Preşedintele Iohannis a atacat la CCR Legea Tratatului de la Trianon

Preşedintele Klaus Iohannis a sesizat vineri Curtea Constituţională cu privire la Legea pentru declararea zilei de 4 iunie Ziua Tratatului de la Trianon, susţinând că o asemenea sferă de reglementare este, în esenţă, o simplă declaraţie a Parlamentului, un anunţ, fără caracter normativ.

 

„Considerăm că această lege contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitoare la respectarea principului separaţiei puterilor în stat şi ale art. 1 alin. (5) în componenta sa referitoare la stabilitatea raporturilor juridice, cât şi în cea referitoare la calitatea legii, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 61 alin. (1) teza a doua din Constituţie, conform cărora «Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a ţării», ale dispoziţiilor constituţionale referitoare la domeniile rezervate legilor organice stabilite de art. 73 alin. (3) lit. t) coroborate cu cele ale art. 31 alin. (5), precum şi celor ale art. 147 alin. (4) referitoare la obligativitatea erga omnes a deciziilor Curţii Constituţionale. (...) Aşa cum rezultă din titlu, precum şi din dispoziţiile art. 1 ale legii deduse controlului de constituţionalitate, obiectul de reglementare îl constituie declararea zilei de 4 iunie ca zi a Tratatului de la Trianon. Apreciem că stabilirea acestui conţinut, de o asemenea manieră, denotă caracterul pur enunţiativ al reglementărilor, fără ca obiectul legii să fie determinat în mod clar”, se arată într-un comunicat al Administraţiei Prezidenţiale.

 

Potrivit sursei citate, legea este definită ca act juridic de putere, are caracter unilateral, dând expresie exclusiv voinţei legiuitorului, ale cărei conţinut şi formă sunt determinate de nevoia de reglementare a unui anumit domeniu de relaţii sociale şi de specificul acestuia, iar conform Curţii Constituţionale, legea, ca act juridic al Parlamentului, reglementează relaţii sociale generale, fiind, prin esenţa şi finalitatea ei constituţională, un act cu aplicabilitate generală.

 

„Caracterul pur declarativ al legii deduse controlului de constituţionalitate, aşa cum acesta se poate deduce atât din titlul legii criticate, cât şi din dispoziţiile de la art. 1, fără a putea constitui în mod efectiv drepturi şi obligaţii, este de natură să determine ambiguităţi cu privire la efectele pe care legea le-ar putea produce. De aceea, apreciem că o asemenea sferă de reglementare este de esenţa unei simple declaraţii[1] a Parlamentului, a unui anunţ, fără caracter normativ”, mai precizează Preşedinţia.