Preşedintele Miguel Diaz-Canel, în vârstă de 62 de ani, a devenit pentru prima dată preşedintele Cubei în 2018 fiind primul lider civil după aproape 60 de ani de hegemonie a fraţilor Castro şi a pornit în căutarea unei liberalizări economice prudente.
Primii săi cinci ani de mandat au fost marcaţi de cea mai gravă criză economică din ultimele trei decenii şi de un răspuns larg criticat la protestele istorice antiguvernamentale care au declanşat o înăsprire a sancţiunilor SUA.
Penuria de alimente, medicamente şi combustibil au făcut ca ţara sa să cunoască un exod fără precedent: peste 300000 de cetăţeni au plecat doar în 2022.
Candidatura lui Diaz-Canel a fost confirmată în Adunarea Naţională aliniată cu Partidul Comunist din Cuba, iar 459 din cei 462 de legislatori prezenţi au votat pentru realegerea acestuia. Conform legislaţiei cubaneze, un preşedinte nu poate îndeplini mai mult de două mandate succesive.
Preşedintele a cerut cabinetului său „să înfrunte obstacolele şi să rezolve ineficienţele pentru a controla mai bine inflaţia şi a creşte oferta de bunuri şi servicii”. Diaz-Canel a criticat, de asemenea, „birocraţia, indiferenţa şi corupţia inacceptabilă” despre care a spus că ţin ţara pe loc în vremuri dificile.
Reformele conduse de Diaz-Canel „nu au însemnat o tranziţie completă şi cuprinzătoare către o economie mixtă” a întreprinderilor private şi publice, a declarat analistul Arturo Lopez-Levy, de la Universitatea Autonomă din Madrid. Majoritatea companiilor din Cuba sunt încă controlate de stat.