru că se încerca ca să se ducă lucrurile într-un alt sens pentru că au fost tot felul de dsicuţii, am zis că fie o chestie de normalitate, să-l semnăm şi pe fond e important ceea ce facem nu ce semnăm, că dacă nu te ţii de cuvânt în viaţă nicio hârtie nu are valoare şi niciun cotract. Cele mai tari afaceri, cele mai mari proiecte politice sunt pe relaţiile interumane şi pe încrederea între doi parteneri.

Rep: Aţi agreat ideea de a avea un candidat comun la Primăria Capitalei?

M.V.: Da. Nu am avut niciodată nimic împotriva acestei idei. Pe fond, dacă tot se întâmplă toate lucrurile în baza acestui protocol de la prima comună până la preşedintele României, despre ce discutăm? Se învârte rotund.

Rep.: USL are după câte se pare trei pretendenţi la Primărie: dvs, Popescu Piedone şi Chiliman. E greşit să afirmăm asta?

M.V.: Eu nu ştiu de colegii mei exact, nu vreau să vorbesc în numele lor.

Rep.: Ce v-ar avantaja faţă de dânşii dacă ar fi să candideze?

M.V.: Nu intru în acest joc. Sunt colegii mei. Sunt primari de sector, sunt primari buni. Nu am de ce. Pe fond, dovada a fi un posibil candidat sau a candida pentru o anumită funţie, inclusiv pentru cea de la Sectorul 5, ţi-o dă greutatea pe care o ai tu în faţa oamenilor. Restul sunt poveşti. Nu trebuie să mă bat cu nimeni, pur şi simplu. Am o formulă: eu mă numesc Marian Vanghelie, atât. Cu rele, cu bune, asta e viaţa. Fiecare avem şi bune şi rele, dar pe fond cred că trebuie să luăm de la fiecare şi dvs de la mine părţile bune şi dacă alea sunt consistente trebuie să lăsaţi pe google, pe gaogăl, pe celelalte lucruri.

Rep.: Deci veţi candida la Primăria Generală?

M.V.: Asta aţi spus dvs ca să fie ca închidere. Nu. Nu se pune problema a candida la Primăria Capitalei doar pentru că vreau să candidez. V-am explicat şi vă spun încă o dată. Cred în aceste lucruri. Şi vă mai spun şi cu asta am închis: până la urmă ai grijă ce-ţi doreşti ca să nu cumva să ţi se îndeplinească. Dacă va fi să fie, va fi. Eu, dacă am 43 de ani, nu e o grabă, Oprescu are şaizeci şi ceva de ani. Despre ce discutăm? Dacă va fi să fie, va fi, dacă nu va fi să fie, nu va fi. Eu nu mă grăbesc. Sunt atent la toate lucrurile.

Rep. : PSD are datorie de 6,6 milioane de Euro. V-aţi gândit să daţi mână de ajutor la redresarea partidului? Financiar?

M.V.: Eu dau câte o mână de ajutor numai prin simplul fapt că exist în PSD.

Rep.: Asta e simbolic, dar financiar?

M.V.: În funcţie de posibilităţi…Numai prin faptul că pot să corelez şi să coordonez unele lucruri, chiar prin atragerea unor fonduri. Vedem că voi face şi voi duce lucrurile întotdeauna într-o chestie pozitivă. Dacă va fi nevoie, nu sunt singur, sunt mulţi colegi care pot. Va trebui să vedem, că, până la urma urmei, e ca şi o familie, dacă ai o problemă, trebuie rezolvată.

Rep. : Sunteţi de acord ca în perioada de criză PSD să contracteze un credit şi să achiziţioneze sediul central din Kiseleff?

M.V.: Dacă fac o analiză economică asupra prezentării făcute de domnul Stanciu de la Brăila, care e preşedintelui Comitetului economic, şi a spus că creditul luat pe 7 ani ar însemna aproape 15.000 Euro pe lună şi ducându-mă la cât plătim chiirie acum până la urmă e evident că în şapte ani, cu banii pe care îi dăm acum pe chirie, în şapte ani devenim proprietari. Evident că sunt de acord.

Rep.: Aporpo, v-a afectat criza?

M.V. : Criza te afectează nu numai financiar. Bineînţeles că şi financiar ne afectează fără să vrem pe toţi indiferent pe ce scară a societăţii eşti. Dar criza m-a afectat şi prin timpul de muncă pe care trebuie să îl am mai mare datorită problemelor pe care le am în sector sau în Bucureşti sau problemelor care există pentru că încerci să rezolvi o mare parte din probleme şi în loc să faci într-un timp mai scurt, o faci într-un timp mai lung. Personal, eu nu fac parte din acei politicieni care cred că toate clădirile din România trebuie să se numească Vanghelie sau foarte mulţi bani, foarte mulţi bani, foarte mulţi bani trebuie să fie ai mei. Nu mă interesează acest lucru. Îi mulţumesc domnului profesor Cristoiu care a spus că Vanghelie nu e şi nu pare îmburghezit, paradoxal, că unii au încercat să-i pună anumite amprente.

