Preşedinte "Memorialul Revoluţiei": Am dărâmat un sistem comunist, dar nu am scăpat de comunişti

Pe Traian Orban, Revoluţia l-a prins la Cadăr, o localitate aflată la aproximativ 40 de kilometri de Timişoara, unde lucra ca medic veterinar şi şef al fermei zootehnice. Ca mulţi alţi timişoreni, şi Orban asculta posturile de radio din vest şi a aflat astfel despre manifestaţia din faţa casei pastorului Laszlo Tokes.

"Ascultam posturile de radio vestice şi am aflat despre ce se întâmpla în restul Europei. La noi însă nimic, până în decembrie. Pe 16 decembrie, am auzit la un post de radio o relatare despre ce se întâmpla în Timişoara. Despre Tokes auzisem înainte, mai dăduse interviuri în străinătate. Şi a fost o surpriză ce se întâmpla la Timişoara. Nu mă gândeam la revoluţie", îşi începe povestea Orban.

A doua zi, în 17 decembrie, Traian Orban l-a rugat pe un coleg să îl ducă la Timişoara. Acesta l-a lăsat în faţa Hotelului Continental, unde, în afară de demonstranţi, se aflau şi forţe impresionante de ordine, înarmate.

"A doua zi am venit cu o maşină de ocazie la Timişoara, să văd cu ochii mei ce înseamnă o manifestaţie de acest fel. Ce înseamnă să strigi liber într-o mulţime de oameni. Dar am văzut militari, tancuri, TAB-uri, camioane cu militari, miliţieni, scuturi, securişti, ofiţeri şi persoane în civil înarmate. M-am înfiorat când am văzut atâta structură de rezistenţă, cu tehnică militară. Aceştia au încercat să disperseze mulţimea, dar veneau tot mai mulţi demonstranţi. Nu era nimic organizat. Era totul spontan, fără lideri, într-o vălmăşie. Dar parcă era necesar să fie spontan. Dacă ar fi fost organizat, sunt sigur că structura de informatori şi securitate ar fi aflat de orice demers pe care l-ar fi făcut cineva. Era extraordinar să fii în mijlocul unei mulţimi şi să strigi «Libertate» şi «Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara»", mai spune Orban.

În pofida numărului mare de militari, Orban, împreună cu alţi protestatari, a reuşit să imobilizeze un tanc. După ce au încercat să introducă o rangă între şenile, demonstranţii au avut ideea să bage nişte cârpe în ţeava de eşapament a tancului, care, spre surprinderea lor, a rămas imobil în centrul Timişoarei.

"Nu ne gândeam că o să pice Ceauşescu. Nu ne gândeam la nimic. Nici nu ne gândeam ce proporţii vor lua evenimentele. Nişte tineri au blocat un tanc, au înfundat eşapamentul cu cârpe şi a fost o grozăvie să vezi un tanc imobilizat cu mâinile goale", povesteşte Orban.

Victoria manifestanţilor a fost scurtă, deoarece, în aceeaşi după-amiază, trei bărbaţi îmbrăcaţi în mantale militare au ieşit din garnizoana aflată în actuala Piaţă a Libertăţii din Timişoara şi au tras în mulţime.

Printre primii răniţi a fost şi Traian Orban, care a fost lovit de gloanţe în picior.

"Şi, în cursul după-amiezii, pe la ora 17.00, au început să tragă. Şi am fost împuşcat şi eu în picior, şi nişte tineri care strigau: «Laşilor, nu fugiţi!». Şi au tras şi în noi, şi în ei. Unul dintre ei a căzut lângă mine şi m-a împroşcat cu sânge pe faţă când m-am uitat la el. De atunci am acest baston şi tot de atunci m-am dedicat unui domeniu de care eram total străin, memorialistică", îşi aminteşte revoluţionarul.

A avut noroc că unii dintre manifestanţi au reuşit să îl scoată din piaţă şi să îl transporte mai întâi la Spitalul Judeţean, iar apoi la Clinica de Otropedie din Timişoara. Însă calvarul său abia începuse. Imobilizat la pat, se uita neputincios cum bărbaţi îmbrăcaţi în civil notau numele răniţilor, neştiind dacă aceştia vor veni pentru a-l aresta.

"Am trăit trei zile de spaimă în spital. Veneau indivizi îmbrăcaţi în civil, care luau numele răniţilor şi îmi era teamă pentru că eram imobilizat la pat. În 20 decembrie, în a treia zi, au trecut, pe sub ferestrele spitalului, vreo 20.000 de oameni, în coloană, care strigau «Aveţi grijă de răniţi». Şi atunci m-am liniştit, că evenimentul a luat proporţii şi că suntem salvaţi", mărturiseşte Traian Orban.

După căderea lui Nicolae Ceauşescu, Traian Orban, devenit preşedintele Asociaţiei "Memorialul Revoluţiei", şi-a dedicat următorii ani strângerii de documente care să ateste că manifestaţiile de la Timişoara nu au fost regizate, iar victimele acelor zile au fost într-adevăr nişte oameni nevinovaţi.

"Am adunat materiale, probe, fotografii, filme, ziare, cărţi, despre acest eveniment, 1989 în România şi pretutindeni în Europa. Consideram că, dacă nu se cunoaşte exact ce a fost, iar pretutindeni se spunea că nu există morţi, cei care au murit au fost agenţi străini. Şi am trecut să adun probe, mărturii care dovedeau cu totul altceva. Şi când am adunat destule probe am înfiinţat acest centru unic în România şi chiar în Europa de Est. Aceste probe spun că a fost o manifestare spontană, neorganizată, la care au participat oameni care se săturaseră de comunism, de dictator şi doreau libertate de orice fel", spune Orban.

La 20 de ani de la acele evenimente, Orban recunoaşte că în România se trăieşte mai bine decât în timpul regimului comunist, însă susţine că, deşi acel sistem a fost dărâmat, România nu a scăpat încă de comunişti.

"Trăim într-o libertate, trăim momentul alegerilor libere, trăim reforme, avem un trai mai decent. Oricum, în România, chiar şi în aceste condiţii de criză, se trăieşte mai bine. Trebuie să recunoaştem că în România se trăieşte mai bine decât înainte de 1989. Avem tot felul de privilegii, care în trecut erau interzise. (...) Sigur că există şi lacune şi nemulţumiri şi manipulări, dar, dacă tragem linie şi adunăm, trăim într-o altfel de Românie decât în 1989. Eu zic că mai bună, dar şi perfectibilă. (...) Noi, în Revoluţie, am dărâmat un sistem comunist, dar nu am scăpat de comunişti şi de securişti. Trebuie să existe un proiect de asanare a clasei politice", declară preşedintele Asociaţiei "Memorialul Revoluţiei".

Însă, tot la 20 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, Traian Orban îşi vede munca ameninţată. Clădirea în care se află "Memorialul Revoluţiei" a fost retrocedată foştilor proprietari şi, spune el, toate documentele adunate şi catalogate timp de două decenii riscă să ajungă în stradă.

"Clădirea a fost retrocedată după ce noi am renovat-o din fonduri primite de la Guvern. Alţi bani nu vom mai primi. Nu avem unde să ducem tot ce e acolo. Dacă va fi evacuat «Memorialul» toate acele documente o să ajungă în stradă, se vor pierde sau se vor distruge. Eu nu mai pot să mai lupt, am 65 de ani", concluzionează Orban.