Rep.: Vine 1 Mai, ce faceţi -mici şi bere în Izvor sau proteste?

M.V.: Spuneam că cu toţii parcurgem etape. Trebuie să vedem ce va fi de efect. Nu ştiu – mici, bere? Mici, bere – şi aicia e o chestie în momentul când lucrurile merg bine. Când nu merg bine ţi-e şi ruşine să inviţi pentru că nu trebuie să denaturăm că omul venea să mânânce doi mici sau să bea o bere. Era pur şi simplu o plăcere a românilor. Să stea şi ei un pic liniştiţi, se mai vedeau cu prietenii, erau şi colegii de partid, pur şi simplu se întâmpla. Eu cred că acum, inclusiv acei colegi ai mei, nu numai ei, şi cei din sindicate, angajaţii din societăţile astea care mai există în Bucureşti vor altceva. Mici şi bere pot să-şi ia şi ei. Trebuie să vedem, în discuţiile pe care le vom avea şi cu liderii din sindicat, factorii de decizie, colegii de la USL care e soluţia cea mai bună ca mesaj să dăm o speranţă românilor. Speranţa nu este într-un mic.

Rep.: Aveţi cumva modele printre politcienii români actuali sau printre polticienii străini?

M.V.:Din punct de vedere al calităţii de lider de mase, care ştie să colaboreze – Ion Iliescu este un model. Din punct de vedere al imaginii internaţionale – Bill Clinton şi Tony Blair sunt oameni care au schimbat, au reuşit să lase o anumită amprentă, frumoasă cred, tuturor. Nu ştiu dacă cred într-un model anume, eu vreau să fur de la cele mai bune modele câte ceva şi să cred că ajung într-o anumită perioadă să fiu mai bun ca ei.

Rep.: Spuneaţi acum doi ani că „Amintiri din copilărie” e cartea de căpătâi. Presupun că acum, au trecut doi ani , aţi terminat-o. Ce citiţi în acum?

M.V. Citesc despre cum a ajuns Barack Obama preşedintele Americii. Am citit deja două cărţi şi mai citesc. Mă interesează, mă pasionează. Am mai citit unele cărţi, dar nu vreau să le dau numele pentru că sunt singur că aş crea un subiect în următoarea lună de zile de ironie într-o formă sau alta că aşa suntem noi. Dar ca să pun o amprentă, aşa, citesc despre toţi cei care au condus lumea asta într-o formă sau alta şi sunt atent să văd cum au gândit nemţii într-o anumită perioadă, cum au gândit italienii cu acel conducător al lor vestit, cum au gândit cei care au fost chiar dictatori, că pe fond acuma, vrem sau nu vrem să recunoaştem, orice lider în felul lui, un pic are sămânţă de dictator.

Rep.: Credeţi?

M.V.: Cred….Sunt sigur.

Rep.: Cum vă vedeţi peste zece ani?

M.V.: Destul de puternic, cum am spus acum un an, doi, cred că eram tot în redcţia dvs. Destul de puternic, pentru că cred în acest lucru pentru că duc lucrurile aşa şi merg lucrurile în direcţia asta. De aia m-am dus în America, de aia vreau să plec în Israel, de aia vreau să plec la Londra, de aia vreau să plec în Rusia, în China, pentru ca să fiu un tip puternic. Un tip pregătit înseamnă un tip puternic, înseamnă un tip care de dimineaţa până seara în afară că munceşte pentru o primărie sau poate munci pentru proiecte politice la nivelul Capitalei cât şi la nivel naţional, pot să am viziunea nu de a face imaginea externă a României, că nu asta e peroblema, eu nu mă duc pentru imaginea externă a României, dar, într-o formă sau alta, există acolo prin delegaţia care o duc, prin ceea ce fac şi bineînţeles vin cu o anumită experienţă care sper să fie benefică pentru români în general.

Rep.: Vă vedeţi atât de puternic încât în 2019 să abordaţi funcţia de preşedinte?

M.V.: Nu…. eu sunt un om raţional. V-am spus că în viaţă trebuie să o iei în etape, dacă trebuie să o iei în etape nu mă grăbesc. Dacă mă uit că sunt colegi de-ai mei la 60 de ani încă de bat la Primăria Capitalei înseamnă că e posibil orice. Domnul preşedinte Iliescu – vă spuneam – la 60 de ani a început cariera politică. Vă daţi seama? Incredibil. Şi atuncea capeţi experienţă. Poate acum câţiva ani nu gândeam aşa. Far constat că schimbarea, eu singur mă uit şi sunt atent la mine, de la un mandat la altul, experienţa pe care o ai, las partea administrativă, acolo, pentru sectorul 5 mă sculaţi din somn, mă întrebaţi ce lucruri visez şi ştiu, cu banii puţini am încercat să schimb, iar când voi pleca vreodată din Sctorul 5, când voi decide să nu mai candidez, va fi greu pentru cel care va veni după mine să mai facă vizavi de ceea ce ma reuşit eu să fac.

Rep.: Apropo de Sctorul 5. Sunt o serie de întrebări adresate de către cei care urmăresc site-ul nostru şi care vă întreabă – iată, de exemplu, Andrei Stoleru întreabă de ce toleraţi ca în Parcul Sebastian ă îşi facă veacul trei haite de câini, fiecare formată din 3-5 dulăi agresivi. Întrebarea celui care urmăreşte site-ul îmi provoacă ocazia de a vă întreb cum vedeţi problema câinilor maidanezi.

M.V.: Întrebarea e foarte corectă şi nu tolerez. Nu toate discuţiile publice sunt cele mai importante. Avem discuţii cu primarul general pentru rezolvarea… inclusiv cu directorul de acolo de la administraţiua animalelor, pentru cum găsim o rezolvare. Trebuie spur că această activitate e la Primăria Generală şi nue o chestie că nu vrei s-o afaci doar să dai vina pe cineva. Eu i-am spus şi lui Sorin Oprescu, am discutat cu primarul de la patru, de la unu, să căutăm o formulă de la coroborare să-l ajutăm pe primarul general. Dar pe fond are o problemăm. Inclusiv pe partea de buget îl susţinem cu tot ce vrea numai să găsim o soluşie de a rezolva această problemă. E la primarul general. I-am spus şi dacă în următoarea perioadă nu se mişcă, pentru că am multe probleme – nu numai în Prcul Sebastian, voi ieşi public şi voi spune că nu face nimic în acest sens. E pirmar genral de trei ani, nu mai poate să mai vină tot cu promisini. Fără să fiu rău, vorbesc constructiv, dar pe acest segment e o problemă generală. Eu suportacest lucur, oameni i nu ştiu nu înţeleg – nu e o activitate să poţi să te duci să-i iei în braţe să-i pui undeva să le faci ceva.

Rep.: Ce-i sugeraţi lui Sorin Oprescu să facă?

M.V.: Cred că ar trebui să ia terenuri în fiecare sector, să facă în fiecare sector câte un centru din ăsta şi noi putem să dăm oameni de la ADP pentru a veni într-o perioadă scurtă, de 3-6 luni, cu o campanie să rezolvăm 70 %, dacă nu 100%. Dar trebuie să fie prioritară pentru priamarul general în următoarea perioadă şi nu doar anumite lucruri pe care ne plimbăm şi ne vedem la televizor cu ele.

Rep.: Gabriel Marcovici întreabă când se va face ceva cu Piaţa 13 septembrie?

M.V.: Acolo am avut pe Legea 10 un dosar depus. Încă nu cred că s-a soluţionat. Din păcate oamenii nu ştiu exact legislaţia – dacă cineva depune o singură cerere nu mai poţi să te mişti, să mai costruieşti, să mai faci nimic. Din acest motiv am rămas un pic blocat. Demarez acum un proiect la zona Meriott, în ona zona Panduri, o piaţa frumoasă, vrem să o construim de mult timp, de mult timp şi-au dorit cetăţenii acolo. Nu am avut posibilitatea datorită PUG-ului, s-a rezolvat problema pe Tudor Vladimirescu cel puţin 70%. Până la finalizarea acestei veri vom contrui o piaţă acolo. Am în vedere şi pe cea de la 13 Septembrie cum se finalizează o partea de pe Legea 10.

Rep.: Alian întreabă de ce nu vă ocupaţi de vânzătorii ambulanţi de pe trotuare din Piaţa Rahova. Mai sunt ambulanţi care apar de sărăbători la Unirii/

M.V.: Eu la Unirii nu am mai dat nicio autorizaţie şi tot ceea ce văd acolo oamenii să înţeleagă că sunt ilegali. Eu am douăzeci şi ceva de oameni la tot ce însemană corpul de control şi am probleme începând de la Urbanism, ApaNova, RADET, toate instituţiile care vin şi fac tot felul de lucrări, le lasă aşa, şi trebuie să le verific, sunt atent, inclusiv ducându-mă la aceşti negustori. Noi le dăm anumite amenzi, dar vreau să spun că această activitate, fără să o pasez, depinde şi de poliţie. Noi avem poliţia locală într-un număr destul de restrâns de 300 de inşi în 3 schimburi, adică 100 de inşi şi trebuie să am grijă de taxe şi impozite, sediile mele, şi de şcoli. Dar vă spun că din păcate acolo este o chestie tolerată şi de Poliţia Sectorului 5 din păcate şi Polişia Capitalei trebuie să fie mult mai atentă, cel puţin pe zona centrală, că eu de doi ani nu mai semnez nimic, am primit reclarmaţii. Am dat, recunosc, în anumiţi ani, de Paşte şi de sărbători, în rest pe toată perioada când îi vedeau acolo erau pur şi simplu ilegali.

(Înregistrarea video a interviului cu Marian Vanghelie poate fi accesată pe www.mediafax.ro)